Este competitivitatea sanatoasa?
Competitivitatea este sanatoasa daca nu reprezinta un obiectiv in viata. Altfel, ea poate deveni obositoare si coplesitoare. Iata ce putem face.
Complexul castigatorului
Cel care are competitia ca scop in viata, traieste dupa regula ca orice batalie trebuie castigata si considera ca nu va suporta daca nu se intampla intotdeauna astfel.
Acest gen de gandire aduna multa anxietate, frustrare si furie. De ce? Pentru ca in realitate, nu se intampla sa castigi intotdeauna.
Uneori mai si pierzi. Si nu e nimic rau in asta! Uneori nu depinde de tine, iar alteori sunt lupte pe care nu merita sa le duci.
Despre facilitarea sociala
Inca din 1897 a aparut prima cercetare experimentala care atesta ca performanta subiectilor creste daca actioneaza in prezenta altora.
In anii 1920, psihologul american Floyd Allport si-a indreptat atentia asupra prezentei „celuilalt” in viata noastra, construind una din primele paradigme ale psihologiei sociale conform careia performanta e superioara in prezenta altora, fenomen denumit facilitare sociala.
De atunci, acest subiect a fost intens studiat atat in strainanate, cat si de psihologi romani. Lucrurile sunt clare: cand actionam in comparatie cu altii performam mult mai bine, decat daca am actiona de sine statator.
Mai tarziu, in 1965, Robert Zajong a adaugat prin studiile sale un pic mai multa claritate fenomenului: in sarcini simple, performam intotdeauna mai bine in prezenta altora, atunci cand suntem in competitie cu cineva.
In sarcinile complexe insa, lucrurile stau altfel. Daca ne stim lectia, performanta va fi mult mai buna, daca nu, in prezenta „celuilalt” performanta se va deteriora. Cu alte cuvinte nicio competitie din lume nu ne va ajuta sa performam mai bine atata timp cat nu suntem pregatiti.
Competitia rationala
Ne dorim sa castigam, facem tot ce ne sta in putere sa invingem, dar daca asta nu se intampla nu inseamna ca suntem niste ratati, ci doar faptul ca am pierdut aceasta competitie.
Data viitoare va trebui sa performam mai bine. Competitita presupune si comparatie. O comparatie sanatoasa, obiectiva duce la progres, ne ajuta sa ne setam obiective.
Dar aceste obiective trebuie sa ne apartina, sa fie facute in directia valorilor, preferintelor si preocuparilor noastre.
Mai putem vorbi despre competitivitate, ca trasatura. Studiile (Riskind, 1982) spun ca persoanele care au competitivitatea ca trasatura isi seteaza obiective mai inalte atunci cand traiesc intr-un mediu competitiv.
Cei care nu au aceasta trasatura, indiferent de mediu, isi seteaza obiective mai joase. Ba mai mult, aceasta trasatura este valorizata de ambele sexe, adaugand atractivitate persoanei care o poseda.
Obiectivul competitivitatii
Sunt diferente in ceea ce priveste cat de sanatoasa e competitivitatea si in functie de tipul ei, de obiectivul competitivitatii.
E de a castiga? Sau de a excela? Cel din urma este relationat cu o stima mai mare de sine, pentru ca presupune dorinta de dezvoltare a unor abilitati care cresc autoeficacitatea.
Aceste abilitati sunt necesare pentru a seta obiective si a lupta pentru atingerea lor. Un alt atu al acestui tip de competitivitate este ca nu presupune castigatori si perdanti. De aici si corelatia cu mai putina depresie.
In general, dorinta de a castiga este apanajul barbatilor, iar la femei aceasta coreleaza cu depresie, singuratate, relatii apropiate foarte putine.
In cazul ambelor sexe, acest gen de competitivitate este relationat cu probleme de externalizare: ostilitate interpersonala, dominanta, agresivitate, relatii dezbinate cu familia si prietenii, lipsa empatiei.
Ca sa ne raspundem totusi la intrebarea din titlu, ar fi bine sa consideram ca este sanatoasa o competitivitate rationala, indreptata spre dorinta de a excela, care sa ne conduca catre setarea si atingerea obiectivelor. Voi ce parere aveti?
De Loana Comsa, psiholog
Piata Stefan cel Mare, Nr. 17, Ap. 3, Cluj-Napoca
Tel: 0729.400.122
www.loanacomsa.ro
Skype: comsa.loana
Foto: shutterstock.com
