Criza pe divan

Pe unii i-a lasat fara slujba. Pe altii, i-a lasat fara veniturile cu care se obisnuisera. Unele femei au preferat sa faca un copil si sa stea in concediu de maternitate „pana trece criza“.

Unii au dus-o chiar mai bine, altii se plang ca din punct de vedere profesional e doar supravietuire, daca nu faliment. Cine sunt cei mai loviti de aceasta atotpomenita criza?

Unii psihoterapeuti spun ca in cabinetele lor ajung tot mai multi oameni cu job de conducere (daca il mai au). Sunt provocati sa se descurce cu mijloace financiare mai putine, stresul e in crestere, spectrul pierderii locului de munca e atotprezent, un sentiment general de insecuritate ne bantuie pe toti.

Si putini mai au curajul de a incepe ceva pe cont propriu si de a-si asuma niste riscuri. Ne afecteaza criza la nivel personal? Intra ea in cadrul relatiilor noastre?

Ne afecteaza la nivel intim? Ne provoaca sa fim mai destepti? E oare valabil ca nevoia naste abilitatea? Oare putem fi mai destepti si putem invata ceva din aceasta experienta sociala, care ne transcende?

Psihoterapeutii au raspunsuri foarte diferite la aceste intrebari. Uneori ai spune ca nici nu se intampla cu adevarat ceva in perioada asta…

Andreea Dumitrescu, psihoterapeut, membru al Asociatiei Romane de Psihoterapie Psihanalitica

„Nu vorbesc direct despre criza“

La mine vin pacienti care nu vorbesc direct despre „criza economica“ (fie nu o aduc in forma asta, fie nu o resimt ca atare sau poate o neaga).

Problemele emotionale depasesc aceasta criza si devin mai importante pentru ei, prioritare, de inteles, de depasit mai repede…

La ordinea zilei ar fi, pentru o mare parte dintre pacienti, un fel de presiune externa si o nemultumire legata de beneficiile aditionale cumulate: prime, bonuri de masa, comisioane promise si care nu au mai fost oferite ca pana acum cativa ani.

Sunt frustrati ca nu le mai primesc. Putini vorbesc despre criza din perspectiva politica. Cativa vorbesc indirect sau direct despre cresterea din ultimul an a preturilor la majoritatea produselor sau serviciilor, lucruri care ii ingrijoreaza.

Simptomele cu care vin la mine sunt, de obicei, insomniile, agitatia, atacurile de panica, greutatea gasirii echilibrului profesie-viata familiala, stari depresive sau depresii in adevaratul sens al cuvantului.

Presiunea externa se refera la persoane din mediul de afaceri: mult mai multe proiecte in timp mai scurt, calatorii mai dese in scop profesional, timp liber mai putin de petrecut cu familia si prietenii sau pentru alte activitati care le plac sau dau sens vietii.

Am mai observat o oarecare prudenta financiara: sunt mai atenti la cheltuieli, desi continua sa-si proiecteze vacante, cumparaturi, iesiri pentru petrecerea timpului liber.

Din cauza miscarilor active de pe piata fortei de munca din ultimii ani, acesti pacienti sunt in alerta maxima pentru pastrarea pozitiei dobandite, ceea ce-i incarca cu mult stres si stari de furie.

Au greutati la gestionarea si organizarea timpului, au insomnii, stari de anxietate sau de panica, stari depresive, consuma mai mult alcool. La clientii mei de nivel social mediu vad stres cauzat de inmultirea numarului de proiecte raportat la acelasi numar de oameni (sau chiar mai putini) care prestau acea munca.

Si prudenta financiara este mult mai prezenta si vizeaza mult mai clar bugetul cheltuielilor lunare. La persoane de nivel financiar mediu spre scazut, finantele devin o problema in sine, bugetul este foarte bine calculat si prevazut.

Apare stresul pierderii locului de munca, (amenintarea) reducerii salariale, disparitiei beneficiilor suplimentare salariale… toate astea sunt resimtite foarte acut.



Virgil Ricu, psihoterapeut, membru al Asociatiei Romane de Psihoterapie Psihanalitica

„Unora le-a mers bine in perioada asta“

Eu cred ca am o perspectiva mai putin catastrofista asupra a ceea ce inseamna criza aceasta. Oamenii care sunt la mine in terapie nu-mi vorbesc despre criza socioeconomica, ci doar despre crizele lor personale.

Parca criza este undeva la granita, dar nu a patruns in spatiul discutiilor din cabinet… Cei mai anxiosi amintesc din cand in cand o stire apocaliptica din media, dar cu titlu de amuzament, poate ei chiar nu vor motive in plus de ingrijorare…

Nu am avut niciun client concediat din cauza crizei, niciunul care sa fi dat faliment. Nu as putea spune ca oamenii o ignora sau ca o neaga, ci pur si simplu aleg sa discute despre altceva, care ii preocupa mai mult.

Dar astia sunt clientii mei, poate ca alti terapeuti au clienti afectati de criza. Daca stau si ma gandesc mai bine, mai multora chiar le-a mers bine in perioada asta, si-au schimbat job-urile, li s-au marit salariile chiar (ce-i drept, nu cu foarte mult).

Personal, am sentimentul ca stirile apocaliptice din presa i-au pregatit pe oameni pentru ce e mai rau, criza i-a gasit pregatiti, nu sunt panicati, se asteptau sa fie loviti rau si iata ca nu s-a intamplat astfel.

Vreo doi dintre ei au declarat, in consens cu C.T. Popescu, ca in Romania criza nu a ajuns inca… Cat despre terapeuti, stiu ca, in mod paradoxal, foarte multi au crescut tarifele in aceasta perioada. Inclusiv eu.

Nu am sentimentul ca in felul acesta terapeutii exploateaza momentul (desi poate parea asa), ci mai degraba ca e un fel de protest, s-au saturat de lipsa de apreciere a muncii lor.

Mai am impresia ca oamenii apeleaza mai mult la serviciile terapeutilor in aceasta perioada, dar nu din cauza crizei economice. Sau cel putin nu direct din cauza asta…

Cei afectati economic nu apeleaza la terapie. E exact ca in nevroza de razboi: cei raniti nu fac nevroza, cei care nu sunt raniti, fac nevroza in razboi.

Cred mai degraba ca nuanta apocaliptica din mesajele media seteaza o anume stare de spirit – daca tot e „sfarsitul lumii“, de ce sa mai tinem si noi cenzura si autocontrolul asa de strans?

Deci, primele vizate de vantul schimbarii sunt relatiile interumane, pentru ca, in special in relatii, sunt ventilate afectele.

Dar si aici e greu de tras o concluzie: in timp ce unii ventileaza afecte puternice, altii se cumintesc mai mult, aÅŸteptand sa treaca pericolul emotional. Iar altii se regasesc mai bine in structura relatiei, devin stabili, se intorc la radacini.

Deci, nu e chiar totul negru… Cum era urarea aceea chinezeasca? „Sa traiesti in vremuri interesante!“ Cred ca, intr-un fel, asta se intampla deja.

 

Citește continuarea pe pagina următoare: 1 2 3
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
5 semne că este momentul să începi psihoterapia
5 semne că este momentul să începi psihoterapia

Știm că psihoterapia ne este utilă, dar mulți dintre noi încă speră ca problemele să treacă de la sine sau să își diminueze impactul în timp. Iată câteva semne că este momentul să mergi la un psihoterapeut.

Citeste
Stima de sine scăzută și teama de respingere
Stima de sine scăzută și teama de respingere

Stima de sine este construită în copilărie, în relația cu părinții și aparținătorii. În funcție de baza pe care o primim, la maturitate vom fi echilibrați și încrezători sau, din contră, extrem de fragili.

Citeste
10 sfaturi pentru o mai bună organizare
10 sfaturi pentru o mai bună organizare

Ți s-a întâmplat vreodată să te simți fără direcție, fără putere de concentrare, cu o mulțime de treabă și fără să știi de unde să începi? Deruta și oboseala își spun cuvântul atunci când nu există organizare. Iată 10 sfaturi pentru mai multă claritate.

Citeste
Criza pe divan
Criza pe divan

Toti vorbesc despre ea, dar putini stiu ce inseamna. Unii spun ca e, de fapt, o oportunitate, o ocazie de a fi creativ si adaptabil… Dar ce spun oamenii despre criza in cabinetul psihoterapeutilor? O ancheta despre felul cum universul financiar si politic ne poate afecta vietile intime.

Citeste
Singurătatea nu înseamnă lipsa iubirii
Singurătatea nu înseamnă lipsa iubirii

Toate studiile și cercetările ne îndeamnă să nu ne izolăm, să ne întreținem cercul social, să avem relații de cuplu, pentru o viață mai fericită și împlinită. Dar singurătatea poate lua diferite forme, iar singurul mod de a nu deveni un sentiment copleșitor este iubirea. De sine.

Citeste
Carierismul dăunează grav sănătății
Carierismul dăunează grav sănătății

Să ai o carieră, un statut, un venit considerabil… Sună bine, nu? Însă care sunt costurile? Mai ai timp de viață personală sau de cuplu? Carierismul ne poate afecta echilibrul și maschează răni emoționale pe care este bine să ni le vindecăm.

Citeste