Complexele fizice si operatiile estetice
Psihoterapeutii deslusesc meandrele complexelor noastre fizice, asa cum venim cu ele in cabinet.
Psychologies: Cand vin la dvs. femei sau barbati care au complexe fizice mai mult sau mai putin justificate, ce le spuneti?
Aurelia Ciobanu: Intr-o societate a consumerismului, in care se promoveaza standarde de viata greu de atins de marea noastra majoritate, in care ni se spune cu ce sa ne imbracam, cum ar trebui sa aratam, cum ar trebui sa ne purtam pentru a fi placuti, acceptati si despre ce avem de facut ca sa tinem pasul, presiunea psihologica asupra indivizilor este uriasa.
Toate acestea, pe fondul unei stime de sine scazute, conduc la asteptari nerealiste si la o imagine distorsionata despre noi insine.
In functie de amploarea defectului sau a complexului fizic la care ne referim si pentru care suntem solicitati, primul pas este evaluarea impactului pe care acesta il are asupra vietii personale si sociale a individului.
Oamenii ar trebui sa stie ca unicitatea si individualitatea fiecaruia sunt o mai buna masura de apreciere a valorii personale decat ralierea la anumite standarde.
Cum se nasc aceste complexe fizice?
A. C.: Atunci cand oamenii vin la psihoterapeut si acuza complexe sau nemultumiri cu privire la aspectul fizic, stim de fapt ca diferenta dintre sinele lor real si cel ideal este una mare.
Aceasta diferenta apare de cele mai multe ori ca rezultat al mai multor factori. Imaginea despre sine sau stima de sine a unui individ se formeaza inca din frageda copilarie, in familie, prin input-ul primit de la parinti si de la alte persoane semnificative din viata copilului.
Din familie invatam, in copilarie, cine suntem, ce si cat putem, cum ar trebui sa gandim si sa ne comportam. Ei ne-au format credintele si valorile.
De la ei stim cum sa comunicam, sa interactionam, cum sa ne satisfacem nevoile intr-un mod acceptabil social si cum sa gestionam emotiile.
Ulterior, procesul de ajustare a acestei perceptii despre sine continua in colectivitatile in care individul este integrat, precum scoala, facultatea, locul de munca , grupurile de prieteni.
Acestia din urma, precum si societatea, prin valorile pe care le promoveaza, aduc importante influente asupra imaginii despre sine a individului – iar cand diferenta dintre ceea ce suntem de fapt si ceea ce am vrea sa fim se adanceste, atunci incepem sa ne dispretuim propriul corp, sa intervenim chirurgical pentru a-l ajusta, pierzand din vedere factorii reali care stau la baza acestor complexe.
Dispar ele de la sine daca suntem iubiti?
A. C.: Uneori – da, alteori – nu. Pericolul aici este unul urias: iubirea aduce cu sine sentimente de acceptare, de securitate si de respect.
Lipsa iubirii, dezamagirile sau despartirile pot avea efecte devastatoare si pot provoca revenirea acestor complexe, atunci cand acestea nu sunt rezolvate intr-un mod sanatos.
Este important de stiut ca oamenii care au astfel de complexe tind sa ramana in relatii disfunctionale, din convingerea ca nu merita mai mult.
Ar trebui sa fim educati sa ne iubim si sa ne acceptam propriul corp, sa respectam unicitatea si individualitatea pe care acesta ne-o ofera si sa intelegem ca nu putem pretinde iubire, acceptare si respect din partea celorlalti daca nu suntem noi primii care ni le oferim.
Daca defectul fizic este evident, ce poate face persoana pentru a nu mai fi afectata?
A. C.: Atunci cand vorbim despre un aspect fizic evident, care afecteaza calitatea vietii individului, deja nu discutam doar despre un complex fizic, cum ar fi „nu imi plac soldurile mele“ sau „nu am picioarele suficient de groase/subtiri“, ci mai degraba despre o dificultate reala cu care acesta se confrunta si in rezolvarea careia se poate interveni simultan: chirurgical si psihologic.
Inaintea oricarei interventii de natura estetica, se impune o explorare in terapie a motivelor care determina efectuarea unei astfel de interventii, precum si a rezultatelor asteptate.
Daca face operatie estetica (daca e vorba de un nas, de pilda), vedeti imediat ceva schimbat si psihologic? Ce parere aveti de astfel de interventii?
A. C.: Modificarile la nivel psihologic apar de fiecare data, dupa o operatie estetica. Acum, si acestea pot fi de mai multe feluri, in functie de rezultatele pe care individul s-a asteptat sa le obtina in urma interventiei.
In cazurile in care operatia este un succes, dar persoana in cauza continua sa fie nemultumita de propriul corp, este de la sine inteles ca se impune un demers terapeutic, care sa exploreze adevaratele cauze ale nemultumirilor.
De aceea, consider util ca protocolul – in cazul operatiilor estetice ce tin strict de dorinta pacientului – sa arate diferit si sa cuprinda interventia psihoterapeutului inainte si dupa operatie.
Chirurgia estetica ar trebui, din nou, sa se adreseze mai degraba acelor oameni care au o calitate a vietii profund afectata de un defect fizic si sa intervina pentru ameliorarea acestor dificultati, iar nu in ciopartirea unei imagini de sine altminteri profund distorsionate.
Cand vin la dvs. femei sau barbati care au complexe fizice mai mult sau mai putin justificate, ce le spuneti?
Dana Ilie: Lipsa increderii in sine si a respectului fata de propria persoana stau la baza unui complex. O femeie va spune: „Nu pot sa port fusta asta, am picioarele strambe!“ sau un barbat va spune: „nu se va uita la mine pentru ca sunt scund si chel“.
Complexele ne opresc din a face anumite activitati; nu ne vor da posibilitatea de a fi noi insine iar calitatile si potentialul nostru pierd teren in fata frustrarilor, anxietatii, autocriticilor si autoizolarii.
Pentru a trata aceste complexe este necesar sa gasim cauza lor, sa le aducem la suprafata si in locul lor sa punem ceva ce ne avantajeaza.
Pentru a impiedica un complex sa ne afecteze calitatea vietii, este foarte important sa avem incredere in propriile forte si o imagine de sine pozitiva.
Un aspect important care trebuie avut in vedere in tratarea unui complex, il constituie asteptarile realiste. Comparandu-ne cu frumusetea care tinde spre perfectiune, promovata din ce in ce mai mult in reviste, la televizor sau pe internet, complexele nu vor disparea.
Imaginati-va ca in spatele unei persoane care apare pe coperta unei reviste este o intreaga echipa formata din make-up artist, hair stylist si sa nu uitam de expertii in prelucrarea fotografiilor.
Conteaza foarte mult cat de bine te simti cu tine, iar acest lucru influenteaza felul in care ceilalti se simt in jurul tau.
Cum se nasc aceste complexe fizice?
D. I.: Aceste tulburari apar in special in momentele importante ale vietii, cum ar fi in adolescenta, sau in momente critice, dupa varsta de 40 de ani, dupa o despartire/divort.
Adolescenta, moment important in dezvoltarea individului, este si o perioada critica, in care corpul este in schimbare, atat fizic cat si psihic. Foarte multi adolescenti sunt nemultumiti de corpul lor.
Remarci de genul „nu te uiti la tine cat de grasa esti?!“ sau apelative ca „Pinocchio“, pentru cineva cu un nas mare, venite de la colegi, prieteni, frati, pot afecta foarte mult un adolescent, ii pot scadea increderea in sine si, implicit, el va avea o parere proasta despre propria persoana.
Complexele sunt tulburari emotionale care apar in urma aprecierii calitatilor noastre prin comparatie cu cele ale semenilor.
De cele mai multe ori, judecam o persoana si suntem judecati, la randul nostru, prin prisma aspectului fizic. Ne dorim de multe ori sa atingem „perfectiunea“ promovata de vedete, iar in acest caz cele mai afectate sunt persoanele care nu se accepta pe sine.
Acestea se analizeaza raportandu-se la anumite persoane pe care le admira, din reviste, emisiuni televizate, internet sau chiar din mediile in care traiesc, colegi de scoala, prieteni.
Cand ma uit pe o revista, vad, inca de pe coperta, o femeie cu ochi mari, frumosi, patrunzatori, iar daca trec cu vederea peste faptul ca la acea imagine s-a lucrat pana la cel mai mic detaliu si ma autoevaluez raportat la acea imagine, apar si frustrarile, starile conflictuale interioare, care duc in final la complexe.
Dispar ele de la sine daca suntem iubiti?
D. I.: In cazul unui defect fizic real si plecand de la premisa ca nimeni nu este perfect, iubirea, aprecierea, respectul, admiratia, sprijinul celor din jur, si mai cu seama a persoanelor pe care le iubim, sunt foarte importante.
Daca suntem constienti de defectul nostru, suntem iubiti si beneficiem de suport, ne va fi mai usor sa ne canalizam atentia asupra calitatilor si potentialului nostru decat asupra defectelor.
Daca defectul fizic este evident, ce poate face persoana pentru a nu mai fi afectata?
D. I.: Daca defectul este vizibil, dar nu ne afecteaza activitatile zilnice sau relatiile sociale si totusi ne dorim sa fie, pe cat posibil, mai putin evident, atunci putem sa apelam la mici „trucuri“.
Cum ar fi, in cazul unui nas mare, machiajul de corectare a fetei. Daca defectul este unul real si nu unul imaginar si intr-adevar ne afecteaza calitatea vietii, exista si posibilitatea efectuarii unei operatii estetice.
De preferat ar fi ca optarea pentru aceasta varianta sa fie una personala, motivatia sa fie interna, strict pentru recapatarea increderii in sine.
Daca operatia este facuta din dorinta altcuiva (de exemplu, pentru a fi pe gustul partenerului de viata sau pentru ca cea mai buna prietena tocmai si-a marit buzele), atunci persoana in cauza se poate sa regrete si efectele sa fie dezastruoase.
Daca face operatie estetica (daca e vorba de un nas, de pilda), vedeti imediat ceva schimbat si psihologic? Ce parere aveti de astfel de interventii?
D. I.: Daca imperfectiunea fizica este reala, nu imaginara, in urma unei operatii estetice reusite aspectul fizic se imbunatateste, cresc semnificativ increderea si stima de sine, se castiga sau recastiga respectul fata de propria persoana si complexul dispare.
In cazul unui complex psihologic nascut in urma unui defect fizic inchipuit, interventia chirurgicala nu elimina problema.
Exista persoane care isi doresc sa fie perfecte; in cazul acestora, operatia estetica poate rezolva problema, dar, odata rezolvata, aceasta va fi inlcuita cu alta.
Aici putem sa vorbim despre dismorfofobie, adica o preocupare exagerata despre un defect fizic imaginar sau minor, preocupare ce ne poate afecta calitatea vietii.
Personal, cred ca interventia chirurgicala trebuie sa fie ultima varianta la care sa apelam in cazul in care niciun „truc“ sau nicio terapie nu a dat roade si nu putem sa acceptam si sa invatam sa traim cu defectul fizic.
Aurelia Ciobanu este psihoterapeut, face psihoterapie sistemica individuala, de cuplu si familie in Pitesti, Arges, [email protected], 0742.098.453, www.orade50deminute.wordpress.com
Dana Ilie este psiholog, [email protected], telefon: 0726131117
