8 etape pentru luarea unei decizii

Zilnic ne confruntam cu decizii, iar in timp ce unele sunt simplu de luat, altele ne ridica adevarate probleme. Iata cinci sfaturi care iti pot fi de ajutor cand incerci sa te decizi.

 

Fa-ti temele

Chiar daca esti inclinata sa iti urmezi instinctul, uneori este recomandat sa ai cat mai multe informatii legate de situatia cu care te confrunti.

Aduna cat mai multe date pentru a-ti analiza optiunile si organizeaza informatia intr-o structura cat mai clara tie.

Instinctul are o valoare mai importanta atunci cand esti informat, din acest motiv, incearca sa cunosti cat de bine se poate situatia respectiva inainte de a-ti asculta si instinctul.

 

Discuta cu oameni care au luat decizii asemanatoare

Poti discuta cu cei apropiati care s-au confruntat cu situatii asemanatoare si iti pot vorbi sincer despre calea pe care au ales-o. Nicio experienta nu va fi exact ca a ta dar poti avea de invatat din ceea ce auzi.

De asemenea, poti explora mental diferite rezultate la care nu te-ai fi gandit ca pot aparea. Astfel poti face predictii mai corecte despre reactiile tale in situatii viitoare potentiale.

 

Disonanta post-decizionala

Oamenii tind sa priveasca in termeni mai pozitivi o decizie odata ce au luat-o. Acest tip de disonanta este un fenomen care ne impiedica sa recunoastem sau sa descoperim ca am facut o greseala.

Mai mult, ne afecteaza procesul decizional si ne altereaza actiunile in directia pe care mergem deja. Ramai deschis la reveniri si ajustari, chiar si dupa ce ai luat o hotarare.

 

Intreaba-te ce ai alege daca nu ti-ar pasa decat de ceea ce crezi tu

Pentru multe dintre deciziile pe care le luam, parerile si dorintele celor dragi noua reprezinta preocupari importante, cu greutate.

De aceea suntem influentati in luarea unei decizii de factori externi precum ce ne aduce mai mult prestigiu sau ce vor crede cei din jur.

Daca te lasi prada unor astfel de ganduri, incearca un scenariu mental in care nimanui altcuiva nu ii pasa ce hotarasti tu. Astfel iti identifici obiectivele intrinseci, iar decizia o vei lua in functie de ceea ce iti doresti cu adevarat, nu ce dicteaza altii.

 

Nu lasa teama sa te copleaseasca, dar nici nu o ignora

Uneori ne asumam riscuri mari pentru a ne crea viata pe care ne-o dorim. Dar sa evitam sa luam o decizie de teama inseamna sa ne reducem optiunile si sa nu ne exploram niciodata posibilitatile.

Teama ne poate proteja de pericol dar trebuie sa stim sa o controlam, in special cand vine vorba despre decizii majore. Cand ne concentram asupra temerilor in urmarire propriilor scopuri sentimentele asociate sunt insingurarea si nesiguranta.

 

Cauta alternative

Deseori ne concentram doar asupra optiunilor cunoscute, fara a explora alternativele posibile. Intreaba-te intotdeauna ce alte variatii poti lua in considerare sau daca exista si solutii la care nu te-ai gandit pana in prezent.

De exemplu, atunci cand incerci sa alegi intre doi potentiali parteneri si iti este greu sa te hotarasti, poate fi un semn ca niciunul dintre cei doi nu reprezinta o optiune cu care esti deplin multumita, iar solutia poate fi sa renunti la amandoi.

 

Accepta ca este posibil ca nicio decizie sa nu fie perfecta

Deciziile complexe devin stresante atunci cand iti imaginezi ca exista o singura alegere „corecta' si trebuie sa identifici care este aceea.

Adevarul este ca orice decizie poate aduce dupa sine atat avantaje cat si dezavantaje. Orice ai alege, poti sa intampini si un anumit grad de dezamagire, tristete, regret. Nu inseamna ca ai ales gresit, insa.

 

Analizeaza-ti trairile luand decizia fictiv

Deciziile le luam diferit in functie de dispozitia pe care o avem. Pentru a evita influentele de acest tip, fa un exercitiu si timp de cateva zile imagineaza-ti ca ai luat deja o anumita decizie.

Strategia te ajuta sa vezi cum relationezi cu aceasta decizie atunci cand treci prin diverse stari si  situatii.

 

Foto: Hepta

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
8 etape pentru luarea unei decizii
8 etape pentru luarea unei decizii

Zilnic ne confruntam cu decizii, iar in timp ce unele sunt simplu de luat, altele ne ridica adevarate probleme. Iata cinci sfaturi care iti pot fi de ajutor cand incerci sa te decizi.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste