Ce putem invata de la pisici

Indaratnica, narcisista, hedonista, campioana a somnului si maestra atunci cand vine vorba sa se descurce… Prin simpla ei maniera de a fi pe lume, pisica nu inceteaza sa isi afirme dreptul la fericire si confort. Cum ar fi daca ne-am lasa felina din noi sa vorbeasca?

Da, cu totii avem o latura de pisica, care ne atrage spre confort, placere egoista, o mica voce interioara care spune: „Nu veti putea face din mine ceea ce vreti.“ Este, poate, dimensiunea salbatica, indaratnica, care salasuieste in fiecare. Daca pisica a fost atat de mult timp asimilata creaturilor de noapte, cu puteri fabuloase, de vina este probabil imposibilitatea de a o dresa.

Ea ne spune: „Acorda-ti dreptul de a nu fi in norma, nu este nimic mai trist decat conformismul“. Intrucat aceasta felina nu face decat ceea ce vrea ea. Stapanii de pisici stiu ca degeaba o cobori de zece ori de pe masa, fiindca ea va continua sa urce acolo, pana cand te vei lasa pagubas sa o inveti bunele maniere.

Un profesor de rabdare

Totusi, paradoxal, aceasta felina este foarte capabila sa ne ofere cateva lectii de intelepciune. Atunci cand nu doarme, nu se joaca, nu traverseaza apartamentul in ambele sensuri cu 50 de kilometri pe ora, pisica pare ca mediteaza, instalata pe canapea, incremenita ca o statuie.

Si dupa ce ii trece sfertul de ora de nebunie isterica ce o cuprinde zilnic, in care se joaca cu tot ce prinde, este in masura sa fie un bun profesor de rabdare. Este suficient sa o observam, stand la panda, silentioasa, nescapand din priviri o vrabie dezorientata, din care spera sa faca o jucarie.

Animalul, aceasta felina domestica, este si expert in instinctul de supravietuire. Sfideaza moartea, se joaca de-a acrobatul chiar cu riscul de a-si rupe ceva. Dar, cu exceptia loviturilor din partea destinului, felina cade mereu in picioare. „Tosca se juca frenetic“, isi aminteste G., 45 de ani.

„Si, in turele ei prin apartament, aterizeaza pe balustrada balconului, care incepe sa se clatine din toate balamalele. Stam la etajul cinci, asa ca, in mod firesc, am incremenit si eu si sotul meu, ca sa nu o speriem si sa cada. Dar ea a coborat indiferenta si maiestuoasa, tinand minte evenimentul, pentru ca niciodata nu s-a mai apropiat de balustrada.“ Gratie simtului ei ascutit de supravietuire, pisica, spre deosebire de om, nu reproduce decat in mod exceptional o greseala susceptibila de a fi fatala.

Un discipol de dragoste adevarata

Pisicile, reputate a fi independente, nu sunt chiar asa de glaciale, ci surse torcatoare de iubire inepuizabila. La fel ca si oamenii, sunt dependente de dragostea pe care o dau si de cea pe care o primesc.

„Timp de 13 ani, o pisicuta apartinand vecinilor m-a intampinat in fiecare seara in fata usii casei mele“, povesteste V., 45 de ani. „Cu siguranta se intorcea mereu pentru ca o alintam, ma jucam cu ea. Imi era tare draga, parca era a mea.“ Pentru aceste fiinte, cel mai mare rau care li se poate intampla este indiferenta, exact ca in relatia parinti-copii.

Oare traiul cu o pisica ne ajuta sa crestem moral? „Mitzi imi dezvolta simtul responsabilitatii“, confirma I., 35 de ani. „Vreau sa fie bine pentru ca o iubesc foarte mult. Dar nu doar asta, este si o alegere morala. Oricare ar fi starea mea emotionala sau de sanatate, ea mereu trebuie sa aiba de mancare, litiera sa fie curata, vaccinurile la zi. La un moment dat, am avut o perioada foarte dificila, eram extrem de deprimata, nu ma mai ingrijeam deloc, insa Mitzi m-a tinut oarecum activa si, cel putin, am ingrijit-o pe ea.“

Un expert in cunoasterea de sine

Acest maestru zen este o oglinda formidabila, care ne informeaza asupra nevrozelor personale, motivandu-ne sa le eliminam. De cand este stapana unui pisicut adorabil, M., 19 de ani, nu mai iese deloc seara, ceea ce, desigur, nu o intristeaza prea tare pe mama ei: „Nu suport sa il las singur, imi este frica sa nu i se intample ceva grav in lipsa mea. Si daca dispar din raza lui vizuala, incepe sa se agite si sa planga, cum plangeam eu cand eram foarte mica si mama pleca la birou“.

„Pisicuta mea, Luna, manca foarte putin“, povesteste A., 37 de ani. „Lipsa poftei ei de mancare ma nelinistea, credeam ca se simte abandonata. Astfel, mi-am dublat vigilenta si ii vorbeam ca unui bebelus, ca sa o fac sa se simta iubita. Dar, intr-o zi, am incetat sa mai insist sa se hraneasca. Si s-a pus pe mancat. Am inteles ca, probabil, o sufocam cu rasfatul pe care i-l aratam, asa cum sufocam si barbatii, fiind prea prezenta in viata lor.“

Un model de… buna dispozitie

Cum am mai povestit in articolele noastre inchinate felinelor si disponibile pe www.psychologies.ro, pisica este un veritabil terapeut cu blana, care vegheaza la sanatatea noastra fizica. Pentru ca, atunci cand mangaiem o pisica, ne scade tensiunea, iar sunetul torsului are efecte linistitoare. Dar asta nu este totul.

Hipersensibilitatea ei la fumul de tigara, care ii cauzeaza cancer, ii determina pe multi posesori de pisicute sa se lase de fumat. Iar cei care se plang de insomnie, au acum un ajutor de nadejde, foarte eficient: „In sfarsit, am reusit sa dorm bine dupa ce am luat-o pe Zizi“, marturiseste E., 43 de ani.

„Inainte, ma culcam la orice ora, de multe ori nici nu ma mai demachiam, si ma trezeam de mai multe ori pe noapte, anxioasa. Acum, imi acord timpul necesar pentru a ma ocupa de corpul meu, de a ma relaxa inainte sa ma bag in pat. Zizi a fost ca o sursa de inspiratie. Daca un animal se respecta si are grija de sine, eu de ce nu as face-o?!“

De amuzament

Pe internet exista milioane de filmulete cu feline, amuzante sau induiosatoare, care ne storc o lacrima de emotie ori de la rasul in hohote, pe intemeiate motive pisicesti. Insa dorinta de a aduce zambete folosindu-ne de pufoasele torcatoare, nu dateaza de astazi. In anii 1870, fotograful englez Harry Pointer a realizat o serie de poze cu pisici in ipostaze amuzante: The Brighton Cats.

Dupa ce a inceput cu ceva clasic, (pisicuti care isi beau laptele sau dormeau, tolaniti intr-un cos), Pointer si-a pus modelele in tot felul de pozitii improbabile, incontestabil mult mai umane decat cele ale felinelor: pe bicicleta, pe patine cu rotile, in mijlocul portelanurilor fragile sau chiar in rolul fotografului

 Mitul celui de-al sasele simt

Oscar, gazda felina a unui serviciu dintr-un spital de pe coasta de est a Statelor Unite, care primea pacienti cu Alzheimer, uneori stia mai bine ca personalul ingrijitor cine va trece pe lumea cealalta. El intra singur in camerele bolnavilor aflati la sfarsitul vietii, se intindea pe patul lor si nu pleaca decat atunci cand persoanele respective isi dadeau ultima suflare.

Tulburator, in egala masura, este si rolul pisicii pe langa bolnavii de epilepsie. M., 26 de ani, povesteste: „Imediat ce simte ca voi avea o criza, Zorro alearga spre mine si nu pleaca pana cand nu o depasesc. In schimb Attila, fratele lui, nu reactioneaza la nimic. Poate la vrabii si muste…“.

Telepatie, puteri de medium? Nu. Se pare ca pisicile repereaza mirosurile corporale emise inainte de moarte sau pe cele care insotesc anumite patologii. La fel cum nici noi, oamenii, nu avem cu totii aceleasi calitati intuitive, si anumite feline sunt mai dotate decat altele.