5 sfaturi pentru a cultiva optimismul in mod inteligent

Sa vedem viata cu partile ei frumoase, fara a friza irationalul, nu este imposibil de pus in practica. Iata cateva sugestii pentru un echilibru emotional bun, cu nuante permanente si binefacatoare de optimism.

 

Optimismul inteligent, pe care cu totii ar trebui sa il cultivam, este optimismul care conciliaza realismul cu spiritul critic si este deseori asociat cu fericirea, perseverenta si implinirea personala. Optimismul inteligent nu consta in iluzie. El este planificat si tine cont de criteriul eficacitatii.

Evident, este de la sine inteles ca in fata acestei atitudini nu exista egalitate. Povestea noastra de viata, experientele, precum si ritmul biologic personal fac diferenta. Cu toate astea, sa ne majoram capitalul de stare de (mai) bine este un lucru perfect realizabil.

 

Foloseste-te de pesimism

Aceasta trasatura, care ne indeamna sa vedem paharul pe jumatate gol, nu este neaparat un ghid al descurajarii, lipsei de actiune si depresiei. Folosit cum trebuie, el poate sa ne serveasca in mod avantajos proiectele si ambitiile.

Mai intai, pentru ca este anticipativ, ne obliga sa luam in considerare dificultatile, obstacolele, toti factorii posibili de esec sau anumite probleme pe care entuziasmul nostru le anuleaza, sau le minimalizeza.

Mai bine-zis, pesimismul ne ancoreaza corect in realitate si ne indeamna sa ne analizam mai bine deciziile. In plus, pesimismul ne obliga sa ne mobilizam resursele, sa dam dovada de initiativa si imaginatie. Luciditate, anticipare, creativitate  – toate sunt virtutile unui pesimism selectiv, pus in serviciul unui optimism realist.

Prin urmare, nu este un lucru rau daca ne ascultam acea voce interioara neincrezatoare, dac a ii cantarim avertismentele si daca ea ne determina sa reflectam la cea mai buna modalitate prin care putem sa ne atingem scopurile, indiferent de piedicile cu care ne confruntam.

 

Gandeste pozitiv

Desigur, nu este usor sa ramai optimist in fata unui eveniment de viata dureros sau intr-o ambianta trista. Si nici nu este eficace, cum nu este usor nici sa ne repetam mereu ca totul va fi bine si timpul vindeca ranile.

In schimb, putem imprumuta de la optimisti anumite particularitati ale gandirii lor: fantasmarea viitorului si explicarea pozitiva a evenimentelor.

Deloc pompoase sau complicate, obiectul a numeroase studii, acestea se refera concret la modul in care gandim si nu la cel in care simtim. Fantasmarea viitorului reprezinta capacitatea prin care ne imaginam sentimente, comportamente, experiente pozitive pe care trebuie, in mod obli­gatoriu, sa le traim.

De exemplu, de fiecare data cand te simti invadat/a de ganduri negative, te lovesti de un obstacol aparent insurmontabil sau pur si simplu iti este teama, administreaza-ti un antidot pozitiv, care iti va reechilibra gandirea si emotiile.

Visarea cu ochii deschisi este un fenomen des intalnit, cu atat mai benefic  daca reveria este pozitiva si daca  este  despre viitor. Imagineaza-ti ce ti-ai dori sa se intample, cum, in ce context, care ar fi detaliile, iar anxietatea e posibil sa dispara.

Explicarea pozitiva a evenimentelor este modul prin care optimistii considera anumite episoade dezagreabile drept simple stari de moment, specifice unei situatii date si legate de motive exterioare lor. Asadar, analizeaza fiecare experienta negativa trecand-o prin toate aceste trei criterii.

Pentru inceput, pana cand vei stapani corect tehnica, cu rol de exercitiu, este bine sa te raportezi la evenimentele din trecut. Un alt element care ii deosebeste pe optimisti de pesimisti este imbratisarea actiunii si nu a conceptului conform caruia lucrurile trebuie „sa vina de la sine.

Comportamentul activ (elaborarea unei strategii, alegerea, actiunea) este intotdeauna pozitiv, in termeni de imagine de sine, incredere in fortele proprii si  viziune asupra viitorului, fata de un comportament inhibat sau pasiv. Asadar, atunci cand ne aflam intr-un esec sau impas, in primul rand, trebuie sa studiem situatia, ca apoi sa gasim solutiile. Doi pasi ancorati in realitate ce nu ne permit sa ne autocompatimim si sa ne complacem in postura de victima.

 

Infrunta realitatea

Indiferent de dificultate, in primul rand, acorda-ti tot timpul necesar sa digeri situatia si emotiile pe care aceasta le declanseaza. Multe decizii, nu neaparat cele mai bune,  sunt luate in graba tocmai pentru ca dorim sa iesim din starea de disconfort emotional.

Or, optimismul inteligent, care da piept cu realitatea, nu este nici negarea acesteia, nici refularea emotiilor negative. Desi, pe moment, esecul sau impasul poate fi cel mai rau lucru care ti s-a intamplat, nu de putine ori el implica o sansa ascunsa.

Detaseaza-te si intreaba-te: „ce m-a facut sa invat (despre mine, despre ceilalti)?, ce ameliorari pot aduce?, ce perspective imi deschide (schimbare de drum, asteptare a momentului oportun)?.

O privire diferita inseamna si acceptarea faptului ca exista probleme imposibil de rezolvat sau dificil de rezolvat doar pe moment. In mod curios, studiile arata ca optimistii renunta mult mai usor decat pesimistii, care rumega situatia, o dezbat, consumand mult timp si energie.

 

Bucu­ra-te  de savoa­rea vietii

Optimismul este un elan, o forta vitala, care ne indeamna sa mergem inainte, sa obtinem, sa cucerim prin inteligenta si prin cuvinte. Dar pentru asta si pentru a avansa in continuare, trebuie sa identificam acea doza necesara de incredere in sine sau in vii­tor, care ne-a adus inclusiv in punctul unde suntem acum.

Fara optimism nu putem lega prietenii, nu putem trai frumoase povesti de dragoste si nu ne putem creiona cariera mult dorita. Energia vitala care ne anima, nu cere decat sa fie activata, canalizata si apoi utilizata. Iar ea are nevoie de foarte putin.

Hraneste-ti si intareste-ti optimismul savurand frumusetea lumii si a fiintelor. Natura este cea mai simpla cale prin care sa iti deschizi mintea si inima.

Contrar pesimistului, care se concentreaza numai pe aspectele negative ale existentei, optimistul castiga incredere si  ambitie sprijinindu-se pe fiecare mic succes. Ofera-ti timp pentru introspectie, meditatie, informare, reverie, fara sa generalizezi, sa treci direct la concluzii ori sa te blochezi in prejudecati si certitudini.

 

Analize­a­za-ti propriile regrete

Pesimismul nu se refera doar la viitor, ci se extinde si asupra trecutului. Prin generalizari negative sau insistarea asupra ranilor si esecurilor, acesta saboteaza respectul de sine, increderea in fortele proprii si in viitor.

Prima etapa pentru a-ti rescrie amintirile intr-un mod mai just este intoarcerea spre trecut si evidentierea clipelor de fericire, reusitele sau momentele de buna-dispozitie.

Ca si cum ai rasfoi un album foto, poti retrai mental acele zile fericite singur/a sau cu ajutorul apropiatilor, care, prin povestiri, iti vor aduce in prezent intamplari savuroase, fericite, creandu-se intre voi o conexiune autentica, un real schimb emotional.

Un alt obstacol asupra caruia pesimistii insista sunt regretele. Chiar daca unele dintre ele sunt inevitabile (nimeni nu se poate lauda cu o existenta lipsita de greseli), exista regrete care ne ocupa tot spatiul mental si emotional, ne impiedica sa traim in prezent si sa ne proiectam un viitor fericit. Aceste regrete trebuie demontate, piesa cu piesa.

Este necesar sa recontextualizam obiectul regretului (ce dorinta l-a generat?, in ce perioada din viata noastra s-a manifestat?, care au fost cauzele esecului?, ce am fi putut face pentru a reusi?), pentru ca apoi sa il reactualizam (este realizabil aici si acum?, in ce conditii?, ce ne-ar aduce aceasta reusita?, suntem siguri ca o dorim atat de mult si ca nimic altceva nu ne-ar aduce aceleasi beneficii?). Un set de intrebari uneori incomode, dar care ne scoate din pozitia pasiva si ne pune fata in fata cu dorintele actuale

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
5 sfaturi pentru a cultiva optimismul in mod inteligent
5 sfaturi pentru a cultiva optimismul in mod inteligent

Sa vedem viata cu partile ei frumoase, fara a friza irationalul, nu este imposibil de pus in practica. Iata cateva sugestii pentru un echilibru emotional bun, cu nuante permanente si binefacatoare de optimism.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste