Ce ascunde nevoia de senzatii tari

Sunt oamenii in cautare de senzatii tari lipsiti de orice frica? Ce se afla in spatele acestei predilectii pentru risc? Detalii de la psihologul Stefania Voia.

 

Sporturi extreme

Asa cum stim, nicio alegere in viata nu este pur intamplatoare. Chiar si atunci cand avem senzatia ca alegem cu ochii inchisi', adica in totala necunostinta de cauza, subconstientul nostru este cel care ne da impulsul de a opta pentru o anume varianta si nu alta.

Pornind de la acesta idee, practicarea unui sport extrem rezoneaza cu ceva mai profund din fiinta celui in cauza, alegerea sa depasind sfera constientului.

Desi unii oameni se tem de situatii extreme, altii se simt atrasi magnetic de ele, deoarece vin in intampinarea nevoii lor intense de adrenalina. Sportul extrem reprezinta practic gasirea unui mod acceptat de societate pentru a satisface aceasta nevoie.

 

Dependenta de adrenalina

Adrenalina este un hormon secretat de glandele suprarenale, atunci cand mintea percepe o situatie ca fiind periculoasa sau avand un nivel de stres extrem de ridicat.

Odata ajunsa in sange, aceasta genereaza efecte precum: cresterea frecventei cardiace si a celei respiratorii, eliberearea de zahar in sange pentru a concentra energia in zona musculara, diminuarea functiei digestive, etc.

Aceasta, prin reactiile provocate la nivelul corpului, il pregateste pe individ pentru o reactie de lupta sau de fuga, scopul final fiind supravietuirea.

Vazand toate aceste efecte asupra creierului si a corpului, este firesc sa incercam sa aflam de ce unii dintre noi se expun in mod voit unor situatii periculoase, in care se lupta pentru viata lor?

Daca ei au nevoie sa se supuna unei lupte pentru supravietuire in situatiile extreme, ce se intampla in situatiile normale si sigure?

Intr-adevar, pentru acesti oameni adevaratul pericol rezida in normalitate, iar lucrul de care se tem cel mai mult este rutina si monotonia.

 

Posibile cauze si manifestari

Doua dintre nevoile fundamentale ale omului sunt anatgonice: cea legata de siguranta, inteleasa ca stabilitate si pastrarea zonei de confort, dar si nevoia de imprevizibil, reprezentata de ideea de varietate, noutate si incertitudine.

Cei doi poli ai acestor doua nevoi ar fi monotonia si riscul extrem. O viata echilibrata este data de balansul fin intre cele doua zone, adoptand atat pozitii de siguranta cat si cele de risc, nu neaparat in cantitati egale.

Asa cum unele persoane doresc sa ramana in zona de siguranta, inconjurandu-se de elemente cat mai stabile, altele simt frecvent nevoia de a se supune unor situatii limita.

Condusul masinii cu o viteza foarte mare, adoptarea unui comportament teribilist, incalcarea regulilor, dar si saltul cu parasuta sau alegerea celor mai intense atractii din parcurile de distractii sunt cateva din manifestarile persoanelor dependente de adrenalina.

De cele mai multe ori explicatia pentru aceasta nevoie extrema are legatura cu modul in care acesti oameni au invatat ca pot avea succes. Ei au invatat de mici, ca rezultatele bune se obtin cu mult efort, poate in conditii grele sau chiar extreme.

Practicand de-a lungul anilor aceasta metoda, ei s-au identificat cu acest stil de viata, dobandind convingera ca succesul il poti obtine doar daca infrunti conditii extreme.

Pentru ei, bucuria sau starea de euforie activata de un succes este conditionata de contextul acestuia. Astfel, ei obtin reusita doar intr-un context din ce in ce mai dificil, pana cand acesta ajunge chiar sa-ti puna viata in pericol. Cu fiecare izbanda, ei vor cauta o situatie si mai dificila de infruntat, pentru ca astfel si victoria este mai de pret.

 

Efecte pe termen lung

Pe termen lung, dependenta de adrenalina poate crea tulburari la nivel fizic, asa cum sunt starile de nervozitate, irascibilitate sau insomnii, crescand chiar riscul unui infarct, in timp ce la nivel psihic poate genera stari de instabilitate, alternand episoade depresive cu cele pline de suspans, atacuri de panica si alte tulburari.

Dependenta de adrenalina este privita din punct de vedere psihologic la fel ca si celelalte dependente, asa cum sunt cele legate de alcool, substante interzise, sex sau jocuri de noroc.

Cea mai sigura alternativa pentru satisfacerea acestei nevoi este practicarea sporturilor extreme, insa pentru cei care nu pot face acest lucru dar isi doresc o abordare mai profunda a acestei problematici, psihoterapia de specialitate ii va ajuta sa-si imbunatateasca vietile intr-un mod sanatos.

 

De Stefania Voia, psiholog

stefania.voia@yahoo.com

Tel.: 0726.191.255

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Ce ascunde nevoia de senzatii tari
Ce ascunde nevoia de senzatii tari

Sunt oamenii in cautare de senzatii tari lipsiti de orice frica? Ce se afla in spatele acestei predilectii pentru risc? Detalii de la psihologul Stefania Voia.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste