Now Reading
Ce ne determină să acordăm încredere unor necunoscuți

Ce ne determină să acordăm încredere unor necunoscuți

Mulți dintre noi sunt reticenți în fața necunoscuților pe principiul „paza bună…”. Și totuși, în unele persoane, chiar și necunoscute, alegem să avem încredere. Sau, cel puțin, asta ne inspiră. Iată de ce.

Citește și:

De ce este limbajul corpului un aliat de incredere

Ce trăsături au persoanele care caută în mod constant validare

Studiile au demonstrat că deși este o atitudine vigilentă să nu ai încredere oarbă în necunoscuți, reacționăm diferit la vederea lor. Unii ne inspiră neîncredere, pe când altora… le-am da o șansă.

Este vorba și aici de prima impresie sau atracția, indiferent de natura ei, față de anumite persoane. Iar reacțiile noastre se datorează, de cele mai multe ori, experiențelor personale.

În trecutul nostru există persoane cu care am avut conflicte, neplăceri sau care ne-au înșelat încrederea.

Pe acestea le putem asocia fizic cu persoane abia întâlnite sau complet necunoscuți. Iar dacă din experiențele trecute ne e clar cum arăta un profesor foarte autoritar sau un fost iubit infidel, să ne imaginăm câte multe astfel de persoane au trecut prin viața noastră, au lăsat o impresie, iar acum nu ne mai amintim cu ușurință de experiența sau persoana respectivă.

Totuși, creierul nostru a înregistrat informația și o păstrează sub formă de „semnal de alarmă”. Totodată, informațiile pe care le primim despre o persoană (chiar dacă nu avem direct nicio experiență cu ea), dacă sunt venite din partea unei persoane apropiate sau investite cu încredere, capătă greutate.

Mai departe, vom asocia trăsăturile persoanei respective cu informația primită. Așadar, dacă suntem avertizați să nu avem încredere în ea, creierul va crea o mică hartă stimul-răspuns, iar altă persoană cu trăsături similare, fără să știm de ce, nu ne va inspira încredere.

Tot cercetătorii asociază această programare cu răspunsul la stimul obținut de Pavlov în experimentele sale.

Ei spun că deși câinele era dresat să saliveze la auzirea unui anumit clopoțel, știind deja că urmează să primească mâncare, condiționarea se păstrează, chiar dacă la un  nivel mai redus, indiferent de clopoțelul pe care câinele îl va auzi.

Foto: 123rf.com

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top