Ce este criza varstei mijlocii

varsta, criza, comportament
O expresie consacrata de filmele americane? Ceva real? Parerile sunt impartite. Psiho­terape­utul Bogdan Ion ofera celor nelinistiti de perspectiva imbatranirii, sapte sfaturi pentru seninatate.

Psychologies: Ce este criza varstei mijlocii? Este ea un mit american?
Bogdan Ion: Criza varstei mijlocii este un subiect controversat. As spu­­­ne mai degraba ca e un mit cultural de inspiratie vestica decat o proble­ma psihologica universal uma­­­­na.

Ia­ta cateva argumente: nu exista in var­­sta mijlocie o singura „cri­za', ci mai degraba un sir de incercari si tranzitii carora omul le face fata mai bine sau mai rau. Cand intampina dificultati mari, a­junge sa le spuna „cri­­­ze'. Este, deci, mai corect sa vor­­­­­­­­­bim despre incercarile sau tran­zi­tii­le varstei de mij­loc. Desi toate anotimpurile vie­tii au incercari, acestea sunt prezente in numar mai mare cand o­mul traverseaza anotimpul vie­tii sa­le active.

Mai cred ca este o gene­ralizare nepotrivita, pentru ca ea pre­supune ca toti oamenii, barbati si femei deopotriva, traverseaza a­ceas­­ta criza, mai devreme sau mai tarziu. Desi sunt putine studii actu­a­le pe aceasta tema, cele care exista sugereaza ca doar un procent sub 25% din populatie traverseaza ceva similar acestei „crize' si doar sub 10% o experimenteaza cu dramatism si o considera a fi legata de var­­­s­ta.

Majoritatea oamenilor traverseaza realmente principalele incer­cari si tranzitii biologice, psiholo­­gice si sociale ale acestei perioade si se pare ca o fac intr-o maniera mai pu­tin dramatica decat ne sugerea­­za termenul „criza'.

Bogdan Ion, psihoterapeut Bogdan Ion este profesor universitar la Universitatea Bucuresti si psihoterapeut comportamental cognitiv.

As mai spu­­­­­­­­­ne ca este si produsul unei incli­­natii catre dramatizare, intre­ti­nu­ta de cultura vestica actuala. Se uita ca in China Antica ideograma pentru „criza era ace­easi cu cea care exprima „oportunitatea. Uneori, gandirea in acesti termeni favorizeaza complacerea, servind drept paravan, care mascheaza in spa­­tele „crizei' lipsa de hotarare in a ne confrunta cu problemele vietii. Adica se pune prea putin accent pe latura pozitiva a dificultatilor si incercarilor vietii.

Dar incercarile sunt sansa noastra spre maturizare! Ele ascund multe cai spre solutie si oportunitati de schimbare pozitiva, neexplorate suficient. Ca psihoterapeut, asist oamenii care apeleaza la serviciile mele in a face fata cu sens si fara exces de dramatism a­ces­tor incercari.

Dar atunci cand este intr-ade­var vorba despre o criza, cam cand are ea loc? Cu aproximatie.
Cand e prezenta o criza a varstei mijlocii, aceasta ii afecteaza in general pe oamenii educati, cu venituri medii sau peste medie si varste cuprinse intre 25 si 55 ani. Poate dura de la cateva luni, la 10-12 ani. Sunt mai expuse persoanele care se identifica excesiv cu profesia, traverseaza situatii solicitante sau au insatisfactii repetate.

Este ea diferita pentru barbati si pentru femei?
Da si nu. Desi avem un fond co­mun, exista diferente fiziologice, psihologice si socio-culturale notabile intre sexe in felul in care este traversata aceasta etapa. Asadar, este firesc sa avem diferente in stilurile noastre de a trai crizele si dificultatile. Insa diferentele sunt mai degraba de forma sau de manifes­tare decat de fond.

Cum se manifesta in cazul fieca­ruia dintre sexe?
O diferenta importanta este aceea ca la barbati ele se pot intinde pe o perioada mai lunga, de trei-zece ani, de­cat la femei, de doi-cinci ani. Asta ar sugera ca femeile care trec prin criza se mobilizeaza mai bine decat barbatii, ca sa ii faca fata.

Desi declansate de factori a­se­ma­na­­tori, la barbat se pare ca intervine mai des profesia, iar la femeie, preponderent relatia. La ambe­le sexe criza se poate manifesta prin simptome ca: iritabilitate, sca­de­rea libidoului si a satisfactiei sexuale, obosea­­la, proasta dispozitie, dureri mus­­­­­­culare sau articulare, cres­tere in greutate, scaderea tonusului si re­­­zistentei generale a organismului. Sunt lucruri pe care le intalnim si in situa­tii obisnuite, nu doar in probleme psihologice.

Citește continuarea pe pagina următoare: 1 2
Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Ce este criza varstei mijlocii
Ce este criza varstei mijlocii

O expresie consacrata de filmele americane? Ceva real? Parerile sunt impartite. Psiho­terape­utul Bogdan Ion ofera celor nelinistiti de perspectiva imbatranirii, sapte sfaturi pentru seninatate.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste