De ce este bine sa limitam altruismul
Invatam din frageda pruncie ca trebuie sa existe o masura in toate lucrurile si suntem indemnati sa deprindem virtutea cumpatarii.. “Cu ajutorul cumpatarii nu ne depasim limitele, ci invatam sa le respectam” spunea filosoful Comte-Sponville. Acest lucru este valabil chiar si in privinta comportamentelor dezirabile social, cum ar fi, de exemplu, altruismul.
Ce este altruismul psihologic
Altruismul este actiunea al carei ultim scop este de a contribui la starea de bine a celuilalt, cu riscul diminuarii propriei stari de bine si fara a anticipa sau astepta o rasplata, indifferent sub ce forma s-ar prezenta aceasta.
Aceasta este definitia altrusimului psihologic si accentul acesteia cade pe intentia care sta la baza actiunilor efectuate in folosul altora si pe lipsa unui beneficiu rezultat in urma actelor altruiste.
Daca ar exista vreun beneficiu oarecare, chiar daca nu este material (de exemplu, cresterea stimei de sine, castigarea unei bune reputatii, recunoastere sociala etc.) vorbim despre altruismul egoist.
O forma aparte de altruism egoist este si altruismul bazat pe reciprocitate, la baza caruia sta asteptarea ca, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, altruistul sa primeasca un ajutor similar de la cel ajutat.
Motivatiile comportamentului altruist
Diferenta dintre altruism si opusul sau, egoismul, este una calitativa si nu cantitativa, caci numai calitatea motivatiei determina natura altruistica a unei actiuni, nu intensitatea ei.
Cu alte cuvinte, motivatia care sta la baza actiunilor noastre este cea care le coloreaza si le diferentiaza ca fiind actiuni egoiste sau altruiste. Motivele unui comportament de ajutorare pot fi altruiste, egoiste sau ambele.
O prima motivatie altruista este oferita de educatia morala primita inca din primii ani, cand copilul este invatat ca este bine si frumos sa imparta jucariile cu alti copii si este incurajat sa-si ajute prietenii in mod dezinteresat.
Dragostea pentru semeni, de obicei fundamentata religios, sta la baza multor actiuni altruiste, de asemenea.
Printre motivele egoiste ale unui comportament altruist stau dorinta de a-l indatora pe celalalt cu scopul de a exploata mai tarziu aceasta situatie, dorinta de a se simti superior sau cea de a-l domina si controla pe celalalt.
Tot aici se inscriu nevoia de a se conforma social, nevoia de admiratie, interese personale, reducerea starii de vinovatie care ar aparea daca se refuza ajutorul unei persoane care este in nevoie sau chiar urmarirea unei recompense materiale.
Limitele altruismului in societate
Ca orice alt comportament uman, si altruismul poate avea consecinte negative si deveni patologic, daca se exagereaza in exercitarea lui.
Astfel, spiritul de sacrificiu extrem care urmareste bunastarea celuilalt pana la neglijarea totala a implinirii nevoilor personale bazale sau chiar negarea acestora, trebuie sa constituie un semnal de alarma ca ceva e profund gresit.
Nu numai ca individul atins de acest “microb” practic isi rateaza viata, dar uneori devine incomod chiar pentru persoana sau grupul caruia i se dedica in mod total, mai ales in situatiile in care comportamentul altruist are la baza motive egoiste.
Dar chiar daca altruismul este motivat numai de dragostea dezinteresata, de exemplu, lucrurile nu sunt deloc mai simple, caci sentimentul ca celalalt renunta tot timpul la propriile nevoi in favoarea altuia poate induce in primitor complexe de vinovatie si dorinta de a refuza, pur si simplu, ajutorul.
Actiunile altruiste ar trebui sa fie limitate si in situatia in care acestea au consecinte negative considerabile asupra celor catre care sunt directionate.
Desi intentia persoanei care initiaza o actiune altruista poate sa fie buna, rezultatul poate fi total diferit de ceea ce s-a intentionat, mai ales in situatia in care ceea ce este bine in conceptia altruistului nu coincide cu ideea de bine si in perceptia primitorului.
Este vorba aici de a face altora fie un bine nedorit de ei, fie unul perceput ca un real necaz. Este necesara o atenta analiza cost-beneficii pentru a vedea daca sacrificiul personal duce intr-adevar la imbunatatirea reala a vietii celui in favoarea caruia este facut.
Limitele altruismului in relatia de cuplu
Altruismul se manifesta si la nivelul relatiei de cuplu, partenera/partenerul fiind persoana cu care empatizam cel mai mult si careia ii cunoastem cel mai bine nevoile.
Limita altruismului in acest tip de relatie este mai greu de trasat, caci in acest caz, altruismul se impleteste cu dragostea romantica in asa fel incat la un moment dat e greu de discernut ceea ce vine din dragoste si ceea ce vine din altruism.
Dar cand devine evident ca altruismul exagerat al unuia dintre parteneri este baza care sustine relatia, atunci e timpul pentru o reevaluare, atat a relatiei, cat si a motivelor pentru care partenerul respectiv s-a angajat in comportamentul exagerat de altruist.
De Daniela Deneanu, psiholog, psihoterapeut
www.centrupsi.ro
Tel. 0756.096.464
