Cum facem fata doliului
Pierderea unei persoane dragi reprezinta una dintre cele mai dificile forme de trauma, si este un factor de stres major pentru ca presupune pierderea efectiva a relatiei de atasament si confruntarea cu ideea de moarte proprie.
Reactiile provocate de moartea cuiva apropiat ne zguduie intreaga fiinta in mod coplesitor si extrem de dureros. In doliu, de fapt, noi plangem atat fiinta disparuta, cat si parti din noi insine, localizate in relatia cu celalalt, de care ne separam pentru totdeauna.
A face doliul dupa persoana disparuta inseamna a integra la nivel psihic experienta pierderii si durerea asociata, avand ca finalitate reorientarea persoanei intr-o viata care nu o mai include si pe fiinta decedata.
Ce se intampla la moartea cuiva drag
Lumea exterioara devine complet devalorizata si nu mai suscita niciun fel de interes pentru cel/cea care a pierdut pe cineva. Intreaga energie pare sa ii fie acaparata de durerea si amintirile sale, pana cand se hotaraste sa rupa legatura cu cel disparut.
Doliul reusit
Doliul reusit inseamna capacitatea de a ramane conectat/a emotional in profunzime cu fiinta disparuta, proiectandu-te la un nivel adaptativ intr-o lume satisfacatoare fara aceasta. Raman sentimentele de dor si tristete, insa preocuparile si gandurile despre persoana decedata nu mai sunt coplesitoare, in defavoarea altor activitati.
Doliu dificil
Nu toata lumea reuseste sa integreze trauma pierderii cuiva apropiat. Unele persoane mentin starea psihologica de doliu ca si cum ar fi singura legatura care mai functioneaza cu persoana disparuta, iar reluarea propriei vieti ar echivala cu o tradare. In cadrul acestui tip de doliu prelungit se ajunge la a pune restrictii modului propriu de viata, evitarea locurilor si lucrurilor care ii faceau placere celui drag, evitarea petrecererii timpului cu familia sau cu prietenii celui decedat.
Perioada aproximativa de doliu
Se spune ca intre 6 luni si 2 ani un om aflat in doliu reuseste sa traverseze toate etapele pentru a putea functiona normal, integrat si asumat in lumea din care cel drag nu mai face parte.
Manifestarile in fata pierderii cuiva drag
Exista evident manifestari tipice: imediate (siderare cognitiva, afectiva, agitatie, fuga, stres accentuat), postimediate (insomnie, angoasa, stari anxioase, depresive, haos emotional) si manifestari de tipul amintirilor recurente (disociere, evitare).
Insa, confruntati cu moartea, multi oameni au reactii surprinzatoare pentru cei din jur. Unii abordeaza situatia cu mult cinism, facand glume macabre sau vazandu-si nestingheriti de activitatile cotidiene.
Altii refuza sa mearga la inmormantare si nici nu ajung la cimitir o lunga perioada de timp dupa producerea evenimentului. Anumite persoane resping cu vehementa contactul cu apropiatii celui mort sau cu orice fel de lucruri care le-ar putea evoca amintiri.
Mai exista situatia cand evenimentul trece sub tacere. Este intrerupta orice comunicare pe aceasta tema si moartea devine un subiect tabu sau, dimpotriva, toate obiectele personale ale persoanei decedate se transforma intr-un altar.
Pe termen lung, modalitatile de mentinere la nivel inconstient a celui disparut sunt care mai de care mai curioase: este replicata boala fizica care a omorat persoana draga sau se “apeleaza” la maternitate pentru a-i “prelungi” viata celui decedat.
Cum se percepe durerea
S-ar putea crede ca atunci cand te astepti sa moara cineva (fiind bolnav de exemplu) durerea se dilueaza mai repede deoarece esti pregatit psihologic. Iar disparitia subita prelungeste socul acceptarii, prelungind implicit si perioada doliului. In realitate lucrurile sunt atat de sensibile incat difera de la persoana la persoana in functie de capacitatea fiecaruia de a gestiona trauma.
Ce putem face pentru cineva care a suferit o pierdere
Sa ii fim alaturi fara sa grabim travaliul doliului. Fiecare traverseaza etapele in ritmul sau si isi va cauta propriile metode de a face fata. Daca dificultatile se accentueaza si se intind in timp, atunci putem sugera un ajutor de specialitate.
Important este sa intelegem ca nu trebuie sa eliminam persoana disparuta din viata noastra interioara, ci sa o pastram psihic, functionand normal.
Autor: psiholog Andreea Popescu
Foto: Shutterstock
