Ce să îți oferi ție cadou de Crăciun

Lista cadourilor este lungă și fiecare dintre noi știe ce cadou și-ar dori să găsească sub brad. Dar sărbătorile trec repede, cadourile sunt uitate, iar noi uităm că cele mai semnificative lucruri pe care le putem face pentru noi înșine nu costă bani.

Citește și:

Cum gestionăm corect emoțiile puternice

De ce iubirea de sine este esentiala

Cu certitudine nu ni se par foarte atrăgătoare articolele despre reducerea sau renunțarea totală la lista de cadouri. Doar este Crăciunul și ne place ideea de a primi, chiar și simbolic, un obiect care să ne dea de înțeles că un altul s-a gândit la noi.

Nici nu trebuie negată acestă validare (chiar și simbolică) a spațiului pe care îl ocupăm măcar în mintea celor dragi, apropiați nouă.

Pe cât este de plăcut să oferim și să primim cadouri, pe atât mai plăcut este să ne angajăm, față de noi înșine în primul rând, că ne vom oferi cadouri pe termen lung, dintre cele care nu sunt uitate și nu devin niciodată inutile.

 

Darul compasiunii

Cadourile materiale, chiar dacă nu par astfel, sunt cele mai simplu de achizioționat. Există un preț pe care îl achităm și gata, intrăm în posesia obiectului dorit. Tot un preț are și darul compasiunii. Unul pe care nu îl vei considera o cheltuială însă, ci o investiție.

Prin urmare, cum ar fi de Crăciun să uiți să compari cadourile (mai ales când tu iar vei primi șosete), pozele cu brazi care mai de care mai reușiti – în comparație cu piticul din plastic achiziționat de tine din Obor, la preț redus, imaginea cuplurilor reușite – mult mai reușite decât al tău, dacă iei în calcul că partenerul nu a reținut că puloverul trebuie să fie roșu, nu verde (o fi daltonist?), vacanțele care mai de care mai exotice în timp ce tu, te înarmezi cu răbdare pentru a-ți vizita socrii, la țară.

Nu uita că toți afișăm public partea cea mai frumoasă a vieții noastre, uneori nici măcar pentru a-i impresiona pe alții ci mai mult pentru a ne convinge pe noi înșine: Cum să nu fiu fericit, uite câte am!

Alege de acest Crăciun darul compasiunii, în primul rând față de tine însăți. Nu trebuie să ai foarte mulți bani, o relație de Hollywood, cadouri de designer și un brad ca din revista Good Homes pentru a fi o persoană valoroasă.

Fii bun cu tine înainte de a fi cu cei din jur. Acceptă-te așa cum ești, cu imperfecțiunile care te fac unic și nu mai puțin demn de iubire. Oferă-ți în minte o îmbrățișare pentru toate luptele mari sau mici pe care le-ai purtat anul acesta și pentru toate reușitele sau eșecurile tale, firești, umane, naturale.

 

Timp în dar

Cum ar fi ca de aceste sărbători să îți acorzi ție timpul pe care îl ai la dispoziție? Fie că ești în concediu sau vacanță, ori ai cele câteva zile libere asociate sărbătorilor, fă ceea ce știi că ai nevoie să faci: oferă-ți acest timp.

Nu te încărca în exces cu organizarea meselor festive pentru că, deși nu pare așa, Crăciunul nu este un concurs al cantităților de mâncare pe care le putem înghiți în termen cât mai scurt.

Nu te speti în bucătărie, nu pierde timpul în mall-uri supraaglomerate cumpărând cadouri (deseori prea scumpe) și nici nu te angaja să vizitezi chiar toate rudele. Profită de timp pentru a-ți odihni mintea și corpul.

Vii după un an de muncă, de stres, de oboseală. Iar pentru anul viitor, înainte de toate, ai nevoie de tine.

 

Un dar important: răbdarea

Se apropie noul an și odată cu el celebra și temuta listă a rezoluțiilor. Poate vrei o casă sau o slujbă mai bună, o relație de cuplu sau o dată a căsătoriei, poate vrei să mergi la sală mai des (sau să începi) ori să renunți la vicii și anumite capricii.

Pe lista rezoluțiilor pentru noul an, pe prima poziție, așează răbdarea. Nu îți mai seta termene limită, nu îți mai impune rezoluții care sună bine pe hârtie dar nu se regăsesc în mintea ori în sufletul tău, renunță la planurile care nu depind exclusiv de tine.

Propune-ți în schimb să îți acorzi răbdarea necesară pentru a face lucrurile pe care ți le dorești, în ritmul tău, în timpul tău, în pașii pe care îi poți tu susține. Iar pentru asta, nu te uita în jur la alții ci privește-te, cel mult, pe tine cel din urmă și pe tine cel de acum.

 

Foto: shutterstock.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Ce să îți oferi ție cadou de Crăciun
Ce să îți oferi ție cadou de Crăciun

Lista cadourilor este lungă și fiecare dintre noi știe ce cadou și-ar dori să găsească sub brad. Dar sărbătorile trec repede, cadourile sunt uitate, iar noi uităm că cele mai semnificative lucruri pe care le putem face pentru noi înșine nu costă bani.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste