Cum invatam sa avem autoritate
Sa-ti impui parerea, sa iei o decizie, sa delegi, sa ceri, sa fii ascultata. De zece, douazeci de ori pe zi, trebuie sa te afirmi. Lipsa de autoritate ajunge sa ne panicheze si sa ne schimbe imaginea de sine. Iata cateva piste pentru a reusi primul pas.
Doza corecta de autoritate
O sala de clasa. „Proiectilele“ zboara, elevii palavragesc, rad, se cearta. Profesorul se zbate pentru a se face auzit, dar degeaba.
In alta parte, o sefa de proiect, intimidata de reuniunile cu echipa ei, stie ca nu va indrazni sa se impuna. Dincolo, o mama, depasita de tipetele baiatului ei, care refuza sa se culce, cedeaza.
In alta parte, o femeie sau un barbat care se supune alegerilor altuia: de la filmul de cinema la vacante, ei n-au niciun cuvant de spus. In orice caz, ce cuvant? Nici ei nu mai stiu prea bine.
Autoritatea corecta? Este o chestiune de dozare: un cursor la jumatatea drumului dintre tine si celalalt. Nici stapan, nici sclav.
Influenta colectivitatii
Raportul nostru cu autoritatea este ocolit de fantasme si mituri colective. „O femeie care isi exercita puterea este severa; un barbat trebuie sa fie autoritar, daca nu, el este luat drept o persoana slaba“, deplange Martine Renaud-Boulart, psihosociolog.
„In plus, suntem bantuiti de fantomele generatiilor precedente“. „Am trecut prea repede de la atotputernicia familiilor patriarhale la omnipotenta copilului rege“, spune psihanalistul Didier Pleux.
„Ruptura de autoritarism ne-a facut sa cadem in extrema opusa: o teama, o respingere profunda a oricarei forme de autoritate. Nu mai indraznim sa-i refuzam nimic unui copil, in numele libertatii si al dezvoltarii sale.“ Uitand ca el creste la fel de bine si daca ii punem limite!
Povara educatiei
Autoritatea se transmite de foarte devreme. Sau nu. „Lipsa de autoritate“, explica Frederic Fanget, „este si o lipsa de pricepere.
Adultii prea retrasi nu ajung sa-i ofere copilului lor solutiile pentru a se afirma.“ Si reversul este valabil: „Parintii tiranici vor arata o imagine excesiva a autoritatii, pe care copilul o interiorizeaza.
Mai tarziu, aceasta imagine poate face din el un adult prea supus sau rebel la culme“. Fie ca ne opunem sau ne conformam, ne construim intotdeauna in functie de modelele parentale.
O slaba stima de sine
Ceea ce fondeaza autoritatea este sentimentul propriei legitimitati: faptul ca avem dreptul de a ne exprima dorinta, de a cere si uneori de a impune.
Atunci cand aceasta reprezentatie este clara, autoritatea decurge din ea intr-un mod destul de natural. Or, „cu cat am fost mai devalorizati“, explica Didier Pleux, „cu atat stima de sine este mai redusa si cu atat ne este mai greu sa ne exprimam originalitatea“.
Din teama de a nu displacea sau de a nu deranja, pastram tacerea. Si ii lasam celuilalt ultimul cuvant. Cu atat mai mult, daca amintirile sunt dureroase. „Ne construim uneori pe baza unei serii de microtraumatisme“, incheie Frederic Fanget.
„Copii fiind, am fost certati, de exemplu, si nu am stiut sa reactionam. Acest eveniment s-a imprimat in noi si, de fiecare data cand cineva ridica vocea, emotiile reapar identic.“
Sa regasesti autoritatea, presupune astfel sa consolidezi mai intai stima de sine. Si pentru acest fapt nu e niciodata prea tarziu.
Stabileste-ti legitimitatea
Nu te stradui niciodata sa dai dovada de autoritate cand simti ca nu ai curajul sa faci acest lucru. Emotia ta ar risca sa te copleseasca si sa te conduca spre esec.
Acorda-ti timp pentru a-ti analiza pozitia: ce ai tu dreptul sa astepti de la celalalt? In numele a ce? Daca motivele tale iti par intemeiate, daca pozitia ta, responsabilitatile tale le justifica, autoritatea ta se va impune mult mai usor. A ta si a celorlalti.
Lamureste-ti temerile
Simti cum se mareste frica in tine? Acorda-ti timpul necesar pentru a te chestiona: care sunt ideile, temerile care iti trec prin minte exact in acest moment?
Ca nu esti ascultata, ca isi bat joc de tine, ca esti detestata? Sa exprimi in cuvinte aceste fantasme care te paralizeaza, iti permit adesea sa le pui capat.
Apoi gandeste-te la ce s-ar putea intampla in cel mai rau caz, daca nu te impui (treaba nu va fi facuta, copilul tau va fi pus in pericol etc.). Autoritatea este o pavaza.
Sfaturi pentru anturaj
Nu actiona in locul celui care duce lipsa de autoritate, nu-i vei face niciun serviciu: ar pierde ocazia de a exersa si ar risca sa fie discreditat in ochii celorlalti. Lasa-l sa se descurce.
Insa invata sa-i asculti dorintele, incurajeaza-l sa-si spuna parerea si arata-i ca tii cont de ea. In cuplu, poti incepe prin situatii fara incarcatura emotionala: sa aleaga o iesire, un disc.
Nu invatam pe nimeni sa inoate aruncandu-l in piscina!
Foto: shutterstock.com
