Ce înseamnă și cât de importantă este acceptarea de sine

Ai avut vreodata momente în viaţă în care te-ai facut tu însăţi knock-out? În care ţi-ai adresat un potop de reproşuri? Oare ce înseamnă acceptarea de sine și ce rol joacă în viața noastră?

Citește și:

De ce este importantă capacitatea de adaptare și cum o putem cultiva

Crezi că ai un tipar autodistructiv? Cum se formează și cum îl poți corecta

E important să faci diferenţa între persoană şi comportament. Dacă te-ai comportat urât la un moment dat, dacă ai făcut greşeli, nu înseamnă ca eşti o persoană rea.

În momentul în care conştientizezi greşeala poţi învăţa din ea şi poţi acţiona diferit, astfel încât să nu o mai repeţi pe viitor. Tu, cea care poate azi te-ai comportat urât, poate ieri ai ajutat pe cineva şi de-a lungul timpului ai adus de multe ori bucurie în sufletul celor din jur.

Să te accepţi pentru ceea ce eşti înseamnă să conştientizezi faptul că eşti valoroasă prin simplul fapt că exişti.

Acest lucru nu înseamnă însă să te complaci într-o situaţie călduţă, fără a face nimic pentru dezvoltarea ta, să te ascunzi în spatele unui paravan de tipul „Asta mi-a fost dat!'.

Acceptarea este de fapt punctul din care poţi începe schimbarea, din care îţi dai voie să-ţi valorifici potenţialul.

Neacceptându-te nu faci altceva decât să te învârţi într-un cerc vicios: al autovalidării în ipostaze negative, al regretelor, al vinovăţiei toxice.

Neacceptarea îşi poate avea originile în tiparele pe care ni le-au construit părinţii, într-un Eu ideal pe care ni l-am creat sau poate în încercarea de a ne încadra în unele tipare înalt valorizate de către societate.

Indiferent unde s-ar situa însă rădăcinile acesteia, neacceptarea propriei persoane reprezintă de fapt un blocaj, un obstacol în calea creşterii la nivel personal.

Aşadar, autoacceptarea este o dovadă de maturitate emoţională şi este esenţială pentru a merge apoi cu seninătate şi deschidere pe drumul dezvoltării personale.

În cazul în care ai traversat momente dificile, experienţe dureroase, poţi schimba perspectiva: de la a refuza să te accepţi la a te vedea în postura persoanei puternice care a ajuns până în acest punct. Ia-ţi un răgaz şi vezi ce ai învăţat din fiecare experienţă şi ce resurse te-au ajutat să depăşeşti acea situaţie dificilă.

Să te accepţi pentru ceea ce eşti înseamnă şi să te vezi ca un tot unitar – ca o persoană cu umbre şi lumini, cu puncte forte şi puncte slabe.

Să te accepţi înseamnă să te priveşti ca existând de-a lungul unui continuum. Pornind de la copilărie, adolescenţă şi ajungând până la maturitate, până la prezentul în care te afli.

Să priveşti către tine cu încredere şi compasiune şi, în acelaşi timp, să fii dispusă să-ţi valorifici la maxim potenţialul.

Şi poate pentru a te accepta cu mai mare uşurinţă e util să te gândeşti la Yin şi Yang, sau să răspunzi la întrebări de genul: Dacă nu am cunoaşte tristeţea, oare am şti cu adevărat ce înseamnă bucuria? Sau poate să te gândeşti la multe din polarităţile care există în jurul nostru: curaj-laşitate, repede-încet, cald-rece, sus-jos etc.

 

De Daniela Stanciu, psihoterapeut cognitiv-comportamental, competenţe în terapia sistemică: cuplu, copil, familie

Tel.: 0745.089.985

office@aventuradezvoltarii.com

www.aventuradezvoltarii.com

Foto: shutterstock.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Ce înseamnă și cât de importantă este acceptarea de sine
Ce înseamnă și cât de importantă este acceptarea de sine

Ai avut vreodata momente în viaţă în care te-ai facut tu însăţi knock-out? În care ţi-ai adresat un potop de reproşuri? Oare ce înseamnă acceptarea de sine și ce rol joacă în viața noastră?

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste