Ai o fobie? Iata metoda eficienta de a o vindeca

Una dintre cele mai bune metode prin care se poate vindeca o fobie este tehnica expunerii (CBT). Asa cum ii spune numele, presupune expunerea cu atentie si gradual, exact la ceea ce ne inspaimanta, trezeste anxietate sau a devenit un subiect sau o sarcina pe care am ajuns sa o evitam compulsiv. Tu ce fobie ai?

Daca ai o fobie legata de caini, de exemplu, si asta devine un obstacol, pentru ca trebuie sa faci unele drumuri, consilierea va presupune si cateva etape prin care vei fi expusa la acest stimul, in functie de nivelul pe care il poti suporta.

Poate ca mai intai va trebui doar sa vorbesti despre caini (sa ii descrii), apoi sa iti imaginezi un caine la o anumita distanta de tine, apoi sa te uiti la un documentar despre ei si tot asa pana se ajunge la punctul culminant: sa stai langa si sa atingi un caine.

In tot procesul acesta in plan psihologic teama ta se va diminua pentru ca devine corectata/confruntata cu realitatea, iar in realitate sunt si caini inofensivi, iar cainii nu sunt chiar animale de prada care sa te vaneze.

Mai mult, pe masura ce evitam un lucru, tindem sa-l percepem ca avand proportii uriase sau amenintatoare. Al doilea lucru care care se intampla folosind aceasta tehnica este noua relatie ce se dezvolta intre amigdala (centrul care reactioneaza instantaneu la situatiile ce iti provoaca teama) si neocortex (cea mai recenta structura din creierul nostru).

Amigdala este structura care determina reactia de panica chiar daca ochii tai au vazut doar o bucata de sfoara intinsa pe pamant (si tie iti e frica de serpi).

Neocortexul este structura care iti spune: dar nu pare sa aiba culoarea unui sarpe, nici textura, sunt la o distanta suficienta fata de el incat sa ma uit mai bine? Oare o fi veninos? Aceasta procesare presupune mai multe secunde, in timp ce raspunsul amigdalei este instantaneu (sari, tipi sau fugi).

Tehnica expunerii lucreaza ca un diplomat abil, rabdator, care aduce la aceeasi masa de negociere doua parti care reactioneaza foarte diferit, dar a caror colaborare este esentiala.

Suntem in perioada in care inotam mai mult decat in restul anului. Daca iti e teama de apa poti incerca singura aceasta metoda. Daca spui ca nu iti este teama de apa, dar pur si simplu nu stii cum se face, nu ai nu stiu ce abilitati de a te mentine la suprafata, este vorba tot de teama de apa.

Primul pas, daca vrei sa inveti sa inoti, nu este sa dobandesti o tehnica, un stil de inot sau de a ramane la suprafata. Nu, la inceput trebuie pur si simplu sa te balacesti intr-o apa cu o adancime mica (50, 60, 70 cm).

Fara sa incerci sa inoti, o sa iti prinda bine sa iti tii respiratia cu capul in apa cateva secunde, sa te rostogolesti, sa te arunci pur si simplu, sa renunti cat mai mult la control, avand in vedere ca la o asemenea adancime a apei nu ti se poate intampla nimic.

O sa stii ca incerci sa iti rezolvi teama daca te vei pastra pe linia aceea dintre placere si teama (adica dintre neocortex, care spune „hei, dar e placut, nu e niciun pericol si amigdala care poate sa spuna „nu dau doi bani daca apa asta are 50 cm adancime si ma pot ridica in picioare oricand, eu simt ca sunt in pericol si gata).

Lucrul esential in procesul de depasire a unor fobii sau anxietati este atentia la teritoriu. Frica, fobia, anxietatea, lasate nesupravegheate, vor tinde mereu sa castige teren nou sau, cel putin, sa se instaleze bine pe teritoriul castigat.

Asta inseamna ca trebuie intotdeauna sa cauti sa iti iei inapoi din acel teritoriu, putin cate putin. Ceea ce presupune intotdeauna sa sa fii in contact cu acea teama, de aici si tehnica expunerii.

 

De psiholog Costin Jelea

jelea.costin@gmail.com

Blog: https://costinjelea.wordpress.com/

Facebook: Psiholog Costin Jelea.

Foto: Image courtesy of David Castillo Dominici at FreeDigitalPhotos.net

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Ai o fobie? Iata metoda eficienta de a o vindeca
Ai o fobie? Iata metoda eficienta de a o vindeca

Una dintre cele mai bune metode prin care se poate vindeca o fobie este tehnica expunerii (CBT). Asa cum ii spune numele, presupune expunerea cu atentie si gradual, exact la ceea ce ne inspaimanta, trezeste anxietate sau a devenit un subiect sau o sarcina pe care am ajuns sa o evitam compulsiv.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste