Cand si de ce ne comportam defensiv

Deseori suntem pusi in situatii in care comportamentul defensiv intra in actiune aproape automat. Iata de ce se intampla acest lucru si cum putem corecta.

 

Nevoia de siguranta

Pentru o dezvoltare armonioasa, pentru a construi si intretine relatii durabile si chiar pentru a constientiza si implini cu consecventa propriile dorinte, avem nevoie sa ne simtim in siguranta in relatie cu cei din jur.

Fiecare dintre noi a trait situatii mai mult sau mai putin dificile, care insa ne-au provocat sa ne aparam si care ne-au determinat in acest fel sa ajungem la o serie de concluzii si convingeri personale.

Acestea sunt orientate catre evitarea si contracararea viitoarelor pericole sau neplaceri. Reactia defensiva este naturala, utila supravietuirii si adaptarii in situatii necunoscute si posibil periculoase, iar baza ei biologica ii intareste rolul important pe care il are in evolutia personala.

 

Limitele atitudinii defensive

Chiar daca atitudinea defensiva poate aduce beneficii de moment, prin evitarea escaladarii unui conflict sau apararea ferma a propriei perspective, pe termen lung ea va influenta in mod direct atat relatiile sociale cat si propria personalitate prin ingustarea modelului de raspuns la conflicte.

Ca raspuns la o situatie conflictuala o persoana care este blocata in starea defensiva va alege sa nu isi exprime in mod autentic emotiile si gandurile.

Acesteia ii va fi teama sa nu se puna intr-o pozitie si mai vulnerabila si va ramane blocata in argumentarea faptelor.

In acest fel relatiile isi vor pierde din autenticitate si continut. In situatii cu potential conflictual este recomandata abordarea asertiva in care persoana isi exprima deschis nemultumirile, fara a intra in capcana argumentarii defensive.

 

Nevoia de a ne apara

In ciuda lectiilor invatate in urma perioadelor dificile, in ciuda maturizarii si chiar a realitatii concrete care spune ca siguranta exista si ca nu ne este pusa in pericol, mecanismele de aparare dezvoltate in trecut continua sa functioneze subtil.

Acestea sunt pregatite sa intervina imediat ce apare un stimul care ne poate rani sau deteriora conceptul si imaginea de sine.

Temperamentul, evenimentele din trecut si stima de sine formeaza o constelatie personala care face ca reactia defensiva sa apara cu intensitati diferite in momente relevante pentru propria istorie de viata experimentata personal.

In relatii, declansatorii reactiilor de aparare sunt adeseori criticile (insinuate sau adresate direct) si pot aparea in trei situatii diferite.

Intr-o prima situatie, persoana in cauza a gresit si este confruntata. Aceasta decide sa nu isi recunoasca vina si se apara de acuzele aduse. In acest moment devine defensiva, iar apararea porneste din dorinta de a nu ii fi alterata imaginea.

O alta situatie presupune ca persoana nu a gresit, insa este acuzata direct. In mod firesc, are o reactie de aparare, cu scopul de a clarifica situatia si a se dezvinovati.

Cea de-a treia situatie pleaca de la o greseala facuta, insa acuzatiile au la baza o motivatie personala (a acuzatorului) si in consecinta alege sa nu se apere cu argumente in fata accestuia.

Atitudinea sa devine una defensiva fata de acuzator, fiind relevata prin comportamente pasiv-agresive sau prin strategii de evitare a subiectului cu potential amenintator.

 

Exeprientele trecute

Reactia la critica capata forma bine definita inca din copilarie. Parintii si ingrijitorii sunt cei care determina schimbarea comportamentului sau chiar pespectiva despre sine prin indemnul de a fi mai' buni si mai' placuti si iubiti folosindu-se de metode coercitive, de critica sau de etichetare.

Iar daca initial nu ne puteam apara, asa cum am fi avut nevoie si cum am fi dorit, la maturitate reactiile apar spontan.

Uneori au o intensitate mai mare decat ar fi necesar, chiar in situatii in care nu este prezenta amentintarea, critica sau etichetarea.

In aceste contexte, similaritatea dintre cele doua experiente – cea traita in prezent, respectiv, in trecut – face ca reactia sa fie automata si incarcata si de emotiile pe care le-am trait anterior.

Sanatatea relatiilor si calitatea vietii personale depind intr-o mare masura de sentimentul intern de siguranta si, implicit, de controlul pe care simtim ca il avem asupra propriilor reactii.

In acest sens, clarificarea propriilor vulnerabilitati si dezvoltarea unor strategii de coping si aparare mature vor contribui la dezvoltarea unor reactii adecvate, benefice si ecologice.

 

Un comportament daunator

In momentele in care persoanele apropiate doresc sa ofere un feedback obiectiv (nu critic), atitudinea defensiva poate sa transmita faptul ca punctul de vedere nu este acceptat si ca nu conteaza pentru cel ce il primeste.

Aceasta impresie este una care dauneaza pe termen lung oricarei relatii, in special relatiei de cuplu – in care feedback-ul sincer este vital pentru consolidarea si dezvoltarea relatiei.

In situatia in care unele persoane, care cunosc tiparul de reactie, doresc sa il foloseasca in avantaj personal atragandu-ne in discutii in contradictoriu, acest tipar defensiv poate genera reactii incarcate de emotie – insa interpretate ca agresive, cu impact social si profesional negativ.

De exemplu, un coleg de munca te poate acuza pe nedrept ca nu ai dus un proiect la bun sfarsit, iar daca atitudinea ta este defensiva ea poate fi interpretata ca o neasumare a responsabilitatii in acel context.

Un motiv in plus sa iti intelegi reactiile si sa gasesti alternative mai sanatoase celor defensive.

 

De Livia Caciuloiu, psihoterapeut si consilier psihologic

www.psihomedeor.ro

Tel.: 0742.024.642

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cand si de ce ne comportam defensiv
Cand si de ce ne comportam defensiv

Deseori suntem pusi in situatii in care comportamentul defensiv intra in actiune aproape automat. Iata de ce se intampla acest lucru si cum putem corecta.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste