Au femeile inteligente mai mult succes în relațiile amoroase?

Inteligența este un avantaj clar în multe aspecte ale vieții. Evident, tipul de inteligență este semnificativ, dar cât ne ajută și unde ne pune piedici? Oare femeile inteligente au mai mult succes în amor?

Citește și:

Cum știi dacă ai sau nu inteligență emoțională

Mit sau realitate? Au oamenii frumoși mai mult succes în iubire?

Limitele inteligenței

Atunci când ai norocul să fii înzestrat cu capacități intelectuale peste medie, avantajele pot fi evidente. Practic, te naști cu un sistem intern care, în anumite aspecte, îți face viața mai ușoară. În altele însă, mai grea.

Inteligența îți facilitează procesele de învățare, te ajută în cariera pe care vrei să o urmezi, iar la nivel social îți aduce beneficii în relațiile pe care le întreții. Asta, în cazul în care știi să o utilizezi corespunzător.

Pentru că inteligența se asociază totodată cu o satisfacție mai scăzută în viață, cu nevroză și gândire negativă. Cum așa? Pentru că avem impresia că înțelegem mai mult lucrurile, putem dezbate mai aprofundat problemele, iar concentrarea pe rezolvări și soluții pentru situațiile dificile, ne orientează mai mult către acestea și aspectele negative ale vieții.

Probabil aici s-ar încadra expresia „fericiți cei săraci cu duhul'. Pentru a te bucura de viață trebuie să știi să nu mai iei totul în serios, începând cu tine însuți. Lucru greu de făcut, atunci când intelectul te trage de mânecă și are tendința să îți reamintească „te prefaci, doar știi mai bine de atât' sau „ești ridicol, fii serios!'.

„Mi se spune adesea că nu sunt suficient de veselă. Că sunt prea serioasă tot timpul, că mereu caut discuții elaborate și că am așteptări prea mari de la cei din jur.

Și da, remarc faptul că femeile care râd mult, sunt relaxate, sunt mai fericite. Pentru că știu să se bucure altfel de viață, să nu ia totul prea în serios.

Nu cred că problema este neapărat intelectul ci evident, baza noastră biologică și experiențele personale. Dar dintre prietenii mei, majoritatea depresivilor sunt oameni inteligenți.

Oameni cu un intelect care le permite filtrarea informațiilor cu mai multă ușurință, având totodată înclinație către informația aceasta.

Atunci când ieși din sfera preocupărilor mărunte, imediate, din microsistemul tău, când ești capabil și interesat de lumea din jur și realitatea la nivel de macrosistem, vezi lucrurile altfel. Și nu mai ești așa vesel.

Pentru că realitatea este dură, este încărcată de emoții negative. Sunt vibrații pe care o persoană inteligentă și deschisă la minte le preia. Nu aș spune că e chiar un dar.

Desigur, nu ești o epavă și nu ai numai dezavantaje de pe urma intelectului, dar găsirea sentimentului de fericire este mai dificilă.' Spune Alina (IT manager).

 

Femeia inteligentă este uneori o problemă

Ne văităm deseori că bărbații nu vor femei inteligente. Este absurd. Odată să generalizăm „ce vor bărbații' (n-or fi toți un tipar) și în al doilea rând să evaluăm inteligența ca pe un handicap.

Bărbații vor femei inteligente, dar vor și optimism, relaxare, bună dispoziție. Crezi că sunt calități superficiale?

Dacă inteligența ta se manifestă agresiv, în termeni de analiză continuă, nevoie de supremație (eventual cu conflicte frecvente), anularea anumitor motive de bucurie sau relaxare (pentru că sunt superficiale) te transformi într-un adversar al vieții și al lucrurilor care merită trăite.

Vrei să ai succes în iubire? Învață să îți dezvolți inteligența emoțională, folosindu-ți coeficientul cu care ești înzestrată.

Dacă nu ești fericită în iubire, dacă ai impresia că nu îți găsești partenerul potrivit, după multe încercări… problema se poate să fii chiar tu.

„Multă vreme în relațiile mele amoroase am făcut hiperanalize. Practic, activitatea mea cerebrală ajunsese să mă împiedice să… trăiesc pur și simplu.

Aveam așteptări foarte mari, nerealiste, mă erijam în partenerul Alfa (lucru deloc atrăgător) și femeia independentă care nu are nevoie de ajutor. Numai prostii… dacă stau să mă gândesc acum.

Da, sunt o persoană inteligentă, dar aveam nevoie de abilități sociale pentru a avea relații funcționale. Atunci când mizezi prea mult pe intelect, ai numai de pierdut.

Țin minte că m-am despărțit de un iubit pentru că l-am considerat mai puțin inteligent decât mine. Adevărat, la nivel de înțelegere a lucrurilor sau găsire a soluțiilor, îl lăsam mult în urmă.

Mai mult, aveam norocul să mă accepte așa cum sunt, deși nu realizam asta. Consideram că este firesc să îmi accepte anumite superiorități, în timp ce eu îi clasificam (pentru mine) inferioritățile.

Mi-a luat mult timp să realizez, abia după ce ne-am despărțit, că lângă el puteam învăța să mă relaxez și să mă bucur de anumite experiențe. Să apreciez că îmi tolerează toate inițiativele, că mă validează deși acum știu că eram nesuferită și că mă acceptă așa cum sunt.

Nu meritam și din păcate nu am realizat aceste lucruri la timp. În cuplu, siguranța afectivă și sentimentul că ești acceptat sunt mult mai importante decât un IQ.' povestește Irina (cercetător).

 

De ce spui că nu ai noroc în dragoste

Norocul ți-l faci. Probabil e o vorbă înțeleaptă din bătrâni. Da, există șansă și context, în care te poți regăsi sau nu. Și poți spune că ție nu ți se întâmplă. Dar imaginează-ți o mulțime de șanse și contexte în care ai fost, fără să ai habar.

Atunci când mizezi prea mult pe intelectul tău, pune-ți cu sinceritate o întrebare: ce încerci să compensezi? Credința că nu meriți iubire? Că înafara inteligenței nu ai alte calități? Că este singura trăsătură a ta care merită validată?

Problema începe întotdeauna cu tine și disponibilitatea ta de a folosi un IQ în avantajul tău. Dacă în jurul lui îți construiești bariere, ai așteptări prea mari de la tine și ceilalți, cenzurând totodată dreptul de a te bucura de lucruri simple, nu îți vei trăi niciodată viața la potențialul maxim.

Dezavantajul inteligenței este că refuzăm simplitatea. Nu pentru că ne simțim mai complecși, superiori, înzestrați, ci pentru că punem prea mult accent pe o singură trăsătură a noastră.

Am putea, în schimb, învăța mai multe de la cei din jurul nostru. Am putea să nu dezvoltăm un complex (absurd) al superiorității, ci să ne acceptăm propriile limite.

Intelectul este o mică parte din noi, iar dacă vrem relații de succes, este momentul să ne descoperim și în rest. Mai mult, să facem o listă a calităților care contribuie la starea noastră de bine.

Putem constata că intelectul este ultima de pe listă. El nu reprezintă o problemă, decât atunci când îl vedem ca pe unicul avantaj.

„Eu mă erijam constant într-un salvator. Credeam că îmi pot ajuta partenerii, că astfel le sunt alături și că, de ce nu, mă vor vedea drept valoroasă și vor dori să fie cu mine.

Nu făceam decât să îi complexez, să lupt constant pentru un teritoriu, să îmi imaginez că eu am soluții pentru problemele altora.

Iar când (chiar și cu bune intenții) încerci mereu să îl salvezi pe celălalt, îl faci să se simtă inadecvat. Așa că am învățat, treptat, să fiu alături de cineva fără să invadez, să invalidez sau să încerc să rezolv.

Să accept un partener pentru ceea ce este, să îl ascult și să îi ofer sprijinul real pe care îl caută și nu pe cel pe care îl consider eu că i-ar fi util. Dar a fost un demers dureros.

Aproape nu înțelegeam de ce nu este bine cum procedez. Acum știu că eram invazivă, iar acțiunile mele erau o formă de control sau manipulare: uite, ai nevoie de mine… Măcar mi-am învățat lecția ' povestește Claudia.

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Au femeile inteligente mai mult succes în relațiile amoroase?
Au femeile inteligente mai mult succes în relațiile amoroase?

Inteligența este un avantaj clar în multe aspecte ale vieții. Evident, tipul de inteligență este semnificativ, dar cât ne ajută și unde ne pune piedici? Oare femeile inteligente au mai mult succes în amor?

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste