Cum învățăm să acceptăm ajutor

Există persoane care sunt dependente de ajutor, cele care îl solicită atunci când nu se descurcă singure, deși au încercat, și altele care refuză să accepte ideea de ajutor. Ceea ce le diferențiază sunt, de cele mai multe ori, convingerile dobândite privind ideea de ajutor.

Citește și:

Cum să faci față când cineva te critică

Prea mult stres? Burnout? Cum te ajută meditația

Atitudini critice față de propria persoană

În ceea ce privește persoanele care nu sunt obișnuite să solicite sprijin, chiar și atunci când au nevoie în mod real de acesta, ele tind să asocieze nevoile lor de întrajutorare cu vulnerabilități, pe care încearcă să și le reprime.

Acceptarea propriilor limite poate interfera cu nevoia de a părea puternice, atât în fața lor înselor, cât și a celor din jur.

Așteptările în legătură cu propria persoană pot fi nerealist de ridicate. Este ca și când în interiorul lor, aceste persoane se critică în permanență, considerând că trebuie să se descurce singure, că nu au dreptul să ceară ajutor, fie pentru că nu au încredere că îl vor primi și atunci vor fi dezamăgite, fie pentru că nu merită să-l primească, fie pentru că asta le-ar face să pară slabe.

A refuza ajutorul este răspunsul la propriile lor critici interioare și în consecință un mecanism de autosabotare.

 

Acceptarea de sine

Un prim pas în acceptarea ajutorului este recunoașterea ideei că stă în natura noastră umană să avem nevoie de ajutor. Nu suntem supraoameni și chiar dacă încercăm să fim, nu vom ajunge decât obosiți și decepționați.

A recunoaște propriile vulnerabilități este un act în primul rând de sinceritate față de noi înșine iar această acceptare ne aduce mai aproape de a solicita ceea ce avem nevoie cu adevărat: îndrumare, sprijin, iubire, contexiune etc.

Fiecare om merită să primească ajutor, iar dobândirea acestei convingeri ne face să ne acceptăm și partea de vulnerabilitate din noi. În felul acesta aflăm ce ne lipsește, ca mai apoi să putem cere de la cei apropiați să ne ajute să ne împlinim nevoile emoționale.

 

Comunicarea

Pentru a primi ajutor este necesar să comunicăm celor dragi nevoile noastre. De multe ori se întâmplă să credem că nu putem primi ajutor, cu toate că noi nici nu am încercat să verbalizăm celor dragi aceste aspecte.

Iar acest lucru poate ascunde propria dificultate de a intra în contact cu aspectele noastre vulnerabile.

Această expectanță negativă are o legătură directă cu încrederea pe care o avem în oamenii dragi nouă și în faptul că aceștia vor putea răsounde solicitărilor noastre emoționale.

Alte ori, aceleași covingeri inconștiente disfuncționale ne determină să comunicăm într-un mod agresiv, lucru ce poate fi perceput de către celălalt ca un reproș sau atac, ceea ce ne scade șansele de a primi ceea ce avem cu adevărat nevoie.

 

De Ștefania Voia, psihoterapeut

psiholog@stefaniavoia.ro

Tel: 0726191255

www.stefaniavoia.ro

Foto: shutterstock.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum învățăm să acceptăm ajutor
Cum învățăm să acceptăm ajutor

Există persoane care sunt dependente de ajutor, cele care îl solicită atunci când nu se descurcă singure, deși au încercat, și altele care refuză să accepte ideea de ajutor. Ceea ce le diferențiază sunt, de cele mai multe ori, convingerile dobândite privind ideea de ajutor.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste