Ce e… prostia?

Esti prost… Adica cum? Ilogic? Absurd? Emotional? Cum? Folosim cu usurinta un cuvant plin de semnificatii. Economistul Peter Frank s-a gandit la sensurile sale si a scris o carte despre el.

 

Psychologies:  Cum definiti prostia?

Peter Frank: Prostia, asa cum o definesc in cartea mea, are un inteles specific. Nu este vorba despre lipsa inteligentei la modul general, despre a gandi intr-un mod stupid sau despre incapacitatea de a gandi clar si rapid.

Platon o defineste in dialogul sau, Sofistul, asa: prostia apare cand o persoana presupune ca stie ceva, cand, de fapt, nu stie.

Este un refuz voit de a invata, intrucat persoana este deja convinsa ca stie ceva. Asta inseamna prostie. In greaca, agnoia – care in romana inseamna „necunoastere (isi are originea in romanescul „a nu cunoastere) – inseamna „ne­pricepere.

Pur si simplu, a nu sti ceva. Asa ne-am nascut. Amathia (care inseamna „a nu invata) a fost tradus, in romana, prin „nestiinta. Inseamna tot „necunoastere, dar, de aceasta data, acel tip de necunoastere numit „prostie.

Un exemplu poate fi acela in care medicul iti spune categoric si sigur ce probleme ai, iar tu nu vrei sa asculti nicio alta explicatie si nu ii dai dreptate pana cand nu se dovedeste acest lucru. In mod ironic, uneori, cu cat o persoana este, sau crede ca este mai inteligenta, cu atat mai stupida va deveni.

 

De ce nu suntem obisnuiti sa gandim logic? Este importanta educatia?

P. F.: Evident ca sunt persoane care gandesc mai logic decat altele. Cu siguranta acest lucru poate fi invatat si trebuie exersat! Este o chestiune atat de educatie, cat si de lene.

Totusi, a gandi logic si rational inseamna doar jumatate din lupta si nu reprezinta cea mai importanta cale prin care te poti feri de prostie. Unii dintre noi se pot gandi foarte clar la o problema si pot gasi foarte logic o solutie.

E bine, dar nu e destul sa gandesti logic. Trebuie sa te gandesti la lucrurile care trebuie, pentru a evita prostia. Sa gandesti logic fara a gandi critic nu e doar pierdere de timp, ci te si poate duce spre o pista falsa. A gandi critic implica a defini corect problema, nu numai a gandi clar.

Pentru a fi cu adevarat critica, o persoana trebuie sa estimeze daca problema pe care o are de rezolvat este de cea mai mare importanta si este plasata in contextul potrivit.

O parte a provocarii este de a sti totodata ce obtin prin solutia respectiva. In mod logic, a rezolva gresit problema este mai rau decat a nu face nimic.

 

Daca ar fi sa dati trei sfaturi unor persoane pentru a le ajuta sa devina mai destepte, care ar fi acelea?

P. F.: A fi mai destept e diferit de a fi mai putin prost. Uneori, a deveni mai destept este o chestiune de cunoastere, rezultatul curiozitatii, a da atentie, a lucra si a pune in practica.

Poti fi mai putin prost daca pui intrebarile potrivite si daca stii care idei si fapte sunt importante pentru problema si care nu.

In ceea ce priveste cele trei sfaturi, nu cred ca sunt doar trei. Sunt totusi trei sfaturi care sigur ajuta. Este vital sa nu se uite ca prostia este in acord cu automultumirea si nesiguranta. Treceti peste toate acestea si restul va veni de la sine.

Intrebati-va, pe cat de mult posibil, care este motivul pentru care actionati intr-un fel. Nu va fie frica daca raspunsul vostru este „nu stiu. Intrebati-va, pur si simplu.

Intrebati-va, pe cat de mult posibil, si ceea ce nu aveati in plan. Indiferent de cat de ridicol poate suna, probabil, asta va ajuta intr-un fel.

Fortati-va sa va aparati pozitia, dorintele, convingerile. Nu va temeti daca descoperiti ca nu puteti realiza asta. Analizati totusi cat de departe puteti merge si evoluati in privinta asta, pentru a reusi.

 

Filozofia ajuta cu adevarat? In carte, amintiti de multe teorii filozofice pe care incercati sa le aplicati in viata.

P. F.: Cu totii traim dupa anumite teorii filozofice, doar ca nu le identificam si nu le constientizam astfel. E in regula! Nu toata lumea trebuie sa studieze filozofia.

Amintesc de anumite teorii filozofice in carte pentru a-i semnala cititorului ca acestea exista, nu neaparat pentru a-l instrui. Din aceasta cauza nu intru in profunzimea lucrurilor, ci prezint lucrurile doar la modul general.

In acest fel, cititorul isi poate da seama in ce teorii crede, care sunt ipotezele si ramificatiile acestor teorii. De exemplu, este o diferenta intre a considera oamenii fundamental buni si a le oferi libertate si sprijin si a-i considera rai, pentru care ar trebui sa se aplice pedepse si reguli.

Aceasta este cu adevarat cea mai buna cale prin care oamenii isi pot analiza propriile idei pentru a-si fixa idealurile. Neconstientizand aceasta diferenta, oamenilor le e greu sa isi analizeze gandurile si, de cele mai multe ori, raman frustrati si confuzi.

 

Cat de mult ar trebui sa aplicam logica in viata de zi cu zi? Deciziile afective nu sunt la fel de bune?

P. F.: Deciziile afective sunt vitale, pretioase si reprezinta o parte integrala din existenta noastra. Intuitia, luarea unor decizii irationale, folosirea celui „de-al saselea simt sunt importante pentru fiinta umana.

Nu stam in umbra si ne folosim doar logica pentru a ne da seama cum sa reactionam. Aici e vorba mai degraba de manipulare. Cu siguranta, relatiile romantice nu implica doar decizii logice.

Chiar si la locul de munca nu avem nevoie neaparat de logica atunci cand luam anumite decizii. Logica sau argumentarea deductiva este intotdeauna importanta atunci cand ne testam sau ne verificam deciziile.

In alte cazuri, mai ales in afaceri, logica este esentiala pentru analiza si pentru anumite concluzii demonstrabile.

 

Deciziile luate de dvs. se bazeaza pe logica?

P. F.: Nu. Este imposibil! Fiecare intrebare detine atatea raspunsuri posibile, incat e dificil ca o persoana sa ia in calcul toate posibilitatile logice. Chiar daca ar incerca, ar exista prea multe permutari si necunoscute.

Ceea ce conteaza, in primul rand, nu e logica, ci intelegerea afacerii tale. Odata ce intelegi cine esti, unde esti si unde vrei sa ajungi, vei lua deciziile mult mai usor. Logica este o strategie buna pentru cei care au inteles in ce mod isi pot atinge tintele.

 

Cat de mult este implicata prostia in deciziile de afaceri? Unde, mai ales? In SUA este prezenta?

P. F.: Daca vrei sa ajuti cu adevarat oamenii sa treaca peste prostia indusa de ei insisi, trebuie sa le oferi exemple, nu numai teorie. Asta imi propun sa fac in carte.

Ma simt norocos pentru ca timp de 30 de ani am studiat, am scris despre si am predat tehnicile afacerilor. Lumea afacerilor e, probabil, cea mai mare sursa a prostiei din cate exista.

Vreau sa ma asigur ca intelegeti: folosesc sensul restrans al cuvantului „prostie. Daca spun ca o persoana este mai neghioaba decat alta, suna personal si sententios, ca si cum acea persoana nu ar fi la fel de valoroasa ca toti ceilalti.

Atunci cand spun ca „exista mai multa prostie printre angajatii marilor corporatii, ma refer la definitia literala a stupiditatii. Cand eram la Banca din America, in companie erau 300 000 de angajati si reprezenta o sursa nesfarsita de exemple.

Din ce am vazut, in mod ironic, angajatii apreciaza si recompenseaza prostia. Atunci cand vezi ca oamenii au succes numai daca reproduc limbajul, vestimentatia si perspectivele sefilor, uneori ti se pare un real succes – dar in acelasi timp identifici mai multa neghiobie.

De fapt, daca cineva copiaza orbeste pe altcineva, de obicei crezi ca e vorba de stupiditate, pentru ca persoana respectiva nu pune suficiente intrebari.

Cand, la asta, se adauga nerabdarea de a merge mai departe, intervine din nou stupiditatea, de aceasta data ceva mai mare, tot din cauza unei indiferente, a lipsei de interes.

In Romania, am observat ca aceasta graba de a-i copia pe ceilalti e mai accentuata decat in alte parti. Tine de istorie, probabil. In acelasi timp, am intalnit oameni mai inteligenti decat angajatii din alte tari. Toate acestea pot fi rezultatul acelei ignorante vanitoase.

Trebuie sa va amintiti mereu ca puteti realiza mai multe si mai rapid daca faceti o pauza si va faceti un plan. Puteti dezvolta o strategie prin care sa analizati toate posibilitatile, decat sa va asumati toate acestea pentru ca sunteti inteligent sau bogat. Veti reusi cumva. 

 

 

Peter H. Frank este consultant, scriitor si lector in Bucuresti. Este autorul cartii „M-am saturat sa fiu prost. Incursiune in gandirea critica pentru oameni de afaceri si nu numai”, Editura Humanitas

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Ce e… prostia?
Ce e… prostia?

Esti prost… Adica cum? Ilogic? Absurd? Emotional? Cum? Folosim cu usurinta un cuvant plin de semnificatii. Economistul Peter Frank s-a gandit la sensurile sale si a scris o carte despre el.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste