Cheia spre o comunicare eficienta

Toata lumea vorbeste despre comunicare. Se vorbeste de probleme de comunicare in cuplu, de probleme de comunicare cu adolescentii, cu angajatii…Dar cum se poate sa depasim aceste blocaje? Ce e de facut pentru a trai si a vorbi unii cu altii mai calm si mai armonios? Am intrebat doi terapeuti ce cred ei despre capacitatea oamenilor de a vorbi unul cu altul. Iata ce au raspuns.

 

Psychologies: Ce este buna comunicare?

Aniela Sarbu : O  buna comunicare este rezultatul unei bune  autocunoasteri. Cand te cunosti suficient de bine, gandurile iti sunt mai bine structurate, cuvintele sunt mai bine alese pentru a da forma gandurilor, intr-un mod mai usor de inteles de interlocutor.

Comunicarea este ceea ce transmitem celorlalti despre noi, despre ceea ce gandim, parerea pe care o avem. Felul in care comunicam, ne reflecta trairile si vorbeste despre noi in intregime.

Din acest motiv, sunt oameni care au un fel de comunicare usor de urmarit, bine structurat, inteligibil, care transmite anumite emotii.

Oamenii care exprima in mod autentic ceea ce simt, ceea ce ii reprezinta, exprima prin cuvinte mesaje incarcate emotional, cu o energie motivationala aparte, sunt capabili sa inspire si sa trezeasca trairi intense in interlocutori.

O comunicare eficienta este cea care transmite un mesaj bine conturat in cuvinte bine alese, in­sotite de un ansamblu de comportamente neverbale sincronizate cu mesajul verbal, intarindu-l.

Comunicarea eficienta este cea care se bazeaza pe ascultarea atenta, empatica, necritica, eliberata de propriile judecati si opinii, care surprinde nevoile celuilalt, asteptarile lui de la tine,  ca partener de dialog.

Cel care comunica cel mai eficient este cel mai bun ascultator, este cel care transmite un mesaj autentic conform cu ceea ce gandeste si il transmite pe limbajul celui caruia i se adreseaza, fiind preocupat de modul in care este inteles de catre interlocutor, cerand feedback permanent, in urma caruia isi ajusteaza mesajul pentru a transmite corect informatiile.

Comunicarea este rezultatul unei relatii, indiferent, cat de scurta durata este. O forma de relatie se construieste de la  un prim contact, de la o pri­ma impresie (aspectul exterior, prezentarea), cuvintele alese fiind decisive in acest sens.

O comunicare eficienta se face in contextul unei relatii bazate pe respect, incredere, ascultare, atentie, oglindire. Intr-un astfel de context relational, doi oameni pot comunica eficient chiar si in absenta cuvintelor.

Mihai Jianu : Comunicarea este considerata piatra de temelie in lumea psiho­logilor, intrucat fara ea, nu se poate construi o relatie de orice tip. Comunicarea este ceva ce fiecare cunoaste insa modul si tipul de comunicare sunt cele care  fac diferenta intre optim si defectuos.

Este greu de ales o varianta de comunicare optima, intrucat trebuie, de fiecare data, sa existe adaptare, in functie de persoana si de contextul in care aceasta se realizeaza.

De aici si dificultatea de a putea comunica de fiecare data „optim, intrucat nu mereu oamenii reusesc sa sesizeze detaliile de context sau nu reusesc sa se exprime corespunzator, ca sa transmita exact mesajul pe care doresc sa il transmita.

De asemenea, de multe ori, oamenii sunt convinsi ca au spus ce aveau de spus insa nu iau in calcul posibilitatea ca partenerul in comunicare nu a perceput exact asa, din cauza experientelor personale si a modului de cunoastere aferent fiecaruia.

Exemple de comunicare defectuoasa sunt multiple, iar psihologul poate identifica situatii intre prieteni, in cuplu, in familie, la munca cu colegii si sefii/subalternii etc.
 

Puteti da exemple, din cazurile intalnite in terapie, de oameni care comunica defectuos unii cu altii: in cuplu, cu copiii lor etc.?

Mihai Jianu : Un prim caz ar fi o situatie de cuplu destul de des intalnita. Un cuplu cu o vechime de aproximativ trei ani, necasatoriti, care nu lo­cuiesc impreuna, in jurul varstei de 25 de ani, cu o foarte grava problema de comunicare si relationare.

Este prima relatie serioasa pentru amandoi si, de altfel, prima experienta sexuala. Problema principala este cauzata de asteptari, din punctul lor de vedere. El are serviciu intr-o fabrica si este student la master, ea este studenta la master si cu foarte mult timp liber.

Ea considera ca, dupa trei ani, el ar trebui sa o cunoasca si sa faca exact asa cum se asteapta ea (spre exemplu, el sa isi doreasca sa se intalneasca zilnic, indiferent de programul de lucru sau de necesitatile masterului, si in weekend, fara discutie, sa petreaca ambele zile impreuna, pentru ca, in general, nu se vad suficient in timpul saptamanii – caz in care el considera ca weekendul este mai dificil decat saptamana, intrucat trebuie sa o impace si pe ea, si pe familia si prietenii lui si, de multe ori, ea nu este o prioritate iar ea nu intelege.

Cand apare conflictul, ea se manifesta zgomotos, isteric, iar el se enerveaza, pentru ca nu ii intelege nemultumirile. Perspectiva lui este diferita, el sustine ca ea nu intelege ca el are serviciu si se asteapta ca si ea sa isi doreasca sa se angajeze, sa termine facultatea, sa isi ia permisul de conducere, sa reactioneze altfel in situatii tensionate, insa ea nu face niciodata aceste lucruri.

Ba, dimpotriva, ea ii spune ca serviciul poate fi oricand schimbat, ca facultatea nu e obligatoriu sa se termine la timp, iar permisul nu este ceva important. Punctul ei de vedere este ca in viata toate se vor rezolva, pentru ca si altii, mai prosti, au reusit.

Relatarile lor au evidentiat o comunicare defectuoasa, intrucat niciunul nu reuseste sa transmita concret mesajele celuilalt, amandoi au asteptari, judeca si niciunul nu este dispus sa faca un compromis real.

Lipsa obiectivelor pe termen scurt sau mediu, teama, lipsa de experienta isi pun amprenta asupra relatiei. Desi, terapeutic vorbind, sunt mai multe probleme in acest caz, in privinta comunicarii ea considera ca el este prea inchis si nu spune niciodata ce gandeste.

Iar el considera ca toata comunicarea lor despre orice problema importanta este ca ea se enerveaza, fiindca el nu ii da dreptate, si incepe sa tipe in primele cinci minute de conversatie, deranjandu-l foarte tare.

Si cicaleala constanta despre deciziile lui in familie, dar, in special, in cariera, in ciuda faptului ca ea nu face niciun efort pentru ea insasi in aceste directii. In plus, el considera ca ea este „proasta de gura si nu stie cand sa taca.
 

Primul exemplu din practica clinica a doamnei Aniela Sarbu

O tanara adolescenta de 14 ani comunica defectuos cu parintii din cauza unei relatii de neincredere, fiind lipsita de securitate emotionala cu acestia.

Alege sa comunice mintind, pentru ca nu se simte capabila sa tolereze frustrarea provenita din asumarea responsabilitatii pentru un comportament indezirabil, cum este absentarea de la scoala.

Reactia emotionala exagerata a mamei, venita din temerile acesteia, din lipsa unei cunoasteri a universului fiicei sale, recurgerea la pedepse stabilite, ca reactie pe moment intr-un context de viata in care, din educatia fiicei, au lipsit regulile si urmarirea respectarii lor pana la aceasta varsta, au creat tensiuni, conflicte, neintelegeri, refuzul comunicarii, neincredere si o prapastie relationala.

Scopul interventiei psihoterapeutice a vizat con­s­tientizarea si intelegerea modului de reactie emo­tionala a mamei, acceptarea propriilor frustrari si angoase legate de situatia familiala (familie recompusa), construirea unei relatii mai bune cu fiica, relatie bazata pe mai multa rabdare, implicare, ascultare, acceptare si iubire neconditionata pentru fiica ei, ca persoana, precum si stabilirea unor limite clare si ferme pentru comportamentele acesteia.

O comunicare mai buna bazata pe aceasta relatie imbunatatita, comunicarea mai clara a asteptarilor, critica la adresa comportamentelor, discutii si timp petrecut impreuna pentru a-i cunoaste prietenii, noile preocupari, pasiuni, construirea increderii, pentru a o securiza pe adolescenta si a o determina sa ii impartaseasca mamei, cu incredere, adevarul.
 

Al doilea exemplu

In relatia de cuplu, tineri  casatoriti de doi ani, cu o fiica de sapte luni, comunicarea defectuoasa este principalul motiv pentru care apar neintelegeri, conflicte, situatii nerezolvate care tin de probleme practice sau emotionale si care conduc apoi la frustrari si tensiuni acumulate si care le afecteaza dinamica relationala.

Cel mai adesea, in relatia lor de comunicare exprimarea nevoilor, a asteptarilor lor se face prin limbaje diferite: ea doreste exprimarea afectiva (apreciere, tandrete si atentie), el comunica prin intermediul serviciilor pe care i le face (ajutorul la treburile casnice si intretinerea familiei).

Acumularea frustrarilor a ingreunat comunicarea, care, treptat, a degenerat in certuri marcate de critici repetate, jigniri, acuze de tot felul, pana la amenintarea cu divortul.

Tensiunile emotionale si istoria personala a fiecaruia, personalitatile diferite, valorile si convingerile diferite referitoare la traiul in comun si cresterea, educarea copilului, precum si neasumarea responsabilitatii fiecaruia in procesul comunicarii emotionale, modul defectuos de a comunica ceea ce simt, ce doresc, ce ii deranjeaza, fara a se ataca reciproc, au condus la o ruptura importanta in relatia de cuplu.

Strategia de interventie psihoterapeutica vizeaza restabilirea comunicarii, prin asumarea responsabilitatii pentru propriile trairi, constientizarea proiectiei pe care o fac, invatarea unui nou limbaj, mai adecvat nevoilor partenerului, comunicand clar ce ii deranjeaza in comportamentul celuilalt, fara sa mai atace persoana in ansamblu, ranind-o, in acest fel, cu cuvinte dure.
 

Comunicarea parinte-copil

Mihai Jianu: In sfera prieteniei, comunicarea profunda este deseori piatra de temelie in inte­legerea celui de langa tine, in sustinerea si construirea relatiei de lunga durata.

Daca ar fi sa aleg un caz concret, as alege doua femei, la 38 si 44 de ani, ambele cu un singur copil, cea de 38 de ani – casatorita, iar cea de 44 – vaduva.

Prietenia lor a inceput la locul de munca si dureaza de peste sase ani, iar pacienta mi-a fost femeia de 44 de ani. In relatari, ea imi povestea ca „vaicarelile amicei si subiectele lor de conversatie erau mereu plictisitoare si lipsite de importanta.

Insa, intrebata daca i-a impartasit aceste ganduri, raspunsul a fost „nu. Prietena ei nu avea nici cea mai mica idee despre cum se simte aceasta.

De asemenea, cand o intreba pe ea de ce nu ii povesteste nimic si tine totul in ea, pacienta mea s-a eschivat de fiecare data, spunand ca nu este ceva despre care sa vorbeasca. La inceput, ambele s-au suportat, insa, in timp, relatia lor s-a stricat din cauza acestor lipsuri.
 

Comunicarea organizationala

Mihai Jianu: Se merge pe aceleasi principii. O clienta preocupata de cariera ei povesteste despre seful ei (sa-l numim dl. X), care, in orice fel de conversatie, trebuia sa demonstreze ca el stie orice raspuns, subordonatul nu are niciodata dreptate, ii placea sa intrerupa interlocutorul, sa schimbe subiectul, indiferent de situatie, si, la final, sa ofere sarcini care poate nu aveau legatura cu subiectul initial, astfel demonstrandu-si autoritatea de care era foarte mandru.

Desi abordarea unui astfel de caz tine mai mult de tipul de leadership, de stilul managerial si automat, psihologia organizationala, pacienta noastra a ajuns in cabinet cu frustrari multiple, intrucat serviciul ii oferea tot ceea ce isi dorea, exceptand aceasta comunicare cu dl. X, care ii genera frustrari si stres.

Acestea cauzeaza, la randul lor, demotivare, ceea ce ii afecteaza parcursul in cariera. Problema, in perspectiva ei, nu avea drept solutie schimbarea serviciului, iar incercarile ei disperate de a incerca o alta abordare cu seful ei au generat conflicte puternice.

O astfel de problema poate fi, intr-adevar, abordata intr-un cabinet, insa, in urma investigatiilor terapeutului, s-a dovedit ca analiza clientei era suficient de obiectiva si se baza pe fapte concrete.

Am mai intalnit un caz, al unui pacient ce il descria pe dl. Y, angajat-model, foarte competent, foarte apreciat de conducerea companiei, foarte apt in a lua decizii si a actiona in consecinta in privintele serviciului, insa teribil de arogant, mandru, orgolios, uneori ipocrit.

Aceasta descriere vine din perspectiva sefului direct, care se prezinta in cabinet cu perceptia ca autoritatea ii este subminata si respectul din partea celorlalti subordonati este scazut.

Acest context l-a facut sa se simta slab, sa isi conteste calitatile si sa ii genereze stres, care ii afecteaza viata personala. Timpul a sedimentat pierderea curajului de a-l infrunta pe dl. Y si teama de a nu-si pierde pozitia in favoarea lui, desi conducerea l-a asigurat ca acest lucru nu se va intampla.
 

Ce ii sfatuiti sa faca pentru a se intelege unii cu altii?

Mihai Jianu: Sa incerce sa fie cat mai naturali, sa comunice ceea ce simt, nu ce ar trebui sa auda interlocutorul, sa fie empatici si atenti la limbajul trupului si la semnele nonverbale.

Sa se tina de ceea ce au spus/ce au promis. Sa aleaga un moment optim pentru a comunica diferite situatii importante pentru interlocutor, sa aiba un mediu cat mai propice pentru o comunicare de calitate (fara zgomot, intr-un mediu securizat).

Sa foloseasca emotia, ea este importanta intr-o comunicare de calitate.
 

Ce inseamna, in opinia dvs., „o buna comunicare?  Dar una slaba?

Mihai Jianu: Comunicarea trebuie sa contina empatie, un ton al vocii corespunzator, alaturi de gesturi, de expresia fetei, intrucat acestea impacteaza receptorul, trebuie sa fie cooperant si rabdator, sa ofere exact ceea ce i se cere si sa se dovedeasca si un ascultator eficient, daca este cazul.

Ea reprezinta un sistem de transmitere a unor mesaje care pot fi procese mentale (confuzii, ganduri, decizii interioare) sau expresii fizice (sunete si gesturi). Constituind o necesitate si o activitate sociala.

Aniela Sarbu:  In contrast cu ceea ce reprezinta o buna comunicare, comunicarea defectuoasa este cea in care cel care isi propune sa transmita un mesaj nu este atent la interlocutor, nu stabileste niciun minim de relatie cu celalalt, nu asculta, este preocupat de forma de limbaj pe care el o cunoaste si nu de cea pe care interlocutorul o poate decodifica, nu este atent la feedback-ul celuilalt, nu transmite in mod autentic si sincronizat ceea ce gandeste cu ceea ce simte si, prin urmare, limbajul verbal este desincronizat de cel nonverbal, este influentat de propriile trairi si comunica dorind, inconstient, sa isi rezolve mai degraba propriile conflicte, decat sa se faca inteles.

Cei care comunica defectuos sunt cei care acuza, critica, proiecteaza pe interlocutor propriile ne­mul­tumiri, nelinisti, frustrari. Ataca persoana si nu critica constructiv comportamentul, generand in acest fel conflicte care il determina pe  interlocutorul lui sa adopte o atitudine defensiva.
 

Concluzie

Cele mai defectuoase comunicari intalnite in practica de cabinet sunt cele din relatia de cuplu si din relatia parinti si adolescenti.

Motivul pentru care apar dificultati in aceste relatii, este ca, de obicei, acestea sunt marcate de tensiuni emotionale, de dificultati de intelegere a celuilalt, de necunoastere a modului de a-l aborda pe celalalt, de lipsa de rabdare, lipsa de ascultare cu empatie si calm, de lipsa propriului echilibru emotional, frustrare, o comunicare ineficienta a trairilor, proiectia propriilor emotii si neputinte asupra celuilalt, lipsa asumarii responsabilitatii pentru propriile trairi.

 

Mihai Jianu este psihoterapeut cu practica privata;

Aniela Sarbu este psiholog clinician principal, cabinet Individual de Psihologie (aut. nr. 1SB1115) Sibiu, str. Banatului, nr.16, tel. 0741 353 650. E-mail: contact@psihologaniela.ro, www.psiholog aniela.ro.

 

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cheia spre o comunicare eficienta
Cheia spre o comunicare eficienta

Toata lumea vorbeste despre comunicare. Se vorbeste de probleme de comunicare in cuplu, de probleme de comunicare cu adolescentii, cu angajatii…Dar cum se poate sa depasim aceste blocaje? Ce e de facut pentru a trai si a vorbi unii cu altii mai calm si mai armonios?

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste