Ai superstiții? Uite ce mesaje îți transmit

Câți dintre noi nu au superstiții? Sau credințe magice? Iată ce reprezintă aceste gânduri iraționale la care apelăm cu încredere și de care, uneori, ne temem.

Citește și:

8 superstiții ciudate ale vedetelor

10 tactici pentru a avea mai multa incredere in tine

Încercarea de a controla… neprevăzutul

Dincolo de orice definiție oficială, superstițiile sunt un soi de rețete și credințe magice, general valabile, menite să prevină sau să emită predicții asupra unor aspecte care există certitudinea că se vor întâmpla. În plus, superstițiile sunt acceptate și întărite social, fiind adaptate culturii și zonei respective.

Aceste motive fac ca superstițiile să fie ușor preluate și asumate chiar și inconștient: ele oferă un sentiment de siguranță printr-un control iluzoriu asupra neprevăzutului din realitatea concretă. 

Superstițiile iau naștere din convingeri personale apărute în urma unor experiențe de viață importante și se transmit intergenerational cu valoare de adevăr de necontestat.

Adeseori, explicațiile și înțelegerea pe care le avem, în urma unor evenimente cu impact, nu își găsesc sensul logic, așa încât, ca apărare menită să reinstaureze echilibrul intern, apare gândirea magică.

Așa a fost să fie', a fost scris în stele' sunt doar câteva dintre explicațiile acceptate și lipsite de sens care încearcă să îmblânzească ceea ce este de neînțeles și de neacceptat.

În timp, alături de credințele iraționale, pot apărea și gesturi sau comportamente care le însoțesc pentru întărirea efectului preventiv, ajungând astfel să se contureze adevărate ritualuri de colaborare cu spațiul magic.

 

Dorința de a negocia cu „soarta'

Superstițiile sunt mai mult decât cogniții: sunt recunoscute și întărite social și implică o zonă de adevăr magic, care ar părea că leagă omul de puterile fantastice cu care poate cădea la o înțelegere. Iar din această perspectivă, cui nu îi place să știe că poate negocia cu soarta'?

Indiferent de cultură, nivelul de înțelegere ori zona geografică, primim un bagaj de superstiții și credințe pe care le folosim inconștient (dar cu multă încredere) în cele mai importante momente și relații din viața noastră.

Ca să ținem sub control răul' sau neprevazutul' și să ne bucurăm de un control maxim' în viață noastră, ne oferim la schimb libertatea de alegere conștientă.

Iar dacă uneori superstițiile ne apropie (iar unele ne și amuză pe deasupra), ele pot la fel de bine să aducă neliniște acolo unde căutăm de fapt mai multă siguranță.

 

Superstițiile… în cuplu

Așadar, cine nu are nevoie de control, siguranță și predictibilitate în cuplu probabil că nu e într-unul.

Din acest motiv, relația de cuplu este cea care beneficiază de o atenție sporită a superstițiilor, care încarcă de condiționări și prescripții aproape fiecare mișcare a celor doi.

Perioada flirtului, despărțirea, cererea în căsătorie, nunta în sine, zilele ulterioare nunții, alegerea momentului pentru a face un copil și chiar felul în care cei doi trebuie' să facă sex au parte de categorii speciale de superstiții menite să țină la distanță imprevizibilul nedorit (cearta, boală, despărțirea, infidelitatea și chiar moartea) și să controleze soarta'.

În momentele de vulnerabilitate, când ambii parteneri au nevoie de stabilitate și predictibilitate în relația lor, vor tinde să țină cont de tot ceea ce știu (și nu știu, conștient) și care ar putea ajuta relația să funcționeze.

Așadar, chiar și persoanele pragmatice și puțin influențabile vor tinde să ia în considerare superstițiile pentru orice eventualitate' (în traducere, pentru a mă asigura că fac tot ce ține de mine că să fie bine').

În același fel, persoanele nesigure pe sine vor ține cont de direcțiile trasate de superstiții pentru a-și forma și dezvolta o relație de cuplu.

Să nu te lași măturat/ă pe picioare, să nu scapi foarfeca pe jos sau să nu vă întâlniți pe scări (pentru a nu pierde partenerul actual), să nu stai în colțul mesei (pentru a nu avea probleme cu soacra), să te logodești vinerea pentru ca sâmbătă să anunțați rudele (nu cumva să scape!) sunt elemente care încă ghidează unele personane în organizarea propriei vieți de cuplu.

În același fel, câte nunți în luna mai sunt stabilite? Și câte mirese se lasă văzute în rochia de mireasă de către mire înainte de nuntă? Nimeni nu vrea să facă nunta cu gândul la divorț.

Ca să nu vorbim despre temerile legate de căsnicie: cum poate fi prevenită pierderea controlului în cuplu? Calcă-l pe picior în biserică! Delicat dacă se poate… doar nu vrei să îți strici pozele de nuntă.

 

Lanțul slăbiciunilor

Fără o logică reală și nicidecum cu o bază științifică, superstițiile par să fie soluțiile după care oamenii fug în momente de nesiguranță și vulnerabilitate.

În acest fel, când propriile capacități par să nu fie suficiente pentru a gestiona o provocare legată de viața de cuplu sau de viață în general, persoanele aleg să renunțe la propria responsabilitate și să se pună în brațele rețetelor magice.

Așadar, superstiția capătă putere și sens în viața individului respectiv: dacă rezultatul este favorabil, ea a funcționat, iar capacitățile personale vor părea să conteze prea puțin; în continuare persoana se va baza și mai mult din acel moment pe gândirea magică și din ce în ce mai puțin pe sine, întărind lanțul slăbiciunilor.

Pentru a căpăta mai multă siguranță de sine și pentru a avea încredere în propriile alegeri – fie că suntem sau nu într-un cuplu – esențial este să urmărim locul în care plasăm responsabilitatea pentru propria persoană.

Este adeseori mult mai ușor să ne păstrăm în zona de confort plasând conștient responsabilitatea în exterior pentru a ne feri de durerea și dezamăgirea eșecului. 

Ne simțim cu adevărat responsabili pentru felul în care trăim sau există mai degrabă senzația că evenimentele aleg felul în care va fi modelat cursul propriei vieți?

Există în prezent dorința de a prelua responsabilitatea pentru propria viață și de a ne asuma cu adevărat libertatea personală?

Realitatea concretă este cea care are detaliile cele mai relevante pentru a creiona soluția adecvată ție și nevoilor tale, iar fuga din realitate este în sine neliniștitoare și dezechilibrantă pentru că te plasează într-o zonă lipsită de repere obiective.

De aceea, înainte de a urma direcțiile unei superstiții întreabă-te care este rolul cu care le investești pentru a afla, în principal, câtă încredere ai de fapt în tine…

 

De Livia Căciuloiu, psihoterapeut

www.psihomedeor.ro

Tel.: 0742.024.642

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Ai superstiții? Uite ce mesaje îți transmit
Ai superstiții? Uite ce mesaje îți transmit

Câți dintre noi nu au superstiții? Sau credințe magice? Iată ce reprezintă aceste gânduri iraționale la care apelăm cu încredere și de care, uneori, ne temem.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste