Cauze si rezolvari pentru sentimentul de nesiguranta

Sentimentul de nesiguranta este firesc in anumite situatii, dar nu trebuie perpetuat. Iata cum poate aparea, dar si ce putem face pentru a-l depasi.

 

Nesiguranta bazata pe esec sau respingere

Evident evenimentele cu care ne confruntam lasa o amprenta asupra vietii noastre. Studiile demonstreaza ca un procent de 40% din fericirea pe care o simtim se datoreaza evenimentelor recente.

Cele mai frecvente aspecte negative cu impact foarte puternic sunt despartirile de persoana iubita, decesul partenerului, pierderea jobului si problemele de sanatate.

Intrucat nefericirea ne afecteaza si stima de sine, esecurile sau respingerile ne zdruncina increderea. In consecinta, tindem sa ne evaluam atat pe noi insine, cat si pe cei din jur mai negativ, cel putin pentru o perioada de timp.

Totodata, un incident nefericit are puterea de a reactiva toate nemultumirile din trecut, agravand starea pe care o traiesti. Studiile demonstreaza ca rezistand acestor esecuri, putem ajunge (nesperat) la succes, aceasta reusita asupra evenimentelor negative crescandu-ne stima de sine.

Ce avem de facut? In primul rand sa ne acordam timp pentru a depasi evenimentul sau trauma si sa ne adaptam la noua situatie de viata. Nu trebuie sa ne izolam in aceste momente ci, din contra, sa cautam atat ajutorul cat si compania apropiatilor.

De asemenea, este indicat sa ne urmam visele, dorintele, pasiunile si hobby-urile. Cu alte cuvinte, sa ramanem cat mai activi si implicati. Ajuta foarte mult si sa gasim in noi atat capacitatea cat si disponibilitatea de a incerca noi strategii pentru atingerea scopurilor.

Indiferent cat de dificil este momentul prezent, imaginea de ansamblu ramane aceeasi, iar noi trebuie sa ne cunoastem interesele si sa nu ne pierdem din vedere dorintele si aspiratiile.

 

Lipsa de incredere bazata pe anxietatea sociala

Multe persoane sunt considerate fie timide, fie introverte, fie pur si simplu nu au foarte bune abilitati de a socializa, simtind disconfort in public. Apare astfel neincrederea in fortele proprii, fie ca vorbim despre o reuniune de familie, o petrecere, o intalnire noua sau un interviu pentru job.

Starea de anxietate este provocata de teama de a fi evaluat (negativ) de catre cei din jur. Datorita acestei stari, fie se ajunge la evitarea angajamentelor sociale, fie se resimte un real disconfort in timpul lor.

Experientele din trecut iti pot alimenta sentimentul ca nu te potrivesti, nu esti interesant sau important ori, pur si simplu, nu esti suficient de bun.

Astfel de experiente vin dintr-o copilarie cu parinti extrem de critici si lipsiti de afectivitate sau din incidente precum agresivitate suportata din partea colegilor de scoala ori excludere din diverse grupuri.

Acest gen de nesiguranta se bazeaza pe o imagine de sine distorsionata, precum si pe o anticipare negativa despre posibilele perceptii ale celorlalti.

Ca regula generala, majoritatea dintre noi este preocupata de propria imagine pe care o lasa si nu pe judecarea celorlalti. Cei care fac acest lucru, intotdeauna mascheaza propriile nesigurante, motiv pentru care opiniile lor nu sunt tocmai corecte.

Ce avem de facut? Asculta-ti criticul interior, invata sa il identifici si sa il contrazici. Aminteste-ti toate motivele pentru care esti interesant si amuzant, pentru care poti fi un prieten, partener sau angajat foarte bun.

Pregateste-te intotdeauna dinainte cand trebuie sa participi la o reuniune, indiferent de tipul acesteia. Gandeste-te despre ce ai putea sa discuti (evenimente recente, filme, carti, familie, hobby-uri, job, aspiratii).

Solutia nu este sa eviti orice contact social. Curajul nu inseamna sa nu iti fie frica, ci sa actionezi chiar daca iti este. Prin urmare, accepta provocarile, chiar daca ai o stare de agitatie.

Anxietatea se diminueaza pe masura ce interactionezi cu ceidin jur. Nu se va intampla spontan, ci treptat, pe masura ce iti acorzi sansa acestor experiente.

Seteaza-ti obiective simple precum: sa vorbesti cu doua persoane necunoscute sau sa afli mai multe informatii despre jobul si hobby-urile unei persoane anume.

Pentru a nu te concentra prea mult asupra propriei persoane, invata sa fii un bun observator. Fii atent la cei din jurul tau si vezi ce similaritati descoperi sau, poate, abilitati pe care le-ai putea invata si tu.

 

Nesiguranta pornita din perfectionism

Sunt persoane care in tot ceea ce fac isi seteaza standarde foarte inalte. Chiar daca iti doresti sa ai cea mai frumoasa silueta, cel mai bine platit post, cea mai frumoasa casa si cea mai reusita relatie, viata nu prea functioneaza in acord perfect cu aceste standarde.

De multe ori, indiferent cat ne straduim, rezultatele nu sunt chiar cele din fanteziile sau asteptarile noastre. Intotdeauna, in tot ceea ce intreprindem, exista si zone care nu depind de controlul nostru (gene care nu ne ajuta sa slabim, sefi tiranici sau parteneri cu stil de atasament evitant).

Daca esti dezamagit si te acuzi pe tine pentru ca nu esti perfect, curand apar si sentimentele de nesiguranta si lipsa de valoare.

Daca sa incerci sa dai tot ce-i mai bun si sa muncesti din greu pentru a-ti atinge scopurile sunt atribute pozitive, anumite aspecte ale perfectionismului sunt nesanatoase.

Sa te ingrijorezi in permanenta ca nu ai reusit sa fii perfect va duce in cele din urma la depresie, anxietate, tulburari de alimentatie si oboseala cronica.

Ce avem de facut? In primul rand, incearca sa te evaluezi mai mult dupa eforturile pe care le depui si care sunt controlabile si nu dupa rezultat, care este dependent si de alti factori.

Gandeste-te daca ar merita intr-adevar sa te implici si mai mult? Ar fi o diferenta? Ar merita timpul si energia pe care le investesti? Intrucat gandirea perfectionistilor se imparte in negru si alb (totul sau nimic), incearca sa gasesti zonele gri.

Exista si o alternativa mai amabila si binevoitoare de a analiza situatia? Ai luat in calcul toate circumstantele? Ai castigat ceva chiar daca rezultatul nu a fost perfect? Perfectionistii isi conditioneaza stima de sine. Respectiv, se plac atunci cand reusesc si, evident, in caz de nereusita, se displac profund.

Concentrarea pe acele calitati interioare precum caracter, sinceritate, valori personale, poate reprezenta un mod prin care acestia invata sa se placa indiferent de note, salariu, pozitie sociala sau numar de admiratori.

 

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cauze si rezolvari pentru sentimentul de nesiguranta
Cauze si rezolvari pentru sentimentul de nesiguranta

Sentimentul de nesiguranta este firesc in anumite situatii, dar nu trebuie perpetuat. Iata cum poate aparea, dar si ce putem face pentru a-l depasi.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste