Cum descifram competitia intre femei
Intre femei deseori se nasc comportamente de competitie sau rivalitate. Ce sta in spatele acestora si cum le depasim aflam de la psihologul Stefania Voia.
Beneficiile unui comportament competitiv
O atitudine de competitie poate reprezenta un bun factor motivational, atata timp cat este practicata in limite decente. O femeie competitiva in sfera profesionala, va avea sanse mari de reusita in majoritatea cazurilor.
Spiritul competitional este insa o trasatura mai degraba masculina, care atunci cand este prezenta la femei intr-o masura foarte mare, indica o lipsa a feminitatii.
Daca pe plan profesional aceasta caracteristica este apreciata, pe plan personal se poate dovedi a fi extrem de nociva. Dar de unde se naste competitia exacerbata?
Terenul fertil
Majoritatea manifestarilor care ne dau batai de cap in viata adulta, a luat nastere cu ani in urma, atunci cand inca eram copile.
Atitudinea competitionala fata de alte femei isi are si ea radacinile in copilarie, atunci cand persoanele semnificative din viata noastra ne-au oferit exemple de comportamente si ne-au transmis valorile lor de viata.
Nu este obligatoriu ca ideea de competitie sa includa neaparat o structura familiala care cuprinde doua surori. Chiar daca gelozia fraterna este prezenta si naturala, ea nu este o conditie sine qua non pentru formarea unui comportament competitiv cu alte femei, pentru ca se poate naste si in familiile cu un singur copil.
Perspectiva oedipiana
Ceea ce poate explica un astfel de comportament este relatia cu propria mama, cu care fetita, atunci cand este mica, intra in competitie, comparandu-se in permanenta cu ea.
In etapa oedipiana, fetitele il au in punctul central de interes pe tatal lor, fata de care nutresc sentimente puternice de dragoste. Prin contrast, o fiica isi priveste mama ca pe o rivala care trebuie indepartata, astfel incat relatia la care fetita fantasmeaza sa nu mai intampine niciun obstacol.
Vazand ca acest lucru nu se intampla, fetita incepe sa fie foarte atenta la mama sa, comparandu-se cu ea din dorinta de a fi ca ea. Gandirea sa este cea de tipul “ vreau sa fiu ca mama pentru a-l cuceri pe tata”.
In aceasta etapa este necesar ca mama sa nu intre la randul ei intr-o concurenta cu fiica, ci sa o valideze pentru calitatile ei.
In paralel, tatal ii va confirma fetitei feminitatea si o va invata ca intr-o zi si aceasta va avea partenerul ei, altul decat este el, care o va aprecia la fel de mult.
Nerezolvarea conflictului oedipian
Atunci cand lucrurile nu se petrec asa, iar fiica nu primeste valorizarile necesare parcurgerii sanatoase a acestei etape, ea ramane fixata intr-o faza de competitie cu mama si va tinde la maturitate sa recreeze acelasi cadru de concurenta, inlocuind mama cu alte femei.
Ceea ce urmareste acest tip de femeie este sa obtina un alt final la situatia din copilarie. Tocmai de aceea ea isi va cauta de cele mai multe ori un barbat indisponibil, la fel cum era in copilarie tata, intrand intr-o relatie in care va incerca sa-si indeparteze simbolul mamei, reprezentata de cealalta femeie.
Vizand obtinerea exclusivitatii, ea va actiona intr-un mod competitiv nesanatos, ce va declansa multe cercuri vicioase si sentimente de nedreptate dar si vinovatie.
Practic pentru aceste femei, inlaturarea unei rivale este confirmarea feminitatii lor, niciodata obtinute in copilarie, iar victoria asupra unei alte femei este de fapt cea asupra mamei. Chiar si in situatia dobandirii unui “succes” aceste femei continua competitia, insa de data aceasta cu partenerii lor.
Invidia feminina
Un alt factor important in dezvoltarea psiho-emotionala a fetitelor este relatia mama-fiica. Mama este practic modelul feminin pe care o fetita il are, iar mesajele transmise de ea atat verbal cat si comportamental sunt esentiale in dezvoltarea copilei.
Tocmai de aceea o mama trebuie sa fie constienta, ca in calitate de model, detine anumite trasaturi care fac obiectul dorintei fiicei sale.
Este necesar ca ea sa-i sublinieze calitatile fiicei si sa o intampine cu deschidere si caldura, invatand-o cum sa ajunga o femeie asa ca ea si incurajand-o in permanenta.
Valorizarea oferita de mama este foarte importanta pentru copila, pentru ca o va ajuta sa se accepte si sa aiba incredere ca va ajunge in punctul dorit.
La celalalt capat, se afla o atitudine opaca din partea mamei, chiar de competitie si ignorare a nevoilor copilului sau. Ea va vedea in propria mama o femeie puternica, intangibila, care poseda calitati pe care ea nu le va avea.
Aceasta perspectiva va declansa fetitei o puternica invidie fata de mama sa, la baza careia se afla sentimente de neajutorare si neputinta.
Astfel, la perioada de maturitate fetita va fi o femeie care va nutri aceleasi sentimente de invidie pentru celelalte femei investite cu putere si calitati pe care ea insasi considera ca nu le are, dar la care accede.
Constientizarea tiparelor disfunctionale, comportamentelor masculine si recladirea unei relatii bune cu mama fac parte din demersul de redobandire a feminitatii.
O aprofundare mai buna a acestei problematici si descoperirea resurselor necesare in depasirea ei este un proces care se poate realiza in cadrul securizant oferit de consilierea si terapia psihologica.
De Stefania Voia, psiholog
Tel.: 0726.191.255
Foto: shutterstock.com
