Controleaza-ti sentimentele de frustrare

Alaturi de stres si oboseala, sentimentul de frustrare apare adesea datorita multitudinii de sarcini cu care ne incarcam. Il putem insa gestiona si remedia.

 

De ce suntem frustrati?

Ritmul alert in care se desfasoara evenimentele din viata noastra, presiunea generata de competitia din viata profesionala sau multitudinea de sarcini din sfera familiala sunt cateva elemente care pot favoriza aparitia frustrarii.

Ce facem atunci cand ne e greu sa gestionam frustrarile sau cand suntem coplesiti de un noian de frustrari? Pentru a raspunde la acesata intrebare, e important sa intelegem ce este si cum apare frustrarea.

Am putea s-o definim ca fiind acea stare care apare atunci cand nu obtii ceea ce iti doresti, sau cand tu consideri ca esti impiedicata sa-ti atingi scopul.

 

Identificarea cauzei

La prima vedere, s-ar putea spune ca evenimentele exterioare sunt cele care genereaza frustrare, insa, la o privire mai atenta, observam ca noi suntem responsabili de aceasta stare.

Asteptarile noastre pot fi o sursa de aparitie a frustrarii. Astfel, daca acestea sunt mult prea optimiste sau nerealiste si nu se concretizeaza intr-un rezultat dorit de noi, atunci apare acest sentiment.

De exemplu: desi am finalizat un proiect foarte important si ma asteptam sa mi se dubleze salariul, seful nu a facut acest lucru'.

De asemenea, dorintele neexprimate reprezinta o alta cauza a aparitiei frustrarilor. Uneori presupunem ca cei din jurul nostru stiu ce ne dorim si, daca ei nu ne indeplinesc dorinta (desi nu le-am spus in mod explicit care este aceasta!), atunci suferim.

Ma asteptam ca sotul sa ma invite in weekend la un spectacol, pentru ca stie ca-mi place sa ies in oras'.

 

Trasaturi care duc la frustrare

Daca vorbim despre o persoana submisiva, careia ii este foarte dificil sa-si exprime parerile si dorintele sale, atunci putem vorbi despre posibilitatea acumularii frustrarilor sau despre frustrare cronica'.

In acest caz, isi poate face aparitia un mecanism de aparare – deplasarea, care-si pune amprenta negativa asupra relatiilor cu cei apropiati.

De exemplu, o persoana care este tratata incorect de seful ei, nu spune nimic despre acest lucru la serviciu, in schimb atunci  cand ajunge acasa, isi varsa nervii pe sotie sau pe copil.

 

O poblema de perspectiva

Sunt situatii in care frustrarile apar pe fondul producerii unor evenimente neasteptate, dureroase din viata noastra: un accident, divortul, moartea unei persoane dragi, etc.

Insa ceea ce cantareste mai mult este, de fapt, modul in care noi privim aceste evenimente si semnificatia pe care le-o acordam.

Daca apar cerintele absolutiste, de genul nu trebuia sa se intample asta' sau daca apare negarea, atunci ramanem prinsi in capcana evenimentelor, fara a face ceva in directia imbunatatirii situatiei.

In momentul in care consideram ceea ce s-a intamplat ca fiind catastrofal, ne centram de fapt in zona emotiilor negative de intensitate mare.

Daca insa privim situatia ca pe un lucru neplacut, nedorit, avem posibilitatea sa vedem mai repede si mai clar eventualele solutii care sunt la indemana noastra pentru a depasi dificultatea respectiva.

Nu e nevoie sa privesti lumea prin lentile roz, ci doar sa accepti realitatea, sa vezi ce-i de facut si sa actionezi!

 

Cum gestionam frustrarea

Frustrarea poate fi acompaniata de emotii precum iritare, tristete sau in unele cazuri se poate ajunge chiar la furie si depresie.

Fii atenta la ceea ce simti si considera aceste emotii ca pe niste semnale de alarma care-ti spun ca e timpul sa faci ceva pentru a schimba lucrurile.

Pentru a evita aparitia frustrarilor, e important sa-ti dimensionezi asteptarile in mod realist, sa-ti exersezi asertivitatea si sa elimini cerintele absolutiste.

Inlocuieste-l pe trebuie' cu ar fi de preferat' si renunta la cuvintele precum intotdeauna' si niciodata', care pun presiune asupra ta sau a celor din jur.

Daca frustrarea deja a aparut, e nevoie in primul rand sa accepti faptul ca te afli in acea situatie si apoi poti actiona in directia schimbarii.

Accepta ideea ca modul in care privesti tu lucrurile s-ar putea sa fie eronat, ca poate perspectiva din care privesti tu lucrurile nu este cea mai buna.

In felul acesta, te poti detasa si poti vedea cu mai multa usurinta optiunile pe care le ai, pentru ca apoi sa identifici cea mai buna solutie.

 

Recomandari, sfaturi, exercitii

Cand simti ca esti cuprinsa de frustrare, poti alege sa faci ceva care sa-ti distraga atentia: sa ajuti pe cineva, sa faci ceva ce-ti face placere, sa te lasi in voia unei pasiuni – pictat, cantat, gradinarit etc. Dupa ce momentul de tensiune a trecut, vezi ce-i de facut pe viitor pentru a nu mai ajunge in aceeasi stare!

Cresterea tolerantei la frustrare reprezinta uneori o adevarata piatra de incercare, insa poti incepe prin a practica un sport, cum ar fi tir cu arcul care presupune atentie, concentrare si perseverenta.

De asemenea, poti sa incepi sa faci ceva nou, fie ca este vorba despre dezlegarea unuu rebus sau de lectii de pian.

Indiferent ce alegi, te provoci sa accepti ca la inceput vei obtine rezultatul dorit cu destul de multa greutate, ca e nevoie de implicare si de antrenarea rabdarii si perseverentei.

Alege ceva ce constituie o provocare pentru tine si apoi antreneaza-te in directia cresterii tolerantei la frustrare.

De exemplu, daca esti o perfectionista, incepe prin a-ti permite sa faci greseli si a tolera aceasta situatie, daca esti conservatoare, asuma-ti un risc si fa ceva nou. De multe ori, umorul te poate ajuta foarte mult in depasirea momentelor dificile.

Atunci cand constientizezi ca frustrarea a pus stapanire pe tine, un comentariu de genul Sunt ca o oala sub presiune. E momentul sa ridic putin capacul!' te ajuta sa te detensionezi si sa privesti apoi lucrurile cu mai multa seninatate.

 

De Daniela Stanciu, psihoterapeut

Tel.: 0745.089.985

www.aventuradezvoltarii.com

Foto: 123rf.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Controleaza-ti sentimentele de frustrare
Controleaza-ti sentimentele de frustrare

Alaturi de stres si oboseala, sentimentul de frustrare apare adesea datorita multitudinii de sarcini cu care ne incarcam. Il putem insa gestiona si remedia.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste