Ce trăsături au persoanele care caută în mod constant validare

Nevoia de validare devine negativă atunci când ne controlează alegerile, reprezentând o necesitate constantă. Iată neajunsurile acestei nevoi.

Citește și:

Vindecarea cognitivă atunci când ai avut o copilărie grea

Uneori, trăim emoții care ne aparțin. Alteori, ele sunt de împrumut

 

Validarea este în esență o recunoaștere a valabilității. Valabil este ceva bun, adevarăt, autentic; valabil este acel ceva care întrunește un set de condiții cerute pentru a avea un anumit drept.

Copilul crește căutând validarea din partea părinților sau adulților semnificativi, pentru tot ceea ce este și pentru tot ceea ce face. Astfel, el își construiește Eul și se află pe sine, oglindindu-se permanent în ochii celorlalți, pentru a se putea vedea.

În procesul devenirii sale, prin validare copilul își câștigă dreptul la existență, dreptul de a fi și mai ales, dreptul de a fi el însuși. Mecanismul toxic în acest caz este critica.

Pe de altă parte, copilul învață să se definească prin confruntări blânde cu adulții, își construiește reziliența făcând față unor frustrări potrivite vârstelor sale de creștere și învață să integreze mental idei opuse, învață să integreze emoțional dorințe contrarii, aceasta fiind calea spre echilibru.

Mecanismul toxic în acest caz este răsfățul – în sensul de împlinire nediferențiată a tuturor dorințelor sale.

Căutăm validare în fiecare zi, pentru că suntem ființe relaționale și ne oglindim permanent în ceilalți pentru a ne recunoaște și pentru a crește. Este un lucru firesc.

Ceea ce trebuie să avem în vedere pentru o viață psihică sănătoasă este: de la cine căutăm validarea și cât de multă validare ne trebuie.

Este o mare diferență între validarea care motivează și susține în anumite momente, punctual, care vine de la persoane ce au competența să ne evalueze sau să ne îndrume, și validarea-drog, pe care o căutam nediferențiat, constant și de la oricine.

În cazul criticii, „validarea-drog” este o foame adâncă de confirmare, provenită din lipsa acesteia în copilăria mică.

În spatele măștii de adult se află copilul interior care caută în permanență să fie Vazut, Auzit, Ascultat, Înțeles și Acceptat așa cum este, nu cum ar trebui să fie. Nevoia constantă de validare este nevoia nesatisfacută – de persoanele semnificative – de a fi. Răspunsul dorit în copilărie este căutat în fiecare om întâlnit.

În cazul răsfățului, „validarea-drog” este continuarea dependenței activate în copilărie.

Exista două tipuri de adaptare la lipsa validării din copilărie: fie devenim dependenți și căutam explicit validarea la ceilalți, fie devenim narcisici și ne acordăm excesiv o validare aparentă și foarte zgomotoasă.

În ambele situații doar mecanismul de coping diferă, în timp ce rana este aceeași, persoanele fiind caracterizate de: stimă de sine este foarte scazută, lipsa unui Eu bine conturat, integrat și stabil, mare fragilitate interioară, sensibilitate excesivă la critică, toleranță scăzuta la frustrare, nu au un set propriu de repere și standarde sau valori, le lipsește inițiativa, sunt ușor de manipulat, nu au realizări personale semnificative, sunt inconstanți și incongruenți, evită la rândul lor să îi critice pe alții, acceptă compromisuri mari în defavoarea lor, dezvoltă o puternică latură pasiv-agresivă, se tem sa spună „nu știu”, dezvoltă și menșin un comportament „rebel” și resping relatiile profunde, autentice.

Ironia cea mai mare în cazul acestor oameni este că perpetuarea comportamentului de căutare a validării îi conduce direct către obținerea efectului opus: nu face decât să le distrugă și mai tare stima de sine, ei fiind astfel din ce în ce mai fragili în interior și, astfel, vor căuta din ce în ce mai multă validare.

Acesta este un cerc vicios, un scenariu de viață perdant, dar din care se poate ieși atunci când și dacă aceste persoane vor înțelege că respectul celorlalți este oglinda respectului de sine.

De Florentina Mandoc, psihoterapeut

Psihoterapie individuala, cuplu EFT, traume EMDR – Pitesti

www.totulpoatefisialtfel.wordpress.com

Foto: shutterstock.com

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Cum ne sunt utile emoțiile negative
Cum ne sunt utile emoțiile negative

Emoțiile noastre sunt mai complexe decât „pozitive“ sau „negative“. Toate încearcă să ne transmită ceva, în primul rând, despre noi înșine. Cât suntem de dispuși să le ascultăm și să acceptăm, e altă poveste. Pentru dezvoltarea noastră personală și o mai bună înțelegere a sinelui, emoțiile negative sunt bune.

Citeste
Cum să gestionăm agresivitatea la birou
Cum să gestionăm agresivitatea la birou

Agresivitatea ascunde mereu același lucru: nesiguranța, teama de eșec, frica de a pierde controlul. Să fie amenințarea singura metodă de a obține ce vrei? Funcționează asta? De unde pornește această abordare, de ce este ea cultivate și care sunt alternativele mature, echilibrate și profesioniste.

Citeste
Iubirile care dor: acceptarea propriilor emoții și sentimente
Iubirile care dor: acceptarea propriilor emoții și sentimente

Cu toții am avut parte de iubiri dureroase, fie pe parcursul unei relații, fie din nerealizarea ei, fie ulterior, după o despărțire. În toată această dinamică a suferinței, un rol important pentru vindecare, îl joacă acceptarea propriilor emoții și sentimente.

Citeste
Ce trăsături au persoanele care caută în mod constant validare
Ce trăsături au persoanele care caută în mod constant validare

Nevoia de validare devine negativă atunci când ne controlează alegerile, reprezentând o necesitate constantă. Iată neajunsurile acestei nevoi.

Citeste
Cum îți poți folosi propria nesiguranță în avantajul tău
Cum îți poți folosi propria nesiguranță în avantajul tău

Suntem familiarizate cu sentimentul de nesiguranță și știm deja că, deseori, ne împiedică să obținem ceea ce vrem. Nesiguranța poate însemna neîncredere în noi însene, o stimă de sine scăzută și ne poate face vulnerabile. Iată cum să o folosim în avantajul nostru.

Citeste
Nimeni nu este responsabil pentru furia ta
Nimeni nu este responsabil pentru furia ta

Ții minte ultima dată când te-ai înfuriat? Realizezi că furia ta are la bază cam aceleași motive? De regulă dăm vina pe alții, pe situații sau, mai rău, pe noi însene. Dar asta nu ne scapă de furie. Iată cum putem să o înțelegem.

Citeste