Avantajul de a fi androgin!

Androgin este un termen care provine din cuvintele grecești andras (om) și gyné (femeie) și se referă la un amestec de caracteristici feminine și masculine. Androgenial este un avantaj, demn de invidiat, pe care androginii îl pot avea.

 

În opera lui Platon apare mitul androginului. Conform cu acesta, la început, trăiau pe Pământ ființe androgine. Arătau ca doi oameni lipiți spate în spate: două femei, doi bărbați sau un bărbat și o femeie.

Aceștia dețineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau. Zeii se temeau de puterea aproape infinită a androginilor și, pentru a nu mai reprezenta o posibilă amenințare, i-au despărțit. Separate, însă, părțile nu mai reușeau să facă nimic.

În istoria modernă, o adevărată explozie în cultivarea imaginii androgine în cultură a avut loc în anii 80, când muzica a devenit invadată de staruri gen Michael Jackson, Boy George, Prince, Annie Lennox.

De altfel, și în zilele noastre Lady Gaga continuă acest trend. Totuși, în cam toate aceste exemple, aspectul androgin s-a limitat la machiaje și îmbrăcăminte.

Citește și:

12 mesaje de la femei care rămân în istorie

Există egalitate între femei și bărbați?

Vreau să fiu bine înțeles: nu mă refer aici la oamenii hermafrodiți, care au ambele seturi de organe sexuale, și nici la orientarea sexuală, ci la femeile care par mai băiețoase și la bărbații care par mai efeminați.

Spre deosebire de aspectul pur fizic, încă din anii 70, studiile psihologice au încercat să vadă dacă există caracteristici psihologice ale oamenilor cu aspect androgin.

În mod șocant, multe din elementele pe care Platon le asocia cu mitul androginului au fost confirmate de aceste studii.

Astfel, s-a descoperit că androgenitatea este asociată cu multe lucruri pozitive, precum satisfacția maritală, wellbeing-ul, eficiența ca părinte, satisfacția în viață, optimismul și flexibilitatea.

De altfel, și studiile care au investigat caracteristicile femeilor matematicieni au observat la acestea o combinație de trăsături masculine și feminine cum ar fi: individualism, curaj, concentrare, dar și emotivitate sau interes către artă.

Un aspect important confirmat de mai multe studii este tendința spre creativitate a androginilor.

Astfel, băieții foarte creativi sunt percepuți ca mai efeminați, iar fetele foarte creative sunt percepute ca fiind mai băiețoase.

Este interesant că aceste persoane sunt, de regulă, crescute de părinți care pun accentul pe independența în gândire, curiozitate și dezvoltarea de competențe.

Iar trăsături precum deschiderea către experiențe noi, flexibilitatea, acceptarea lucrurilor care par antagonice și o oarecare detașare de normele sociale, toate, caracterizează persoanele creative.

Deschiderea către nou îi caracterizează în special pe adolescenții și adulții tineri, ea începând să fie tot mai puțin vizibilă după 30 de ani.

Deși este văzută ca un fel de apanaj al tinereții, este foarte important ca ea să fie prezentă și la vârsta adultă, pentru că este un indicator al capacității de învățare.

Oamenii deschiși la nou sunt mai creativi, răspund bine la schimbări și își adaptează stilul de viață rapid. Celebrul Maslow (cel cu piramida nevoilor umane) observase că oamenii creativi prezintă un amestec echilibrat de caracteristici aparent opuse, precum muncă-joacă, maturitate-copilărie sau gândire-emoție.

În plus, deși creativitatea androginilor este prezentă în artă și știință, nu este în niciun fel asociată cu creativitatea în business.

Aici, caracterul masculin se pare că este cel mai puternic asociat cu succesul. Studiile au găsit că managerii de top nu sunt percepuți ca fiind creativi de către angajați. Natura își arată din nou complexitatea.

Deși din punctul de vedere a atracției sexuale (și a normelor sociale și culturale) feminitatea și masculinitatea cât mai pure câștigă, intelectual, combinația trăsăturilor se pare că este ideală.

 

De Dragoș Cîrneci, doctor în psihologie, specialist în neuroștiințe. Lucrează în cercetare aplicată, dezvoltând produse pentru sănătate, mediul de afaceri. Este interesat de evoluția omului, precum și de provocările cu care specia umană se confruntă în lumea tehnodigitală de astăzi, http://dragos-cirneci.blogspot.ro

Foto: 123rf.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Avantajul de a fi androgin!
Avantajul de a fi androgin!

Androgin este un termen care provine din cuvintele grecești andras (om) și gyné (femeie) și se referă la un amestec de caracteristici feminine și masculine. Androgenial este un avantaj, demn de invidiat, pe care androginii îl pot avea.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste