Cum știi că dai dovadă de creativitate

În ziua de azi, e plin de oferte de cărți sau de cursuri care te ajută să îți dezvolți creativitatea. Toți îți promit că, într-o zi sau două, te învață niște trucuri magice prin care vei concura cu Einstein sau Dali. Cursurile sunt, de regulă, foarte funny, pline de jocuri și concursuri. Doar că ele sunt o colecție de instrumente de testare a creativității, NU de dezvoltare a ei.

Nu există studii care să dovedească modificări în creativitate ca urmare a unui curs sau a unei cărți. Mai mult, toate studiile arată cum creativitatea este ceva special, care ține de modul în care este construit omul respectiv.

Nu se învață precum mersul pe bicicletă. Demult, s-a ajuns la concluzia că oamenii creativi sunt remarcabili în a se adapta la orice situație și de a veni cu soluții originale pentru a ajunge la rezultate.

De aceea, companiile găsesc necesar să își formeze personalul în a fi cât mai creativ. Doar că un om care este un bun executant, un om la locul lui, stimat de colegi, nu poate fi, în același timp, un creativ.

Citește și:

Exerciții de creativitate

Cum să fim mai creativi

Creativii nu sunt niște oameni rezonabili, la locul lor. Ce este cel mai interesant, este că ei par să posede tendințe de a gândi și acționa care, la cei mai mulți dintre oameni, nu se regăsesc combinate, ci doar separat.

Astfel, ei sunt oamenii extremelor contradictorii, ceea ce face ca fiecare dintre ei să fie nu un individ, ci mai degrabă o colecție de indivizi.

Ei par să posede o minte foarte dezordonată, în care se amestecă emoții, idei și trăsături de personalitate opuse, dar care concură la a da naștere la lucruri originale și semnificative.

Într-o cartea lor, doi psihologi – Scott Barry Kaufman și Carolyn Gregoire – prezintă o sinteză a studiilor privind personalitatea creativă.

Ei ajung la concluzia că acești oameni pot fi caracterizați în opt moduri, fiecare mod reprezentând o pereche de calități antagonice.

Astfel, pe de o parte, sunt niște fini observatori ai firii umane, dar în același timp se pot distanța de oamenii din jur, lăsându-și mintea să zburde și să imagineze lumi posibile.

Legat de aceasta, vine și următoarea diadă, și anume combinația de detașare de mediul din jur, concentrare intensă solitară pe o temă de interes, în alternanță cu momente de angajament cu pasiune entuziastă și o motivație contagioasă pentru cei din jur.

De altfel, o caracteristică a tuturor geniilor este curajul și determinarea de a persevera, în ciuda obstacolelor.

Ei, de altfel, deși sunt expuși frecvent la dezamăgiri și traume, găsesc resurse de a învăța din asemenea momente și de a le folosi pentru a fi mai bine adaptați în viitor.

Totuși, nu se sfiesc să afișeze o anumită vulnerabilitate și sensibilitate. Sunt deschiși la noi experiențe, emoții, senzații și idei, dar devin deseori copleșiți de avalanșa de stimuli la care se expun.

Sunt nonconformiști și rebeli, militând pentru noi și noi revoluții, dar în același timp se dovedesc experți în domeniul lor, respectând munca depusă de alții la temelia acelui domeniu.

Își ascultă intuiția, dar nu o lasă să le influențeze complet deciziile, putând da dovadă și de o logică rece.

Se comportă copilăros, sunt ludici și au un comportament scandalos pentru unii, luând în derâdere absurdul vieții, dar pot fi și extrem de serioși când e vorba despre problemele care contează pentru ei.

În general, ei tind să aibă o minte jucăușă, care îi ajută în situații dificile să facă față realității, învățând pe sistemul încercare și eroare.

Cei care se regăsesc în ghiveciul ăsta, sunt creativi. Iar cei care trebuie să trăiască lângă ei, trebuie să meargă la cursuri.

 

De Dragoș Cîrneci, doctor în psihologie, specialist în neuroștiințe. Lucrează în cercetare aplicată, dezvoltând produse pentru sănătate, mediul de afaceri. Este interesat de evoluția omului, precum și de provocările cu care specia umană se confruntă în lumea tehnodigitală de astăzi, http://dragos-cirneci.blogspot.ro

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum știi că dai dovadă de creativitate
Cum știi că dai dovadă de creativitate

În ziua de azi, e plin de oferte de cărți sau de cursuri care te ajută să îți dezvolți creativitatea. Toți îți promit că, într-o zi sau două, te învață niște trucuri magice prin care vei concura cu Einstein sau Dali. Cursurile sunt, de regulă, foarte funny, pline de jocuri și concursuri. Doar că ele sunt o colecție de instrumente de testare a creativității, NU de dezvoltare a ei.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste