Teama de conflict – ce mesaje transmite despre tine

Sa ai un conflict cu cineva nu inseamna doar consum emotional mare. Poate lamuri situatia si te ajuta sa te cunosti mai bine. Iata si alte motive pentru care nu e indicat sa fugi de conflicte.

 

Un model masculin difuz

A ne confrunta cu diferite persoane, situatii sau aspecte ce tin de interiorul nostru, cum ar fi propriile ganduri sau trairi, nu a fost vreodata usor.

In timp ce anumite confruntari sunt de evitat, este benefic sa luam atitudine fata de altele, sa ne implicam si sa incercam sa obtinem solutiile cele mai benefice pentru noi insine.

Confruntarile presupun in primul rand expunerea fata de o persoana, situatie sau chiar propriile sentimente. Expunerea este necesara pentru a face o analiza corecta, in vederea luarii celei mai bune decizii in contextul dat.

Astfel, expunerea, analiza si luarea unei decizii sunt actiuni ce apartin atributelor noastre masculine, pe care desigur, fiecare femeie le contine intr-o masura mai mare sau mai mica. La polul opus se afla evitarea si indecizia, atitudini care descriu pasivitatea feminitatii.

Pentru a gestiona o confruntare este astfel necesar sa facem apel la masculinitatea noastra, pentru care este responsabila imaginea tatalui sau a figurilor paterne din viata noastra.

Un tata pasiv, cu o masculinitate slab integrata sau un tata neimplicat care nu este prezent in viata fiicei sale, poate determina o problema in dezvoltarea acestor calitati, la origine masculine.

 

Evitarea

Teama de confruntare se manifesta destul de des prin comportamente de tip evitant. Este acea situatie in care preferi sa te retragi, decat sa iei in piept situatia problematica.

Desi pe moment poate fi o solutie, aceastra strategie aplicata pe termen lung va atrage dupa sine frustrare si incarcare emotionala negativa si va provoca si mai multa evitare.

Astfel de persoane privesc o confruntare ca pe o situatie periculoasa, pentru care nu exista rezolvare. Desi aleg sa plece, motivul este legat de neasumarea consecintelor unei confruntari, nu neaparat de intelepciunea de a ceda.

 

Asumarea riscului

Orice confruntare presupune un risc, deoarece lucrurile se pot solutiona asa cum iti doresti sau nu. A te expune in mod asumat unei situatii de confruntare, presupune curaj si disponibilitatea de a risca.

Oamenii care evita aceste situatii, sunt cei care nu doresc sa paraseasca zona de aparent confort. Spun aparent, pentru ca este doar o chestiune de timp pana cand acea lipsa de reactie ajunge sa-i incomodeze.

Riscul, pe de alta parte, presupune multa creativitate, atunci cand suntem dispusi sa il infruntam pentru a ne imbunatati vietile.

Riscand, ne expunem unei zone pe care nu o cunoastem in intregime, dar care ne provoaca sa-i facem fata cautand solutiile optime.

Aceasta atitudine este una matura, care presupune ca suntem increzatori in fortele proprii, pentru ca orice s-ar intampla, vom sti la momentul oportun sa ne descuram.

Asadar, evitarea unei confruntari poate fi asociata cu o imaturitate emotionala, cu lipsa responsabilitatii si a asertivitatii.

 

Cutia Pandorei

Uneori confruntarea poate fi o zona dureroasa, mai ales cand are legatura cu experiente neplacute din trecut. Fricile legate de traume, de exemplu, sunt de inteles si necesita munca sustinuta alaturi de un psihoterapeut pentru a putea fi depasite.

A deschide usa catre acele amintiri poate scoate la iveala sentimente puternice care au fost ascunse multa vreme.

Este foarte important sa ne confruntam cu propriile conflicte interioare, pentru ca facand acest demers vom gasi cheia salvatoare pentru problemele noastre, vindecandu-ne si lasand loc noilor experiente ce vor urma.

Garantia succesului este mai greu de obtinut, insa ceea ce putem face pentru a ne spori considerabil sansele in aceasta directie este sa actionam in spiritul maturitatii.

Iar sa ne confruntam cu temerile noastre, cu situatiile care ne provoaca sau persoanele care ne incomodeaza presupune sa facem un prim pas in aceasta directie.

S-ar putea sa fim surprinsi sa descoperim cat de multe probleme se vor rezolva prin simpla noastra atitudine hotarata si plina de curaj.

 

Psiholog Stefania Voia

stefania.voia@yahoo.com

Tel: 0726.191.255

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Teama de conflict - ce mesaje transmite despre tine
Teama de conflict – ce mesaje transmite despre tine

Sa ai un conflict cu cineva nu inseamna doar consum emotional mare. Poate lamuri situatia si te ajuta sa te cunosti mai bine. Iata si alte motive pentru care nu e indicat sa fugi de conflicte.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste