5 trasaturi ale oamenilor fericiti

Cercetarile demonstreaza ca 60% din fericirea pe care o resimtim se datoreaza factorilor genetici (ce mostenim de la parinti si temperamentul cu care ne nastem) precum si mediului in care am fost crescuti si in care traim. Totusi, exista si un 40% care depinde de noi. Iata cinci trasaturi ale oamenilor care sunt fericiti.

 

Oamenii fericiti se plac pe ei insisi. Intotdeauna exista loc de mai bine, dar invata sa te apreciezi pentru ceea ce esti deja. Fii mai increzator, mai optimis si mai ales, adaptabil.

 

Se bazeaza pe ei insisi. Atunci cand au nevoie de un raspuns, cauta sa gaseasca solutia in ei insisi. Cu alte cuvinte, oamenii fericiti, au invatat deja ce este important pentru ei, ce este fals, unde nu exista loc de negociere, care le sunt nevoile reale si nu sunt suscebtibili sfaturilor din exterior.

 

Relatiile nu se bazeaza pe ideea de completare. Oamenii fericiti se simt completi intrucat deja au descoperit cine sunt. Relatiile sunt privite ca extensii ale experientei umane, nu baza acesteia. Relatiile esentiale sunt neconditionale pentru ei.

 

Incearca sa fie fericiti. Cu alte cuvinte, uneori, fericirea presupune efort in acest sens. Nu te mai concentra pe latura negativa, pe ceea ce nu ai, pe ceea ce nu ai obtinut inca sau pe ce ai gresit.

Inconjoara-te de oameni pozitivi, priveste partea plina a paharului si gaseste solutii aproape de ceea ce iti doresti chiar daca nu sunt intocmai ce visai. Si mai ales, bucura-te de ceea ce obtii.

 

Oamenii fericiti isi controleaza viata si destinul. Ei isi urmeaza pasiunile si nu lasa esecurile sa ii demoralizeze.

Cand nu reusesc, vad in asta o provocare sa incerce sa faca mai bine data viitoare si nu sa abandoneze. Si nu se lasa coplesiti de nimicurile negative.

Accepta ceea ce se intampla, iar daca nu este pe placul tau, invata sa depasesti momentul si sa mergi mai departe.

 

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
5 trasaturi ale oamenilor fericiti
5 trasaturi ale oamenilor fericiti

Cercetarile demonstreaza ca 60% din fericirea pe care o resimtim se datoreaza factorilor genetici (ce mostenim de la parinti si temperamentul cu care ne nastem) precum si mediului in care am fost crescuti si in care traim. Totusi, exista si un 40% care depinde de noi. Iata cinci trasaturi ale oamenilor care sunt fericiti.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste