5 pași importanți către iertare

Supărarea, suferințele, dezamăgirile, oricât de copleșitoare sunt, scad în intensitate atunci când învățăm să le depășim. Pentru binele nostru personal, iată 5 pași importanți către iertare.

Citește și:

Top 5 mecanisme de aparare emotionala

Cum gestioneaza stresul oamenii cu un psihic puternic

Sănătatea ta emoțională depinde în mare măsură de abilitatea de a despăși suferința provocată de resentimente. Iar uneori, lupta interioară este destul de puternică, iar iertarea pare dificil de acordat.

Astfel, drumul spre vindecare este tot mai anevoios. Dar poți lua în calcul următorii pași pe care îi poți face pentru a te ajuta.

 

Ai grijă de tine

Uneori, depunem eforturi pentru a realiza ceva, dar, cu toată lupta interioară, ne descurajăm când nu obținem rezultatul dorit și, deseori, ne răzbunăm pe noi înșine.

Rezistă criticului tău interior, care îți spune să te desconsideri. Atunci când acorzi iertarea, găsești în celălalt ceva valoros. Sau, cel puțin, ești dispus să îl vezi ca pe o persoană ca oricare alta, care poate face greșeli.

Același lucru trebuie să înveți să îl vezi în tine. Ceea ce ți s-a întâmplat, nu te face o persoană mai putin valoroasă sau mai puțin importantă.

Repetă-ți singură în minte „Am grijă de mine. Contez, sunt valoroasă, iar asta nu îmi poate lua nimeni.'

 

Privește în perspectivă

Încearcă să privești mereu dincolo de ziua de azi. Gândește-te cum vor sta lucrurile peste un an. Poate chiar peste cinci. Reacțiile tale de azi vor fi puse într-o perspectivă diferită.

Atunci când te confrunți cu o situație dificilă, fă-o cu răbdare. Numai astfel vei vedea îmbunătățiri.

Asta, desigur, nu înseamnă că o anumită relație se va îmbunătăți subit, dar vei fi capabilă să faci ajustările necesare și alegerile potrivite, astfel încât să îți fie ție mai bine. „Da, am câteva probleme, dar peste un an, situația va sta complet diferit.'

 

Ai răbdare cu tine

Ne este greu să acordăm iertarea, datorită suferinței interioare pe care ne-o provoacă. Evită să adâncești aceste suferințe cerând prea multe de la tine însăți sau acuzându-te că nu te ridici la nivelul propriilor așteptări.

Procesul de vindecare este unul de durată, din acest motiv, trebuie să ai răbdare cu tine. Ai avut parte de suferință deci oprește vocile interioare care te solicită să fii în scurt timp bine. Sau altfel.

 

Caută sprijin

Cine te va susține când ai o problemă? Încearcă să identifici o persoană apropiată dispusă să îți fie alături pe parcursul procesului de vindecare.

Ai nevoie de sprijin, de cineva care să te asculte și să te înțeleagă. Atunci când ai pe cineva alături când ești în suferință, se creează o legătură specială. Ține asta în minte atunci când cauți persoana potrivită.

 

Păstrează-ți curajul, speranța și o evaluare corectă a ta

Un strop de umilință este întotdeauna binevenit. Iar aceasta sună astfel „nu sunt nici mai bună și nici mai rea decât alții.'

O astfel de atitudine nu formulează solicitări și nu amenință. Permite fiecăruia să aibă spațiul lui și își găsește, la rândul ei, propriul spațiu.

Lupta pe care tu o duci pentru a ierta pe cineva, nu te face o ființă inferioară. Iar cel care te-a rănit are slăbiciuni și propriile defecte, dar nu este o persoană inferioară ție.

Sunteți doi oameni, cu greșeli, dar și calități. Combinația dintre umilință și curaj te va ajuta să eviți autocritica sau criticarea altora.

Iertarea îți va deveni prieten pe măsură ce te vei strădui să o practici. În momentele de cumpănă, îți va fi alături în procesul de vindecare. Inclusiv acest demers nu este punctul final al iertării.

Punctul final îl atingi când vei învăța să vezi latura umană a tuturor și când vei răspunde cu compasiune slăbiciunilor altora, cu respect față de persoana respectivă și asertiv totodată.

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
5 pași importanți către iertare
5 pași importanți către iertare

Supărarea, suferințele, dezamăgirile, oricât de copleșitoare sunt, scad în intensitate atunci când învățăm să le depășim. Pentru binele nostru personal, iată 5 pași importanți către iertare.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste