Cum descifram competitia intre femei

Intre femei deseori se nasc comportamente de competitie sau rivalitate. Ce sta in spatele acestora si cum le depasim aflam de la psihologul Stefania Voia.

 

Beneficiile unui comportament competitiv

O atitudine de competitie poate reprezenta un bun factor motivational, atata timp cat este practicata in limite decente. O femeie competitiva in sfera profesionala, va avea sanse mari de reusita in majoritatea cazurilor.

Spiritul competitional este insa o trasatura mai degraba masculina, care atunci cand este prezenta la femei intr-o masura foarte mare, indica o lipsa a feminitatii.

Daca pe plan profesional aceasta caracteristica este apreciata, pe plan personal se poate dovedi a fi extrem de nociva. Dar de unde se naste competitia exacerbata?

 

Terenul fertil

Majoritatea manifestarilor care ne dau batai de cap in viata adulta, a luat nastere cu ani in urma, atunci cand inca eram copile.

Atitudinea competitionala fata de alte femei isi are si ea radacinile in copilarie, atunci cand persoanele semnificative din viata noastra ne-au oferit exemple de comportamente si ne-au transmis valorile lor de viata.

Nu este obligatoriu ca ideea de competitie sa includa neaparat o structura familiala care cuprinde doua surori. Chiar daca gelozia fraterna este prezenta si naturala, ea nu este o conditie sine qua non pentru formarea unui comportament competitiv cu alte femei, pentru ca se poate naste si in familiile cu un singur copil.

 

Perspectiva oedipiana

Ceea ce poate explica un astfel de comportament este relatia cu propria mama, cu care fetita, atunci cand este mica, intra in competitie, comparandu-se in permanenta cu ea.

In etapa oedipiana, fetitele il au in punctul central de interes pe tatal lor, fata de care nutresc sentimente puternice de dragoste. Prin contrast, o fiica isi priveste mama ca pe o rivala care trebuie indepartata, astfel incat relatia la care fetita fantasmeaza sa nu mai intampine niciun obstacol.

Vazand ca acest lucru nu se intampla, fetita incepe sa fie foarte atenta la mama sa, comparandu-se cu ea din dorinta de a fi ca ea. Gandirea sa este cea de tipul vreau sa fiu ca mama pentru a-l cuceri pe tata'.

In aceasta etapa este necesar ca mama sa nu intre la randul ei intr-o concurenta cu fiica, ci sa o valideze pentru calitatile ei.

In paralel, tatal ii va confirma fetitei feminitatea si o va invata ca intr-o zi si aceasta va avea partenerul ei, altul decat este el, care o va aprecia la fel de mult.

 

Nerezolvarea conflictului oedipian

Atunci cand lucrurile nu se petrec asa, iar fiica nu primeste valorizarile necesare parcurgerii sanatoase a acestei etape, ea ramane fixata intr-o faza de competitie cu mama si va tinde la maturitate sa recreeze acelasi cadru de concurenta, inlocuind mama cu alte femei.

Ceea ce urmareste acest tip de femeie este sa obtina un alt final la situatia din copilarie. Tocmai de aceea ea isi va cauta de cele mai multe ori un barbat indisponibil, la fel cum era in copilarie tata, intrand intr-o relatie in care va incerca sa-si indeparteze simbolul mamei, reprezentata de cealalta femeie.

Vizand obtinerea exclusivitatii, ea va actiona intr-un mod competitiv nesanatos, ce va declansa multe cercuri vicioase si sentimente de nedreptate dar si vinovatie.

Practic pentru aceste femei, inlaturarea unei rivale este confirmarea feminitatii lor, niciodata obtinute in copilarie, iar victoria asupra unei alte femei este de fapt cea asupra mamei. Chiar si in situatia dobandirii unui succes' aceste femei continua competitia, insa de data aceasta cu partenerii lor.

 

Invidia feminina

Un alt factor important in dezvoltarea psiho-emotionala a fetitelor este relatia mama-fiica. Mama este practic modelul feminin pe care o fetita il are, iar mesajele transmise de ea atat verbal cat si comportamental sunt esentiale in dezvoltarea copilei.

Tocmai de aceea o mama trebuie sa fie constienta, ca in calitate de model, detine anumite trasaturi care fac obiectul dorintei fiicei sale.

Este necesar ca ea sa-i sublinieze calitatile fiicei si sa o intampine cu deschidere si caldura, invatand-o cum sa ajunga o femeie asa ca ea si incurajand-o in permanenta.

Valorizarea oferita de mama este foarte importanta pentru copila, pentru ca o va ajuta sa se accepte si sa aiba incredere ca va ajunge in punctul dorit.

La celalalt capat, se afla o atitudine opaca din partea mamei, chiar de competitie si ignorare a nevoilor copilului sau. Ea va vedea in propria mama o femeie puternica, intangibila, care poseda calitati pe care ea nu le va avea.

Aceasta perspectiva va declansa fetitei o puternica invidie fata de mama sa, la baza careia se afla sentimente de neajutorare si neputinta.

Astfel, la perioada de maturitate fetita va fi o femeie care va nutri aceleasi sentimente de invidie pentru celelalte femei investite cu putere si calitati pe care ea insasi considera ca nu le are, dar la care accede.

Constientizarea tiparelor disfunctionale, comportamentelor masculine si recladirea unei relatii bune cu mama fac parte din demersul de redobandire a feminitatii.

O aprofundare mai buna a acestei problematici si descoperirea resurselor necesare in depasirea ei este un proces care se poate realiza in cadrul securizant oferit de consilierea si terapia psihologica.

 

De Stefania Voia, psiholog

stefania.voia@yahoo.com

Tel.: 0726.191.255

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum descifram competitia intre femei
Cum descifram competitia intre femei

Intre femei deseori se nasc comportamente de competitie sau rivalitate. Ce sta in spatele acestora si cum le depasim aflam de la psihologul Stefania Voia.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste