Cu sensul vietii la psiholog
Andreea Serpegean este psihopedagog si psihoterapeut. In cele de mai jos ne spune ce le raspunde pacientilor la intrebarile legate de sensul vietii.
Psychologies: Aveti pacienti care sa se planga de lipsa sensului in viata?
Andreea Serpegean: Persoanele care vin la terapie adesea se confrunta cu un set de intrebari, mai mult sau mai putin articulate, legate de sensul vietii lor.
In cazul acestor persoane, cea mai evidenta este prezenta unui „gol“, a unui vid launtric, o tristete apasatoare ce ii insoteste in calatoria lor existentiala.
Cand si in ce contexte poate aparea aceasta interogatie (destul de abstracta…)? In adolescenta? In perioadele de criza? In depresie?
A. S.: Cand obiectivele lor personale se afla intr-un raport decalat fata de activitatile cotidiene, viata pare ca nu-si urmeaza sensul. Totul se misca contra vantului si viata nu „curge“ prin noi.
Intrebarile existentiale pot aparea la orice varsta, sensul vietii evolueaza in functie de prioritati, de nevoi, de contextul de viata. Maslow, teoretician al actualizarii de sine, a propus un model evolutionist privind ierarhia nevoilor umane.
Motivele fundamentale ale supravietuirii sunt cele fiziologice (aer, hrana, apa, somn, igiena, etc.), iar daca acestea sunt satisfacute, individul se concentreaza pe nevoi mai inalte (siguranta, dragoste, apartenenta, identitate, pretuire de sine).
La final apar nevoile de autoactualizare (nevoi cognitive, estetice, de a fructifica la maximum propriul potential, cat si potentialul speciei umane).
Pentru a evolua pe scara acestor nevoi, asa cum am mai precizat, este nevoie ca fiecare nevoie anterioara sa fie satisfacuta.
In orice traseu personal existential exista momente critice, in care sensul vietii este reevaluat, in special in momentele de tranzitie, cum ar fi perioada adolescentei, cea de la mijlocul vietii si pensionarea.
In adolescenta, individul se afla in cautarea propriei identitati, trecand de la imitarea modelului parental, la opozitia fata de acesta, ca, mai apoi, sa-si formeze propriul sistem de valori si credinte.
El filtreaza ceea ce a primit de la modelele cu care a intrat in interactiune, construindu-se un model unic, personal.
In jurul varstei de 35-50 ani apar, adesea, indoieli legate de propria existenta, constientizarea faptului ca viata e finita, probleme legate de sanatate, plecarea copiilor, rutina deprimanta, lipsa motivatiei la locul de munca, devitalizarea relatiei de cuplu.
Toate acestea si o multime de alti factori facand ca alegerile noastre anterioare sa fie puse sub umbrela incertitudinii: „Oare mi-am atins obiectivele?“, „sunt eu fericit cu toate astea?“, „as fi putut mai mult?“ etc.
Uneori, un esec pe un singur plan poate pune sub semnul indoielii intreaga existenta, ca si cum un soi de disperare ne-ar poseda intreaga faptura… ceea ce ne face sa luam decizii pripite ori sa cadem in stari de depresie.
Toate aceste interogatii nu au o consecinta defavorabila obligatorie, ci uneori ne determina sa ne reconstruim personalitatea, existenta, imbogatindu-ne experienta de viata printr-un nou sens dat acesteia.
La varsta pensionarii, viata isi pierde sensul pentru o parte dintre noi, mai cu seama pentru aceia care au investit foarte multa energie si devotament in planul carierei.
Pentru altii, ar putea insemna o noua viata, prin reluarea sau redescoperirea pasiunilor, timpul capatand alte valente, punand pret pe calitatea acestuia si nu pe cantitate; ori poate insemna chiar o cursa contracronometru catre acumularea „micilor placeri ale vietii“ de care s-au privat de-a lungul existentei.
Ce le spuneti la terapie?
A. S.: Nu exista un „discurs“ anume in acest sens, totul adaptandu-se in functie de personalitatea individului, de contextul sau de viata actual, de experientele personale, de resursele si limitele fiecaruia.
Ceea ce este important, din punctul meu de vedere, este regasirea interioara atunci cand te simti strain de tine, cat si modalitatea de perceptie a propriei vieti (felul in care traiesti ceea ce ai deja).
De asemenea, de multe ori, constat ca oamenii nu-si dau voie sa fie fericiti, iar una dintre intrebarile pe care le adresez este legata de acest aspect. Suna straniu, nu? In fond, cine nu si-ar dori sa fie fericit?
Se cunoaste faptul ca noi, ca indivizi, actionam atat constient, cat si inconstient in activitatea zilnica, in alegerile pe care le facem permanent.
Din cauza anumitor experiente de viata, a viziunii asupra existentei abordate si traite de propriii parinti, chiar daca, la nivel constient, ne dorim fericirea, miscarile sufletului ne duc catre autosabotarea propriei fericiri.
Care sunt povestile oamenilor care au venit la dvs., la terapie, si s-au plans de lipsa sensului? Cum au ajuns acolo?
A. S.: Unele persoane vin la terapie la initiativa celor din jur (familie, prieteni etc.), iar altele aleg constient si asumat acest drum.
Cei care vin „impinsi de la spate“ de multe ori renunta usor, nefiind inca pregatiti sa „dea ochii“ cu propriul adevar.
Printre acestia, am observat o frecventa mai mare a persoanelor dependente (de alcool, jocuri de noroc, abuz de substante halucinogene) si a persoanelor depresive, inca ancorate intr-un sistem rigid de credinte.
Cei care raman la carma vietii lor, chiar si atunci cand strabat furtuni infricosatoare, au o rata a succesului mai mare spre indeplinirea obiectivelor propuse la venirea in terapie.
Pierderea locului de munca, moartea unei persoane dragi, rupturi amoroase, imbolnavirea, singuratatea, chiar si viata rutiniera sau o personalitate cu tendinte catre perfectionism sunt adesea motivele promotoare ale persoanelor care-si adreseaza intrebari existentiale si vin la terapie, avand nevoie de sustinere si ghidare in procesul lor de reintalnire cu sine.
Ce ii sfatuiti sa faca spre a gasi mai mult sens in activitatile lor cotidiene ?
A. S.: Eu cred ca viata nu are un singur sens. Viata are multiple sensuri si, de asemenea, totul se afla intr-un raport evolutiv de-a lungul existentei. Fiecare etapa de varsta vine incarcata cu sensurile ei.
A fi in contact cu sine, a fi receptiv la semnalele transmise de propriul corp, a-ti asuma faptul ca ai propriile limite si a accepta incertitudinea ca pe o parte fireasca in viata noastra, sunt cateva dintre mesajele pe care le transmit, atunci cand clientii mei se simt aruncati in haosul existential.
De asemenea, pastrarea/multiplicarea contactelor sociale poate aduce noi perspective asupra felului in care percepi lumea, capatand o viziune mai flexibila: dezvoltarea propriei creativitati atat in profesie, cat si in viata de zi cu zi.
Este importanta pastrarea unui echilibru intre a oferi si a primi, astfel incat sa nu devii o persoana exclusiv centrata pe sine, dar nici sa simti ca „te scurgi“ de energie si resurse investind in ceilalti.
Trebuie sa procedezi astfel incat sa te simti eficient la locul de munca dar si sa investesti timp si resurse in pasiunile tale.
Conteaza foarte mult sa-ti dai voie sa traiesti experienta iubirii si sa-ti construiesti o familie bazata pe valori precum respect, autonomie in echilibru cu simbioza.
De asemenea, sa-ti permiti sa te relaxezi, chiar daca modalitatea prin care alegi sa faci asta inseamna sa „pierzi timpul“, in acceptiunea altora sau chiar a ta – toate acestea pot aduce un plus de valoare vietii.
Un alt factor important, in viata unei persoane il reprezinta banii sau acumularea de lucruri materiale. S-a constatat faptul ca banii nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc pentru a indeplini sensul vietii.
Corelatia dintre bani si fericire exista atunci cand acestia duc la indeplinirea unor nevoi de baza (hrana, sanatate, casa, studii), insa dupa satisfacerea acestor nevoi, corelatia scade semnificativ. Bogatia materiala nu aduce, obligatoriu, cu sine si bogatie spirituala/emotionala.
Ideea unui scenariu unic de viata (mariaj, copii, etc.) e valabila pentru toti? Gasesc toti sensul in ea?
A. S.: In lipsa crearii unui sens unic al vietii, nu ne ramane decat sa acceptam sensul conventional, impus de societate: a avea o casa, o casnicie, cel putin un copil si un loc de munca presupune implinirea existentei.
Suntem atat de diferiti si de frumosi in esenta noastra, incat ideea unui scenariu unic de viata ne-ar pozitiona, pe tabla unui sah, doar in postura de pioni.
Asa cum K.G. Durkheim (2011) spunea „Omul se regaseste la el, acolo unde se bucura de o unitate perfecta, cu ceva care face parte din sine insusi“.
Cum extragem, de fapt, sensul experientelor noastre? Meditand la ele etc.?
A. S.: Pentru a primi raspunsurile potrivite este nevoie sa adresam intrebarile potrivite. Iesirea de pe pilot automat si de a fi un navigator constient, reprezinta o modalitate prin care poti deveni creator al propriei realitati.
Meditatia poate reprezenta o cale prin care poti obtine raspunsurile de care ai nevoie. Nu cred ca este necesar sa ai un plan extrem de bine controlat pentru a da sens vietii tale, ci, mai degraba, sa fii creativ.
Este important sa traiesti in prezent si sa fii usor adaptabil schimbarilor, „sa fii pe jumatate sigur, dar dedicat cu totul“, asa cum spunea renumitul psiholog american G. Allport.
Viata noastra capata sens atunci cand exista actiune, activitate, intelepciune si armonie.
A consemnat Iuliana Alexa
Foto: shutterstock.com
