Arta de a determina o schimbare

Noi toti am vrea sa schimbam ceva la: sot, copii, angajati, colegi… Dar cum? Cum stim manevrele care il fac pe celalalt sa faca ce vrem noi? Iata cateva idei care pot duce la schimbare.

 

Schimbari minore, schimbari majore

Poate vrei ca fiul sau fiica ta sa fie mai implicata in treburile familiei? Sau sa faca mai multe in jurul casei? Ori sa fie mai motivat la scoala? Sau poate iti doresti ca sotia sa fie mai binevoitoare? Sotul tau sa fie mai atent si mai romantic?

Sunt sigura ca toti am dorit de la ceilalti ceva la un moment dat. Si ne-am intrebat ce putem face pentru a obtine acel comportament. Ei bine, psihologia comportamentala din ultimii ani s-a ocupat cu observarea a ceea ce ii motiveaza pe oameni sa se schimbe. Si, mai ales, sa se schimbe durabil. Preferabil, in bine.

 

Popcorn si obezitate

Autorii de politici publice se tot intreaba ce e de facut cu tendinta oamenilor de a manca mult. Sau cu aceea de a risipi mancarea. Sau de a risipi, in general, resursele de care dispun (electricitate, bere, etc.).

Ca sa inteleaga resorturile comportamentelor, ei platesc niste psihologi, care concep experimente de urmatorul tip: la un cinematograf li se dau oamenilor galeti cu floricele… (experimentul vrea sa vada cate floricele poti manca si daca esti vreo clipa constient, cand bagi mana in galetusa, de explozia de calorii care se va depune pe burta ta).

Cum spuneam, li se dau galetuse pline cu popcorn atunci cand filmul sta sa inceapa. Doar ca are un gust mai ciudat… Pentru ca e muced. Bine, bine, dar nu cat sa atraga reclamatii la Protectia Consumatorului.

Unii primesc o galetusa medie, altii una mare. Cercetatorii au vrut sa afle daca cei cu galeata mai mare mananca mai mult. Rezultatul: cantarind cantitatea ramasa in fiecare recipient, dupa film, cei care aveau o portie mai mare, au mancat cu 53% mai mult.

Poate vi se pare ca acesti psihologi cheltuiesc banii degeaba cu astfel de experimente frivole. Acum vine morala. Ea a fost enuntata de Brian Wansink, autorul experimentului si psiholog la Universitatea Cornell: „Oamenii mananca mai mult cand le dai mai mult. Punct.“ Surprinzator?

Te-ai fi asteptat sa simta ca-s mucede floricelele? Dar erau atenti al film! Asadar, ceea ce pare o problema legata de oameni, de lipsa lor de vointa, cel mai adesea este una legata de context si de situatie.

Aici va rog sa ciuliti urechile: pentru a determina o persoana sa se schimbe si sa isi schimbe comportamentul intr-un sens dezirabil, trebuie sa se schimbe contextul.

 

Ce vrei sa schimbi?

In viata de zi cu zi am dori: sa ne lasam de fumat, sa ne facem copiii sa se culce la ora exacta, sa ne facem sotul sa puna rufele murdare in cosul de rufe murdare, nu sub pat etc.

Mintea umana e schizoida. Vrea sa faca, dar nu face ce vrea. Asta, pentru ca avem un creier emotional si unul rational. Cel rational vrea, cel emotional trage de timp.

Jonathan Haidt de la Universitatea din Virginia numea aceste „doua creiere“ Elefantul (cel emotional) si Calaretul (cel rational). Elefantul vrea gratificatie imediata. Calaretul cere amanare, gandeste pe termen lung, planifica viitorul. Elefantul da energie, Calaretul da directie.

Schimbarea survine cand cei doi merg la unison. Cei doi functioneaza cel mai bine impreuna. Separat, nu prea. De ce?

Pentru ca partea rationala tinde sa analizeze fara sa ia actiune, iar cea emotionala, cea care are de fapt energia schimbarii, tinde sa prefere lenea, daca nu are o directie clara.

 

Stapanirea de sine e pretioasa

Aici vorbim despre autocontrol. Noi toti ni-l dorim. Autocontrolul de a refuza o tigara cand toti fumeaza in jur, de a nu mai cheltui aiurea etc. Dar el este o resursa care se epuizeaza.

Il epuizam in multe situatii: cand controlam impresia pe care vrem sa o facem altora, cand ne este frica, cand incercam sa ne controlam emotiile…

Cand oamenii vor sa schimbe ceva, de obicei ei intervin asupra unor comportamente care au devenit automate, care s-au solidificat in timp. Vreau sa (auto)controlez tendinta mea de a vorbi fara sa gandesc prea mult inainte (si care mi-a adus o concediere, o ruptura sentimentala etc.)?

Efortul acesta constient e obositor si trebuie dozat corect, ca sa nu esuez. Este exact acelasi mecanism care ma face sa ma chinuiesc este atunci cand incerc sa ma las de fumat.

Schimbarea e grea pentru ca oamenii sunt epuizati. De aceea, daca vreau sa schimb ceva la mine sau la altcineva, e bine sa ma asigur ca eu sau respectivul suntem odihniti si cu destul zahar in sange…

 

Ca sa schimbi pe altcineva

Ceea ce pare lene, este, cel mai adesea, epuizare! E critic sa te adresezi Elefantului, partii emotionale.

Adreseaza indicatii clare si extrem de specifice (nu spune „vreau sa fii mai ordonat“ unui adolescent aiurit, ci „pune-ti geaca in boxa“; nu-i spune unui obez „evita grasimile“, ci „cumpara doar lapte degresat“). Formuleaza cererile pozitiv.

Modifica contextul, situatia: ceea ce pare o problema de motivatie, este, de obicei, o problema de situatie. Daca vrei sa scazi in greutate, evita rafturile cu inghetata cand mergi la supermarket – adica elimina cu totul tentatia prezenta in geografia acelui magazin.

E mai eficace sa schimbi situatia, decat sa mizezi pe puterea ta de autocontrol. Cum spuneam, autocontrolul este epuizabil, este bine sa nu-l soliciti prea mult.

 

Alte tactici de a salva lumea

Jeremy Sternin era in anii ’90 expert al Organizatiei Save the Children. Americanul a fost trimis sa gaseasca moduri de a limita subnutritia copiilor in zonele sarace din Vietnam.

Ajuns la fata locului, cu foarte putine resurse financiare, el a inceput sa studieze comunitatea locala. A observat ca malnutritia era generalizata, cu cateva exceptii. Unii copii cresteau sanatosi, cu nevoile alimentare acoperite. Care era diferenta?

Familiile erau la fel de sarace, dar mamele celor sanatosi erau mai atente. Ele stateau langa copiii lor cand acestia erau bolnavi si ii ingrijeau mai atent, ii hraneau si cu putina carne, care, in mod traditional, era rezervata adultilor in acele comunitati (se considera ca un copil se satura numai cu orez).

Sternin a adunat toate mamele la un loc si le-a facut sa-si impartaseasca experienta. Asadar, a vazut ce merge si a generalizat modelul. Si asta, fara a cheltui vreo resursa financiara.

Adesea, un plus de istetime si observatie face toata diferenta. Gaseste ceea ce merge si „cloneaza“ tehnica. „Ce functioneaza acum in domeniul in care eu vreau sa aduc imbunatatirea?“ – iata intrebarea cruciala.

Trebuie sa ne concentram pe ceea ce merge, nu pe ceea ce nu functioneaza. Si sa maximizam ceea ce merge. Asta, pentru ca noi, oamenii, avem in mod natural o inclinatie de a fi atenti la ce nu merge, pe care ar trebui sa o corectam.

Ceea ce merge si poate fi copiat, e mai util decat ceea ce nu functioneaza! „Care este raportul de timp pe care il petrec rezolvand probleme, fata de timpul petrecut scaland succesele?“ – iata ceea ce ar trebui sa ne intrebam, fie ca suntem mame, soti, neveste sau manageri de multinationale.

Inca ceva: daca vrei ca angajatul tau, sotul sau adolescentul zapacit sa-si imbunatateasca conduita, arata ca altii au facut deja acel pas, foloseste exemplul pozitiv. Nimanui nu ii place sa fie cel din urma si criticat pentru ceva.

 

Foto: shutterstock.com