Ce este psihoza: diagnostic și tratament

Psihoza reprezintă o patologie severă, care afectează capacitatea unei persoane de a testa realitatea și de a rămâne ancorat în ea. Mai multe detalii despre această tulburare, diagnostic și tratament, în cele ce urmează.

Citește și:

Ce este tulburarea de personalitate narcisică

Răni emoționale: Rana de trădare sau masca dominatorului

Cuvintele „psihoză', „psihotic' încep să fie din ce în ce mai cunoscute publicului larg odată cu accentul pus pe problemele psihice.

Când ne referim la patologia din sfera psihică, pentru a ne forma un cadru tindem să pune două limite: una superioară prezentată de sănătate și alta inferioară prezentată de boală.

Cea legată de sănătate o prezentăm ca fiind „normală', iar la cea legată de boală ne lăsăm imaginația, filmele și diferite cazuri extreme care ne-au rămas în minte să își spună cuvântul.

De obicei, când vorbim despre deteriorări ale sănătății ne referim la nivelul în care o persoană este ancorată în realitate și astfel sănătatea devine echivalentul faptului că o persoană este „prezentă' în relațiile cu cei din jur, iar patologia severă depinde de gradul în care o persoană este prezentă fizic, dar absentă din punct de vedere psihic.

 

Definiție

Termenul de psihoză este un termen clinic care descrie patologia severă în care accentul este pus pe puterea unei persoane de a testa realitatea sau de a fi ancorat în ea.

Testarea realității reprezintă capacitatea unei persoane de a face o diferență între realitatea psihică și cea materială, din fața ochilor noștri.

În momentul în care vedem că soțul sau soția ia cuțitul și vine cu el spre noi, ne putem speria, putem trăi un sentiment de moarte iminentă sau ne putem da seama de faptul că ne aflăm în bucătărie și în spatele nostru se află legumele care așteaptă să fie pregătite.

 

Diagnostic

Diagnosticul pentru psihoză se referă la modul de a testa realitatea. În acest cadru, apariția halucinațiilor, a iluziilor, a delirului în cea mai mare parte. Aceste lucruri variază în intensitate și în spectrul perceptiv: vizual, auditiv, olfactiv etc.

Iluzia este descrisă ca fiind o eroare de percepție a unui obiect existent, iar halucinația dă naștere obiectului.

Delirul este o credință falsă în care persoana crede cu tărie, fără a avea dovezi și, mai mult de atât, nu renunță la această nici în momentul în care îi sunt prezentate dovezi contrarii.

O iluzie este atunci când cuierul se transformă într-o fantomă, halucinația este atunci când nu avem cuier dar vedem unul, iar delirul este credința cum că acel cuier ne vrea răul sau, din contră, este cel mai bun, iar hainele care stau pe el îl strică.

Un alt punct de reper pentru diagnostic este format din cuplul idealizare – persecuție. Persoana care suferă de o formă de psihoză poate vedea o persoană, un obiect ca fiind ideale, iar altele ca fiind persecutorii, dorindu-i răul. Poate vedea soția sa ca fiind o persoană nemaipomenită, iar alți bărbați ca vrând cu orice preț să i-o fure.

Cel mai important element al psihozei este intensitatea foarte puternică a emoțiilor.

Persoana va simți emoții puternice, emoții care îl vor pune într-o suferință accentuată și astfel va adopta diferite comportamente ciudate pentru a o evita: se va închide în casă foarte mult timp (pentru că s-ar putea teme să fie rănit de oameni), va mânca puțin sau deloc (ca să nu fie otrăvit), va avea o gândire și o vorbire dezorganizate (deoarece emoțiile interferează cu acestea) etc.

 

Tipuri de psihoze

De cele mai multe ori, când ne referim la psihoze ne fuge gândul al schizofrenie. Aceasta poate fi înnăscută, datorită unor malformații, unor probleme fiziologice, sau dobândită.

De cele mai multe ori este foarte dificil să se face o diferență între cele două deoarece originea cauzei ce produce boala este la o vârstă foarte mică, de până în 1 an, iar boala duce după sine o modificare a fiziologiei.

Paranoia este o altă formă de psihoză, unde delirul este cel care își spune cuvântul.

Mai putem vorbi despre tulburarea bipolară sau maniaco – depresivă. Aceasta este o tulburare ce se prezintă sub forma unei treceri de la o stare depresivă, tristă, lipsită de energie la una euforică, ambele stări fiind extreme.

De asemenea, în orice patologie pot exista elemente psihotice și, de asemenea, orice persoană are în adâncul psihicului o mică parte psihotică pentru că indiferent de cât de bine și atent am fost crescuți, perfecțiunea nu există.

 

Tratament

În ceea ce privește tratamentul, în cazurile severe în care testarea realității este grav afectată se recomandă medicamentația, dar atât în acest cazuri cât și în cele mai puțin grave este recomandată psihoterapia de lungă durată, precum este psihanaliza.

Nu vă așteptați ca vindecare să apară de pe-o zi pe alta deoarece vorbim aici despre un maraton și nu despre un sprint. Problemele s-au adunat în timp și se rezolvă în timp.

 

Tiberiu Seeberger

Psihoterapeut psihanalist

0761517763

www.seeberger.ro

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Ce este psihoza: diagnostic și tratament
Ce este psihoza: diagnostic și tratament

Psihoza reprezintă o patologie severă, care afectează capacitatea unei persoane de a testa realitatea și de a rămâne ancorat în ea. Mai multe detalii despre această tulburare, diagnostic și tratament, în cele ce urmează.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste