Ce ascunde avatarul din retelele de socializare
In spatele unor profiluri de utilizator de internet se poate ascunde o fauna mult mai variata decat putinele informatii pe care le vezi negru pe alb sau color, in cazul fotografiilor. Daca inca mai speri ca multe sunt povesti, ca nu poti fi pacalit sau ca poti ghici ce se afla in spatele unui profil cu care te imprietenesti fara a cunoaste in prealabil si stapanul, te inseli! Propun un exercitiu: in randul prietenilor tai, pe internet, sunt toti sinceri?
Ca la o prima intalnire, si in cazul profilurilor pe care le construim pe diverse site-uri, incercam sa aratam partile noastre favorabile. Este o practica fireasca, daca stam sa ne gandim ca nu avem nicio intentie de a arata cuiva, la un first date, cum aratam noi in hainele de facut curatenie sau cum ne purtam atunci cand ne trezim cu fata la cearsaf.
Dar, chiar daca lucram asupra aspectelor evidente precum felul in care ne dichisim sau buna dispozitie pe care o afisam, de multe ori tindem sa compensam in exces, sa inflorim istoria personala. Desi stim prea bine ca „ulciorul nu merge de multe ori la apa“, acel ghimpe interior care ne impunge sa „dam bine“, este si mai ascutit in spatele unui profil on-line.
Acolo, putem controla mai mult, ne putem ascunde mai bine, putem sa ne afisam o imagine asa cum ne imaginam noi ca ne-ar placea sa fim vazuti de ceilalti. In realitate, incercam sa ne facem acceptati mai usor, placuti, sa ne imprietenim mai usor cu altii si – de ce nu?! – sa fim chiar admirati.
„Chiar m-am intrebat de multe ori daca vietile unora sunt intr-atat de minunate cum le afiseaza ei on-line. Vad tot felul de postari menite sa te «inverzeasca» daca ar fi sa le compari cu viata ta. Eu, una, daca inainte zambeam trist ca mie nu mi se intampla asemenea lucruri, acum ridic din spranceana si imi spun ca probabil viata este minunata daca o traiesti intens in mediul virtual“, spune A., 28 de ani.
Dan Ivanescu, psiholog la fundatia ICAR, spune despre aceasta nevoie de a ne prezenta intr-un mod cat mai atragator, ca vine de multe ori „din teama de respingere, din lipsa de incredere in noi, din convingerea ca ceilalti sunt mai buni ca noi si trebuie cumva sa compensam, purtand o masca, desi, de cele mai multe ori, nu ne reprezinta.
Jucam un rol care incepe dupa un timp sa se amestece cu realitatea si uitam cine suntem. Este mult mai importanta, pentru multi dintre noi, parerea celorlalti despre noi decat parerea noastra despre noi. Suntem preocupati sa ne proiectam imaginea in functie de ce isi doresc cei din jurul nostru si mai putin preocupati de a ne cunoaste pe noi.“
Who is who?
Daca, virtual, putem croseta frumos in jurul propriei persoane, chiar si acolo, daca relationam indelungat cu un alt avatar, nu putem mentine povestea la infinit. Mai devreme sau mai tarziu, tu, cel adevarat, care ai incercat sa te ascunzi, vei scoate capul si vei redeveni tu insuti. Or, daca ai pornit cu teama de a nu fi acceptat asa cum esti sau de a nu fi suficient de grozav, cu atat mai neplacut vei parea pentru cineva pe care „l-ai pacalit“.
Principala trasatura a unei astfel de persoane este lipsa de incredere in sine. Ceea ce o ghideaza, este nevoia de atentie si afectiune, chiar daca acestea sunt reprezentate de un like sau de un comentariu pozitiv la ceva postat pe o retea de socializare. Este o nevoie constanta de afirmare si confirmare ca ceea ce facem/suntem este important“, spune Dan Ivanescu.
Poate ca retelele de socializare nici nu ar fi pe atat de interesante daca toti am recunoaste ca lucrurile nu sunt chiar asa de roz, iar vietile noastre nu-s nici pe departe atat de palpitante. Poate chiar si pentru cei care nu ne identificam cu persoanele descrise anterior, este interesant sa navigam printre povestile si istoriile altora, false sau nu. Like sau nu, suntem parte din aceeasi retea si, prin urmare, incurajam desfasurarea lucrurilor in acest fel.
Greu cu schimbarea!
Cum ar fi oare sa incercam sa facem o schimbare reala? Daca tot gasim la noi aspecte pe care dorim sa le cosmetizam, ce-ar fi sa incercam, in mod real, sa intervenim asupra lor? Majoritatea va vota pentru „este dificil“, desi, de cele mai multe ori, paradoxal, este nevoie sa iti doresti cu adevarat acest lucru.
Atunci cand ne construim o imagine on-line, aducem, constient sau nu, intotdeauna, acele modificari pe care am vrea, in primul rand, noi sa le vedem, iar apoi cei din jur. Si cum uneori este suficient un click, noua identitate este mult mai usor de conturat decat in realitate.
Dan Ivanescu spune ca „imaginea falsa pe care o cream este modul in care am vrea sa fim perceputi de ceilalti si apare din dorinta de a schimba ceea ce suntem. Teama de a ramane necunoscut este, de cele mai multe ori, mult mai mare decat teama de a fi cunoscut.
Cand afisam o imagine sau o informatie care nu ne reprezinta, o facem din dorinta narcisica de a fi perceputi altfel de cei din jur, chiar daca cei din jur reprezinta acum niste id-uri pe diverse retele de socializare“.
Photoshopul este la indemana oricui, precum si variantele mult mai user-friendly ale lui. Imaginile sunt alterate mult mai usor, iar tu poti arata asa cum ti-ai dori… retusat, cu un accent sepia, fara defecte vizibile, eventual si cu un reflector deasupra capului. Pozele pe care ti le faci tu singur, deja cunoscutele selfies, sunt cele mai bune exemple.
Ma rog, mai putin cele cu un closet pe fundal… Acestea sunt fotografiile in care stim din ce parte trebuie sa pice lumina, care este jumatatea fetei de care suntem mai incantati si cum sa ridicam barbia ca sa nu apara vreo gusa in poza. Asta, in cazul femeilor. Daca ar fi sa nominalizam cele mai frecvente poze „nota bene“ din randul barbatilor, ar fi cele in pozitia Ganditorului – clar!
Si cum, fericiti sau nu cu felul in care aratam, nu prea avem ce sa facem in acest domeniu, cu personalitatea devenim de-a dreptul contorsionisti. Din pacate, vestea proasta este ca frumusetea sta in ochii celui ce priveste, dar cu personalitatea, vei lovi in plin, de fiecare data. Asadar, de ce nu incerci sa iti construiesti un profil in vivo asa cum ti-ar placea?
Ce ne facem?
„Putem sustine o astfel de identitate o perioada relativ lunga de timp, dar vor aparea destul de repede probleme. Cand fantasma pe care am proiectat-o se intalneste cu realitatea, se va produce o ruptura, care poate duce la depresie sau la stari de anxietate. Probleme mai mari apar cand imaginea proiectata incepe sa se amestece cu imaginea reala si incepem sa uitam care este proiectia si care este realitatea.
Ca sa fac o comparatie, daca am o masina de 120 cai putere si o conduc ca pe una de 300 cai putere, in cele din urma se va strica. Este foarte important sa ne dam seama cine suntem si ce anume vrem de la noi, dar asta presupune un proces serios de introspectie, proces cu care multi oameni nu sunt obisnuiti“, spune psihologul Dan Ivanescu.
Vestea buna este ca, de multe ori, tindem sa fim prea critici cu noi insine si sa ne ascundem in spatele unei imagini care ni se pare mai dezirabila, pierzand astfel din vedere faptul ca suntem bine asa cum suntem. Nu este nevoie sa ne ridicam pe un piedestal ca sa fim bine, este, de multe ori, suficient sa fim, pur si simplu.
„Eu le spun «attention, vampires…» celor care pozeaza non-stop si care incearca sa para mult mai interesanti decat sunt in realitate. Si spun asta in cunostinta de cauza, intrucat pe multi ii cunosc in viata reala, cum sunt. Or, stau sa ma gandesc: cat de activa si de palpitanta sa iti fie viata, cand tu esti mereu conectat la internet? Cand ai timp sa si traiesti tot ce spui tu acolo?“, ne spune Carmen, 23 de ani.
Un exemplu elocvent in acest sens, dar si o intamplare mai neplacuta, este cea a Magdei, 21 de ani, care a avut curajul unui semiblind date cu un tip cunoscut on-line. „Radu nu avea nicio legatura cu persoana care se afisa pe internet, nici fizic si nici in rest.
Din pacate, eu am reactionat cam dur si i-am spus direct ca nu este bine ceea ce face, in primul rand, pentru ca in felul acesta lucrurile nu vor merge, indiferent cu cine va incerca sa se intalneasca. Preferam sa fie un tip simpatic si cu simtul umorului, cu care ma intretin on-line, decat sa ajung sa cunosc «printul» si sa constat ca e doar un broscoi…“
Tinerete, tinerete…
Statistic vorbind, Dan Ivanescu spune ca, de regula, „copiii si adolescentii sunt principalii utilizatori ai acestei tehnici de deghizare a ceea ce suntem. Sa zicem ca varsta intre care se regasesc cei mai multi este 10-17 ani. In aceasta categorie, numarul fetelor si al baietilor este aproximativ egal.
Acesti tineri fac parte din diverse categorii sociale, sunt atat tineri din familii bogate, cat si din cele sarace, tineri din familii educate si mai putin educate. Mai este categoria celor trecuti de 40 ani, care mai «infloresc» datele din profilele retelelor de socializare, dar intr-o mica masura, iar acolo se gasesc, in general, femei“.
Poate ca, pentru adolescenti, procesul de transformare si gasire a identitatii este manifest, atat virtual, cat este si in realitate, dar pentru noi, restul, poate deveni un joc periculos. Am putea totusi sa prindem curaj, sa inchidem photoshop-ul si sa incarcam un status in care spunem adevarul. Cine stie, poate ne dam astfel o sansa reala sa fim cunoscuti de cei care doresc, intr-adevar, acest lucru.
Dan Ivanescu, psiholog Fundatia ICAR
0732.065.411
Autor: Iulia Barca
