Ce ne face sa fim fragili emotional
Unele persoane par sa nu fie afectate nimic, iar tu uneori te simti complet depasita de evenimente? Tristetea, suferinta sau sensibilitatea sunt trasaturi pe care incerci constant sa le corectezi si echilibrezi? Iata de suntem fragili emotional.
Dependenta si dorinta de acceptare
Multe persoane sunt tematoare in abordari, in multe aspecte ale vietii, in special in domeniul relational. Atunci cand avem incredere intr-o persoana, ne expunem si devenim vulnerabili. Din acest motiv, riscam sa fim raniti atunci cand suntem respinsi sau ne sunt inselate asteptarile.
Cat timp opinia si validarile celor din jur nu sunt foarte relevante pentru noi, astfel de dezamagiri sunt mai usor de depasit. Uneori insa, ne simtim expusi, tradati si devalorizati prin actiunile celorlalti.
Poate in copilarie nu am primit o educatie corespunzatoare in privinta valorii proprii sau am crescut prea dependenti de parinti. Un astfel de atasament ne blocheaza separarea de parinti si detasarea emotionala, lasandu-ne sensibili, in special la singuratate.
Teama de a fi singuri este uneori atat de puternica, incat suntem in permanenta expusi. Din pacate, o astfel de teama ne poate impinge sa pastram in preajma persoane care nu sunt neaparat potrivite. Astfel, nu facem decat sa ne indreptam catre deznodamantul dezastruos de care ne ferim.
Cel mai indicat este sa invatam sa acceptam singuratatea si chiar sa o folosim pentru a ne descoperi si cunoaste mai bine. Odata ce ne echilibram prin propriile forte si ne gasim un ritm propriu, in absenta altora, vom avea un reper la care sa revenim.
Teama de abandon si nesiguranta
Lipsa atentiei din partea parintilor sau, mai mult, chiar divortul acestora, ne poate face sa simtim, cel putin in copilaria mica, abandonul.
Este o perioada in care ne dezvoltam emotional, iar daca din partea familiei nu primim sprijin, incurajari si reasigurari, suntem expusi unor carente care vor fi resimtite si mai tarziu. Atunci cand ne regasim in postura de abandon, suferintele ni se reactiveaza, iar ranile trecute se deschid iar.
In plus, o sensibilitate crescuta ne face sa evaluam drept abandon si situatii in care acesta nu este real.
Este suficient sa nu fim ascultati, sa nu ni se ia in calcul o dorinta, sa nu ne fie validate opiniile sau sa fim ignorati, in special de catre o persoana semnificativa.
Sensibilitatea de acest gen este bine sa o discutam cu un terapeut care ne poate ajuta sa ne reevaluam modul in care relationam atat cu noi insene cat si cu cei din jur.
Nesiguranta vine tot din lipsa unei educatii dar si a unei auto-educari a respectului si iubirii de sine. Simtindu-ne nedemne, nemerituoase, imperfecte, suntem mereu expuse suferintelor.
Orice remarca ne poate activa trairile negative. Vom prelua informatiile din exterior ca pe niste confirmari ale propriilor complexe, iar fragilitatea emotionala va fi astfel intretinuta.
Nevoia de iubire
Ca antidot, un prim pas ar fi acela de a te iubi pe tine in primul rand. Asa cum stii sa ii iubesti pe cei din jur, exerseaza acest sentiment intai fata de tine.
Odata ce vei invata sa te apreciezi si sa te valorizezi, fara a cauta sprijin in permanenta, vei fi mai putin expusa ranilor emotionale. O persoana puternica emotional va sti sa spuna ca orice dezamagire poate fi depasita.
Invata sa gasesti in tine puterea de a te reechilibra, sa intelegi ca si despartirile si esecurile fac parte din viata si, mai mult, ca toate pot fi depasite.
O replica din celebrul serial Sex and the city spunea „Te iubesc, dar ma iubesc pe mine mai mult”. Poate este momentul sa pui in practica acest sfat si sa inveti sa iti folosesti sensibilitatea in scopuri productive si creative, care sa functioneze in avantajul tau.
Foto: 123rf.com