7 moduri de a depăși eficient un eșec

Deseori după un eșec, suntem copleșiți de emoții și gânduri negative. Iată câteva tehnici pentru a depăși eficient o astfel de situație.

Citește și:

5 secrete ale oamenilor fericiți

7 feste pe care ți le joacă propriul creier

Vorbește mai puțin și fă pauze

Atunci când ai emoții într-o conversație, încearcă să faci mici pauze. Acest lucru se poate întâmpla fie pentru că placi foarte mult persoana respectivă, pentru că pui prea multă presiune pe tine în conversația respectivă (dorindu-ți să faci o impresie bună) sau chiar din cauza unui posibil conflict cu autoritatea.

Ai nevoie de timp pentru a-ți structura ideile și a decide ce vrei să spui sau să analizezei ceea ce ai spus deja.

Chiar și într-o ceartă este recomandat să faci aceste pauze… în felul acesta vor fi mai puține lucruri de regretat ulterior.

 

Ai răbdare

Deseori simțim nevoia să reacționăm imediat la o situație, sub impulsul emoțiilor, al percepțiilor și interpretării personale asupra faptelor. Prin urmare, luăm decizii iraționale și ne îndreptăm către un eșec.

Regretele nu vor întârzia să apară, după ce ne calmăm și privim situația mai detașat. Psihologii recomandă să nu ne grăbim și să avem răbdare cu noi.

Acordându-ți timpul necesar pentru a te gândi, vei analiza situația mai corect și vei observa ceea ce se întâmplă fără a altera situația irațional.

 

Nu căuta un vinovat

Este dificil să ne asumăm vina, dar căutând în permanență un alt vinovat, îți creezi falsa impresie că viața ta, deciziile tale, sunt influențate de alții, iar tu nu ai nicio responsabilitate. Ori nu e adevărat, nu?

Este un semn de maturitate să știi să îți asumi vina (fie integral, fie partea ta de răspundere) și, totodată, să depășești momentul.

Renunță la a te mai blama pentru lucruri întâmplate cu timp în urmă, nu poți schimba trecutul.

Consideră că ai făcut ce s-a putut la momentul respectiv, iar dacă ai avut un eșec, ai învățat ceva de pe urma situației respective.

În situații de eșec, în care există rezultate nefavorabile, este mai sănătos să te concentrezi pe soluționarea lor și nu pe găsirea vinovaților.

 

Nu considera că știi ce gândesc alții

Reușim să fim o surpiză și pentru noi înșine, motiv pentru care nu putem spune că o altă persoană este capabilă să știe exact ce gândim sau ce simțim. Aceleași lucru este valabil și atunci când noi îi apreciem pe ceilalți.

Atunci când încerci să ghicești astfel de lucruri îți pierzi timpul, iar interpretările pe care le găsești sunt foarte probabil eronate. Prin urmare, fii atentă la datele concrete și analizează obiectiv pe baza dovezilor. Acolo unde ai nelămuriri, întreabă!

 

Abordează problema cea mai importantă

În fața unui eșec, cea mai copleșitoare emoție este furia. Atunci când ni se întâmplă ceva neplăcut devenim frustrați, furioși, irascibili… iar asta ne face să nu mai vedem nicio soluție pe moment.

Încearcă să faci o activitate care știi că te calmează de obicei. Depărtează-te de situație și ocupă-te de cea mai importantă problemă: starea ta.

Fie că te plimbi sau mergi la sală ori meditezi, tu alegi acea activitate care te va ajuta. Odată ce îți echilibrezi emoțiile, vei face față mai eficient situației.

 

Dezvoltă-ți noi abilități

Nu îți poți scoate din minte eșecul? Nu dormi bine noaptea? Nu poți scăpa de aceleași gânduri care tot revin în mintea ta?

Atunci când învățăm ceva noi, creierul nostru este focusat pe activitatea respectivă, iar gândurile nedorite, treptat, sunt reduse la zero.

De fiecare dată când încercăm să asimilăm ceva nou, ne concentrăm în așa măsură încât gândim mult mai puțin orice altceva. Cam același lucru se întâmplă și când facem exerciții fizice, deci un sport ar fi și el o soluție utilă.

 

Gândurile tale nu sunt dovezi concrete

Doar pentru că gândești un anume lucru, nu înseamnă că este adevărat, oricât de reală este pentru tine emoția asociată. Între realitate și gândurile tale există diferențe.

Evident, dacă reanalizăm la nesfârșit un eșec, emoțiile vor avea ecouri la nivel fizic, sub forma stresului, îngrijorării, tensiunilor sau fricii. Iar în consecință ne vom interpreta gândurile ca fiind fapte.

Încearcă să gândești obiectiv și să le privești ca două lucruri diferite, așa cum sunt în realitate.

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
7 moduri de a depăși eficient un eșec
7 moduri de a depăși eficient un eșec

Deseori după un eșec, suntem copleșiți de emoții și gânduri negative. Iată câteva tehnici pentru a depăși eficient o astfel de situație.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste