Ce poți face pentru a-ți îmbunătăți stima de sine

Stima de sine joacă un rol important atât în relația cu noi înșine, cât și cu cei din jur. Tu te cunoști suficient de bine? Îți poți controla cu succes criticul interior? Ai o părere bună despre tine? Oare sunt suficiente toate acestea?

Citește și:

Cum ne identificăm convingerile iraționale

Care este rolul pe care îl are plictiseala în viața noastră

Deseori, stima noastră de sine este fluctuantă pentru că o atribuim diferitelor momente din viață. În mod firesc, atunci când avem un succes, suntem mai încrezători în noi înșine, mulțumiți de cine suntem și ne privim pozitiv.

În caz de eșec însă, tindem către a ne învinui, către a avea resentimente, iar uneori devenim duri în autoaprecieri.

Stima de sine este modul în care ne raportăm la noi înșine în funcție de cum interacționăm cu realitatea, cu ceea ce ni se întâmplă.

Suma tuturor experiențelor ne poate ajuta să identificăm dacă avem o stimă de sine sănătoasă, sau este loc pentru îmbunătățiri.

Stima de sine sănătoasă înseamnă hrană emoțională

Primul pas către a lucra constructiv cu stima de sine este să identifici calitățile pe care le ai. De multe ori ne concentrăm asupra unor neajunsuri, pe care avem tendința să le exagerăm și le conturăm drept cele mai importante repere în ceea ce ne privește.

Nu suntem corecți cu noi înșine și nu ne permitem să vedem întregul. Nimeni nu este perfect, iar perfecțiunea în sine este o iluzie.

Poate ceri prea mult de la tine? Poate în copilărie ți s-au subliniat mai des limitele decât realizările? Criticul tău interior are o voce prea puternică?

În privința vieții noastre psihice noi suntem cei mai în măsură să preluăm controlul. Iar dacă obiectivul tău principal este o mai bună stimă de sine, atunci trebuie să începi cu primul pas: ce calitate, abilitate sau talent ai identificat la tine? Pentru ce anume ești deseori apreciat?

Este un pas mic, dar esențial în lucrul cu stima de sine. Deseori suntem învățați să ne „recompensăm' cu afirmații pozitive la adresa noastră. Din păcate, dacă nu credem în ele, rămân doar vorbe goale, fără un impact real asupra schimbării dorite. Așadar, caută acea calitate a ta pe care nu o poți nega.

 

Știi să primești un compliment?

Dacă stima de sine este scăzută, manifestăm o anumită rezistență în fața complimentelor. Te gândești că sunt amabilități banale?

Ai tendința să fii ironic sau autoironică la auzul unui compliment? Acestea, de regulă, declanșează o emoție pozitivă.

Permite-ți să o simți și nu lăsa criticul interior să contrazică mesajul primit. Fă acest exercițiu, indiferent de natura complimentului.

Disconfortul tău pornește din faptul că imaginea pe care o ai tu despre tine intră în conflict cu imaginea descrisă de altă persoană. Oprește astfel de gânduri și, în schimb, mulțumește pentru compliment.

 

Cum ți-ar plăcea să fii?

Schimbarea viziunii despre noi înșine nu se petrece peste noapte. Din acest motiv, psihoterapia te poate ajuta să abordezi propria persoană cu acceptare, renunțând la judecățile prea dure la adresa ta sau la agresivitate.

Pentru a-ți îmbunătăți stima de sine este necesar să devii mai tolerant față de tine. Acceptă-ți propriile trăiri și emoții și abordează o atitudine înțelegătoare și constructivă față de greșeli sau eșecuri.

Nu te mai raporta la cine ai fi vrut să fii ci acceptă-te pentru ceea ce ești în prezent. Cât timp vei avea o atitudine deschisă față de tine, vei face loc schimbărilor pentru a deveni cine ți-ar plăcea să fii. Deseori, schimbarea ține de perspectiva pe care o avem.

Tu ești pregătită să te accepți?

 

De Anca Maftei, psihoterapeut integrativ, psiholog clinician și specialist în psihologie organizațională

anca.maftei@gmail.com

Tel.: 0728.440.855

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Ce poți face pentru a-ți îmbunătăți stima de sine
Ce poți face pentru a-ți îmbunătăți stima de sine

Stima de sine joacă un rol important atât în relația cu noi înșine, cât și cu cei din jur. Tu te cunoști suficient de bine? Îți poți controla cu succes criticul interior? Ai o părere bună despre tine? Oare sunt suficiente toate acestea?

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste