Cum iesim din zona de confort

Cu totii avem o zona de confort pe care de multe ori nici nu o identificam ca atare. Este un spatiu in care ramanand prea mult timp, ne alteram potentialul de a ne dezvolta si de a ne descoperi in intregime. Iata ce am putea face pentru a parasi aceasta zona.

 

Ce este zona de confort?

Zona de confort este acel spatiu in care iti e cald si bine', acel pamant al fagaduintei personale' pe care ti l-ai construit investind tot timpul, rabdarea, energia si trairile tale. Adica acel loc in care te simti in siguranta, relaxat, detasat de tot ceea ce se intampla in jurul tau.

In realitate, zona de confort este doar o iluzie, o bariera mentala pe care tu ti-ai impus-o si peste care ti-e greu sa treci de teama sa nu pierzi caldura si linistea barlogului' construit cu greu.

Este locul in care te-ai invatat sa te multumesti cu ceea ce ai, desi vocea ta interioara iti reaminteste ca vrei, meriti si poti mai mult. Insa simturile tale, amortite de mirajul confortului si asa zisei sigurante, nu-ti dau voie sa faci un pas in afara cercului pe care singur ti l-ai trasat.

Aici, obisnuinta si rutina nu mai deranjeaza, iar orice sau oricine incearca sa sparga cifrul', sa patrunda in interior si sa perturbe linistea, este considerat intrus. Nimic nu intra si nimic nu iese din fortareata zonei de confort. Iar tu incepi sa devii propriul tau prizonier.

 

Ce avem de pierdut?

In primul rand, va fi afectata relatia cu sine. Increderea in sine se diminueaza cat timp nu te mai afli in competitie cu tine insuti. Treptat, vei uita ca vrei si ca poti mai mult.

In egala masura, iti blochezi singur evolutia. Nu vei invata lucruri noi daca te complaci prea mult in situatii care nu iti ofera provocari. Nu iti asumi riscuri, nu faci greseli si nu inveti din ele. Iar unde nu exista invatare, apare plafonarea.

Daca iti refuzi anumite experiente, nu te vei dezvolta emotional, ferindu-te de noutatea care aduce risc si complexitate comparativ cu simplitatea si siguranta in care te-ai obisnuit. Insa, fara experimentare nu exista evolutie si maturizare.

Comportamentele si abilitatile nu se dezvolta prin repetarea acelorasi activitati. Plafonarea este astfel iminenta.

Chiar daca pare paradoxal, pentru a-ti mari aria zonei de confort este necesar sa iesi din ea. De ce? Pentru ca orice evolutie presupune explorarea noului si necunoscutului.

 

Viata sociala si profesionala

In afara de rutina, in zona de confort se dezvolta si mentalitatile specific acesteia. Zi dupa zi, preiei aceste mentalitati si le asimilezi pana ajung sa faca parte nu doar din discursul tau interior, ci si din modul in care comunici cu ceilalti. In acest spatiu care iti este atat de familiar, devii sclavul propriilor mentalitati.

In egala masura, vor fi alterate si relatiile sociale. O viata sociala presupune sa vrei sa investesti timp in a relationa cu ceilalti, sa fii comunicativ, sa fii conectat la noutati, sa fii activ, respectiv sa iesi din zona de confort.

Ce se intampla atunci cand nu esti dispus sa faci asta? Relatiile sociale se raresc sau se racesc, iar tu te retragi tot mai mult intre granitele in care singur te-ai inchis.

Profesional, iti poti bloca evolutia, daca refuzi mereu noile oportunitati. Ti se pare confortabil sa dispui de o constanta financiara si accepti ideea sigurantei zilei de maine, refuzand orice ocazie. Insa, cu cat ramai mai mult in zona de confort, cu atat iti va fi mai greu sa iesi din cercul vicios si sa incerci sa obtii mai mult.

 

Parasirea zonei de confort

In primul rand, organizeaza-te. Stabileste-ti obiective care iti impun iesirea din tiparul pe care ti l-ai creat. Cu cat sunt obiectivele mai mari si mai provocatoare, cu atat implicarea ta va fi mai mare si iti vei asigura evadarea din confort.

Nu uita sa fii activ. Mergi la sala, alearga, ia cursuri de dans, fa orice sport pe care iti doresti sa-l practici, dar pentru care pana acum nu ti-ai facut timp.

Sportul, pe langa eliberarea hormonului fericirii (endorfinele) te va pune in competitie cu tine insuti si te va forta sa-ti depasesti propriile limite, tinandu-te astfel departe de zona ta de confort.

Iti mai aduci aminte de locurile in care odata visai sa ajungi? Cum ar fi sa incepi sa-ti transformi aceste visuri in realitate? Incepe sa-ti planifici vacantele si mergi in locurile pe care ti-ai dorit mereu sa le vizitezi.

Chiar daca ti se pare comod sa stai inchis in cochilia ta, intrucat te simti bine cu tine insuti, imbunatateste-ti relatiile sociale. Pentru a evolua este necesar sa-ti largesti orizonturile, sa cunosti oameni noi cu experiente noi.

Inconjoara-te de oameni pentru care zona de confort este doar o notiune, care sunt mereu in competitie cu ei insisi si iubesc sa fie activi.

Cu cat vei sta mai mult in preajma lor, cu atat mai mult vei imprumuta si tu din obiceiurile lor, iar modul tau de viata de acum va deveni o amintire.

Fii deschis la oportunitati si la noutate. Fiecare zi din viata ta iti ofera oportunitatea de a face sau a invata ceva nou. Accepta provocarile si invata sa spui „da' la lucrurile sau situatiile carora inainte, din comoditate, le spuneai „nu'.

Poti alege sa investeti in tine mergand la cursuri de perfectionare in profesia pe care o ai, sau la cursuri de dezvoltare personala. Vei dobandi informatii noi care, cu siguranta, iti vor schimba viziunea si iti vor mari aria de optiuni.

Chiar daca te simti temator, invata sa-ti asumi riscuri. Cu siguranta ai avut astfel de momente si inainte, trebuie doar sa ti le amintesti.

Nu mai fugi de situatiile incomode in care te aduce viata ci asuma-ti-le. Teama de nou iti va ascuti simturile si instinctele de supravietuire, iti va creste capacitatea de adaptare si vei evolua.

Cand si cum iesi din zona de confort depinde doar de tine. Pune punct, iesi de pe pilot automat si hotaraste-te sa iti traieste viata.

 

De Andra Zaharia, psiholog, consilier vocational si dezvoltare personala, Bucuresti

Telefon: 0726.75.73.96

www.andrazaharia.weebly.com

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum iesim din zona de confort
Cum iesim din zona de confort

Cu totii avem o zona de confort pe care de multe ori nici nu o identificam ca atare. Este un spatiu in care ramanand prea mult timp, ne alteram potentialul de a ne dezvolta si de a ne descoperi in intregime. Iata ce am putea face pentru a parasi aceasta zona.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste