Cum depasim teama de respingere

Teama de respingere ne poate afecta serios viata, atat in cuplu, cat si in familie, la job sau in relatia cu prietenii. Iata cateva strategii pentru a o depasi.

 

Cultivarea unei bune imagini de sine

Daca acceptarea celorlalti ne produce o stare de bine, atunci cand suntem respinsi ne scade increderea in gradul de atractivitate si dezirabilitate sociala si, de asemenea, stima de sine poate fi afectata.

Reactia la respingere difera in functie de nivelul stimei de sine. Oamenii cu stima de sine scazuta sunt cei mai vulnerabili la situatiile cu risc de respingere, caci orice eveniment care atrage atentia asupra trasaturilor lor negative (reale sau inchipuite) le activeaza aceasta teama.

Acestia dezvolta mecanisme de aparare legate mai degraba de anticiparea unui refuz (de exemplu, evita sa cunoasca persoane noi sau sa propuna un proiect la locul de munca).

Persoanele cu stima de sine ridicata incearca sa se consolideze atat cognitiv, cat si comportamental, dupa ce sunt efectiv respinsi, adoptand mecanisme de protectie diferite.

Acestia pot opta pentru ruperea deliberata a relatiei, intensificarea eforturilor pentru afirmarea de sine, implicarea in activitate si stabilirea unor relatii noi.

In lumina acestor constatari, se impune cu necesitate cultivarea unei bune imagini de sine care sa reziste in fata cutremurului emotional provocat de o eventuala respingere (mai ales romantica) si care sa ne salveze stima de sine.

Aceasta se poate realiza prin cunoasterea punctelor forte ale personalitatii (se poate face chiar o lista cu cel putin zece trasaturi pozitive si/sau se poate cere prietenilor sa enumere cateva calitati pe care le apreciaza la noi), mentinerea unei atitudini pozitive fata de sine, multumire fata de aspectul fizic etc.

 

Renuntarea la perfectionism reduce frica de respingere

Poate ca nimic nu intretine teama de respingere mai mult decat perfectionismul, caci persoanele perfectioniste au standarde personale exagerat de ridicate si sunt extrem de sensibile la orice semn de slabiciune, imperfectiune, esec.

Cei mai multi perfectionisti provin din parinti care le-au transmis, direct sau indirect, ideea ca nu sunt indeajuns de buni, iar convingerea lor intima este ca vor putea fi acceptati de ceilalti numai daca vor face lucrurile perfect.

Nu e de mirare, deci, ca si cel mai marunt gest de respingere este interpretat de ei ca o dovada palpabila a faptului ca au esuat in a se ridica la inaltimea standardelor lor de performanta.

Odata cu acceptarea ideii ca nu e nevoie sa fie perfecti pentru a avea relatii satisfacatoare, se reduce substantial si teama de respingere.

 

Acceptarea neconditionata a propriei persoane

O sursa majora a fricii de respingere este reprezentata de conditiile pe care oamenii si le auto-impun pentru a se considera demni de iubirea, aprobarea si respectul celor din jurul lor.

Referitor la acceptarea neconditionata, reputatul psiholog american Albert Ellis afirma ca un individ „se accepta pe sine pe deplin si neconditionat, indiferent daca se comporta inteligent, corect, competent sau nu si indiferent daca ceilalti il aproba, il respecta, il iubesc sau nu' (Ellis, 1977).

Atunci cand ne acceptam neconditionat, transmitem celor din jurul nostru mesajul ca suntem demni de a fi iubiti asa cum suntem in prezent, cu calitatile si slabiciunile noastre, si ne marim sansele de a fi acceptati.

Dar chiar daca se intampla sa fim refuzati, faptul ca ne putem accepta fara sa mai depindem emotional de aprobarea celorlalti, ne ajuta sa ne revenim mai usor dupa un esec relational si, implicit, reduce frica de respingere.

 

Evitarea presupunerilor cu privire la ceea ce gandesc ceilalti despre noi

Printre greselile pe care le fac frecvent oamenii carora le este frica de respingere se numara si obiceiul de a face asumptii negative cu privire la ceea ce gandesc ceilalti despre atractivitatea si/sau competenta lor.

Teama de a fi respins ascunde de multe ori teama de a parea in ochii celorlalti ca fiind inadecvat, incompetent, neatractiv, iar gandul ca ceilalti te evalueaza negativ si te vor respinge automat este cat se poate de inhibant in relatiile de orice natura.

Pentru a scapa de tirania presupunerilor negative, incercati sa cereti feedback de la cat mai multe cunostinte, colegi si prieteni. Veti avea, poate, surpriza sa constatati ca v-ati inselat in privinta lor si ca oamenii au o parere mai buna despre voi decat ati presupus.

Aceasta nu inseamna neaparat ca proiectul pe care vreti sa-l prezentati sefului va fi acceptat cu entuziasm din prima clipa, numai pentru ca v-a spus ca va considera un om capabil si inteligent.

Totusi, va ajuta sa luati in considerare faptul ca respingerea nu vine la pachet cu evaluari negative din partea celor care va refuza si ca lucrurile sunt mult mai nuantate in realitate.

 

Expunere progresiva la situatii cu risc de respingere

Aceasta tehnica este utilizata cu succes in reducerea anxietatii provocate de gandul unei eventuale respingeri si presupune expunerea graduala la situatiile de care va este teama.

Are loc identificarea gandurilor generatoare de anxietate pentru a le inlocui cu ganduri pozitive care contribuie la marirea gradului de incredere in sine, pana in momentul in care frica dispare.

Daca, de exemplu, va este teama ca veti fi respins de fata care va place si nu indrazniti sa-i propuneti o intalnire, asumati-va o perioada riscul de a fi refuzati in situatii mai putin incarcate emotional, cerand diverse favoruri unor persoane cunoscute ca fiind mai putin amabile.

Va veti alege sigur cu cel putin o respingere pe zi, dar aceasta va fi mai usor de suportat, dat fiind ca asteptarile si investitia emotionala sunt mult mai mici.

Intre timp, veti invata sa acceptati mai usor faptul ca respingerea este parte integranta a vietii si o veti putea trata ca pe un fapt normal.

 

De Daniela Deneanu, psiholog, psihoterapeut

www.centrupsi.ro

Tel: 0756.096.464

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum depasim teama de respingere
Cum depasim teama de respingere

Teama de respingere ne poate afecta serios viata, atat in cuplu, cat si in familie, la job sau in relatia cu prietenii. Iata cateva strategii pentru a o depasi.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste