8 strategii pentru a iesi din burnout

Cu totii avem responsabilitati, uneori peste masura, si un program de lucru incarcat. Toate acestea de multe ori duc la burnout, iar metodele pentru a depasi epuizarea nu sunt niciodata de prisos. Iata opt astfel de strategii.

 

Semnalele de alarma

Termenul de burnout sau sindromul epuizarii profesionale a fost introdus in anii 70 de catre psihologul Herbert Freudenberger si este definit ca pe o stare de epuizare a persoanei pe toate planurile – fizic, psihic si emotional – datorita expunerii unui stres prelungit la locul de munca.

Din punct de vedere psihologic, sindromul burnout poate fi explicat ca pe o depasire a limitelor personale pana la nivelul de sacrificare de sine in beneficiul celorlalti. Sau altfel spus, sa daruiesti mai mult decat primesti sau chiar fara a primi ceva in schimb.

Initial se credea ca acest sindrom este intalnit cu preponderenta in randul persoanelor a caror meserie presupune un nivel foarte ridicat de responsabilitate, risc si stres.

In timp, s-a observat faptul ca acest tip de tulburare afecteaza mai multe grupuri profesionale, fiind considerat in prezent boala lumii moderne.

Primele simptome ale sindromului burnout sunt percepute sub forma oboselii sau a stresului, insa in realitatate este vorba de o tulburare care consuma pana la epuizare toate resursele individului.

Astfel ca, odata cu trecerea timpului, isi vor face simtite prezenta si alte simptome precum scaderea capacitatii de concentrare si a randamentului profesional, instalarea starilor de apatie si a sentimentelor de insatisfactie sau inutilitate profesionala.

Planul vietii personale se diminueaza semnificativ, iar individual poate simti ca a devenit un simplu spectator al propriei sale vieti, fapt ce ii poate produce si mai multe frustrari.

In plan fizic, burnout-ul este asociat cu pierderea apetitului, declansarea unor afectiuni gastrice, tulburari ale somnului, tulburari cardiace, consumul de alcool sau droguri.

Mai mult de atat, efectele sindromului nu se opresc aici, ci pot fi resimtite si in plan psihic, acesta fiind asociat cu serie de afectiuni precum depresia, neurastenia, nevroza, atacurile de panica, anxietatea etc.

 

Cauzele burnout-ului

Cauzele sindromului burnout tin atat de mediul profesional al individului, cat si de personalitatea si stilul de viata adoptat de catre acesta.

Suprasolicitarea, volumul mare de responsabilitati si expunerea la un program prelungit de munca vor epuiza individul, in special pe cei cu slaba capacitate de adaptare si rezistenta la stres.

In timp, persoanele vor deveni neincrezatoare in sine, stima de sine va scadea, iar ei se vor simti lipsiti de apreciere.

Daca la tot acest tablou se adauga si lipsa suportului familial, nerespectarea timpului de odihna sau lipsa interactiunii sociale, individul va transforma munca in micul sau univers, considerand ca singurul mod in care isi poate trai viata este doar prin munca.

Isi va crea astfel propriul sau cerc vicios, din care va putea iesi doar in momentul constientizarii gradului de epuizare la care a ajuns.

 

Stabileste care iti sunt resursele, limitele si prioritatile

In cele mai multe cazuri se ajunge la burnout atunci cand cerintele si nevoile exterioare au depasit cu mult resursele si limitele personale. Invata sa spui STOP! atunci cand simti ca cerintele, atat cele personale, cat si ale celorlalti, sunt nerealiste sau depasesc resursele.

Nu astepta sa te simti extenuata sau epuizata pentru a te opri. Constientizeaza care iti sunt limitele si actioneaza astfel incat sa nu fii nevoita sa le depasesti.

In plus, acorda-ti timp pentru a-ti redefini idealurile si prioritatile. Invata sa investesti timp si energie doar in acele lucruri care intra in aria ta de interes si care te motiveaza cu adevarat.

 

Organizeaza-ti timpul petrecut la job

Construieste un sistem de management al timpului petrecut la birou si prioritizeaza activitatile pentru te incadra in cele 8 ore de munca.

Daca ti se dau foarte des si alte sarcini fata de cele pe care le presupune postul tau, poti solicita superiorilor ierarhici o revizuire a responsabilitatilor astfel incat sa eviti suprasolicitarea.

Daca este necesar, ia-ti un concediu de odihna si deconecteaza-te de la problemele de serviciu. Cu siguranta o vacanta te-ar ajuta sa iti incarci bateriile si iti pui ordine in ganduri si planurile de viitor.

Daca motivul burnout-ului este reprezentat de rutina, daca locul de munca nu iti mai ofera nicio satisfactie, poti solicita alocarea unor noi responsabilitati sau poti sa iei in considerare cautarea unui nou loc de munca.

 

Comunica asertiv

Nu tine in tine nemultumirile, verbalizeaza-le. Invata sa rezolvi problemele in momentul in care aceastea apar. Nu le interioriza si nu amana rezolvarea pentru ca se vor transforma in factori de stres continuu.

Invata ca ai dreptul sa ceri si sa refuzi, iar aceste lucruri le poti spune fara a jigni si fara a te crampona de dezamagirea altcuiva. Negandu-ti mereu nevoile si lasandu-te pe un plan secundar, in scurt timp vei ajunge la epuizare.

 

Relaxeaza-te

Petrece timp alaturi de familie si prieteni. Ei te vor ajuta sa te scoti din priza', sa te deconectezi de la problemele de peste zi si sa te relaxezi.

Viziteaza locuri noi, invata lucruri noi, descopera pasiuni noi, fa orice simti ca te ajuta sa iesi din rutina si sa iti incarci bateriile. Munca este necesara, dar nu trebuie sa devina un univers limitativ.

Mai mult, gandeste-te ca aceasta relaxare pe care ti-o acorzi te va ajuta sa iti regasesti resursele necesare pentru a fi eficienta intr-un mod echilibrat.

 

Adopta un stil de viata sanatos

O dieta bogata in vitamine si minerale va oferi organismului resursele necesare pentru refacerea si pentru intarirea sistemului imunitar.

In cazul in care duci o viata sedentara, este momentul potrivit pentru a incepe sa practici un sport care sa te ajute sa eliberezi tensiunea interioara acumulata in timp.

In plus, hormonii fericirii (endorfinele), eliberati prin intermediul activitatilor sportive, te vor ajuta sa te relaxezi, sa te odihnesti mai bine si sa iti recapeti starea de bine.

Pe langa alimentatie si sport, odihna este o componenta importanta a unui stil de viata sanatos. Organizeaza-ti programul si acorda mai mult timp pentru odihna si relaxare. Pentru a fi intr-o forma optima de functionare, organismul are nevoie de 8 ore de somn si 8 ore de relaxare.

 

Asteptari realiste de la tine si de la ceilalti

Nimeni nu este perfect si poate gresi oricand, chiar si tu. Avand asteptari realiste vei putea construi planuri si obiective realizabile si nu vei mai fi dezamagit.

Elimina nevoia de control si autocontrol deoarece acestea cresc nivelul de anxietate. Accepta ca exista situatii asupra carora nimeni si nimic nu poate detine controlul absolut si incearca, pe cat posibil, sa le eviti.

 

Adopta o gandire pozitiva

Gandirea pozitiva nu se refera doar la a fi optimist, ci si la modalitatea in care elimini blocajele si dai voie mintii sa priveasca situatia si din alte unghiuri, sa observe aspectele pozitive din orice situatie si sa descopere mai usor solutiile.

Da-ti voie sa vezi si partea plina a paharului. O astfel de gandire iti imbunatateste starea generala si este de regula centrata pe rezolvari. Ori, cu totii, asta ne si dorim.

 

Solicita ajutor specializat

Chiar daca ai tendinta de izolare, daca simti ca ai epuizat metodele de redresare pe care le stii sau esti depasit de situatie, cere ajutorul unui psiholog. Acesta iti va oferi tot sprijinul de care ai nevoie si te va insoti in identificarea problemelor si restabilirea starii de bine.

Sindromul burnout nu isi face aparitia peste noapte. Este silentios, perfid si actioneaza simultan pe mai multe planuri. Ofera-ti din cand in cand posibilitatea sa fii un fin observator al vietii tale si, oricand crezi ca este necesar, ia-ti o pauza si reincarca-te.

 

De Andra Zaharia, psiholog, career & lifecoach, psihoterapeut integrativ in formare

Tel.: 0726.757.396

www.andrazaharia.weebly.com

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
8 strategii pentru a iesi din burnout
8 strategii pentru a iesi din burnout

Cu totii avem responsabilitati, uneori peste masura, si un program de lucru incarcat. Toate acestea de multe ori duc la burnout, iar metodele pentru a depasi epuizarea nu sunt niciodata de prisos. Iata opt astfel de strategii.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste