Cum invatam sa avem un comportament asertiv
Obisnuiesti sa ai reactii agresive sau, mai degraba, abordezi o atitudine pasiva? Iata cum poti invata sa ai un comportament asertiv si care sunt beneficiile lui.
Definitiile asertivitatii
Asertivitatea are numeroase definitii. In dictionarul Oxford este definita ca “a avea sau a arata o personalitate increzatoare, puternica”. Dictionarul Cambridge arata ca “cineva care este asertiv se comporta cu incredere si nu ii este frica sa spuna ce vrea sau ce crede”.
Cu alte cuvinte, a fi asertiv inseamna sa-ti sustii drepturile exprimandu-ti gandurile si emotiile intr-un mod autentic, sa te comporti onest si potrivit in functie de fiecare situatie in care te afli.
Exista, din pacate, alte tipare de comunicare mult mai raspandite, respectiv tiparul pasiv, cel agresiv si cel pasiv-agresiv. Sa fii pasiv inseamna sa accepti parerile celorlalti chiar si atunci cand nu sunt adevarate sau potrivite.
Din contra, un agresiv va incerca sa isi impuna punctul de vedere indiferent daca are sau nu au dreptate. Atitudinea pasiv-agresiva, inseamna sa nu fii in acord cu ceilalti, dar sa nici nu iti spui vreodata punctul de vedere. Astfel vei ramane vesnic suparat si in opozitie.
Stilul pasiv
Pasivul este tacut, nu spune ce simte sau ce vrea. Se considera inferior, se scuza tot timpul. Se face mic, priveste in jos si evita contactul vizual. Ceilalti sunt importanti, valorile, nevoile si drepturile lor conteaza. Ale lui nu au valoare, el este neimportant, neinteresant.
Tot timpul, ii este frica sa nu fie respins. Se simte neajutorat si frustrat. Evita conflictele, le face pe plac celorlalti si se lasa controlat de acestia.
Tiparul pasiv s-a format atunci cand copilul a fost invatat sa fie foarte ascultator, sa nu deranjeze prea mult, ori atunci cand nu i s-au respectat nevoile, cerintele.
Acesta a crescut intr-o familie unde niciun membru nu era asertiv, nu a vazut niciodata ce inseamna sa fii asertiv, nu a avut un model.
Pasivii au convingeri de genul: ”ceilalti sunt mai importanti decat mine”; “ceilalti sunt mai eficienti decat mine”;“ceilalti pot detine controlul, eu nu pot”.
Astfel de oameni sunt dominati de emotii precum frica de respingere, neajutorare si frustrare, resemnare.
Stilul agresiv
Agresivul isi exprima parerile, ideile, nevoile intr-un mod agresiv, insistent, ignorand nevoile si opiniile celorlalti, de multe ori mergand pana la insulte. Gesticuleaza mult, face gesturi amenintatoare si ii fixeaza pe ceilalti cu privirea.
Vocifereaza, iar el si nevoile lui sunt mult mai importante decat ale celorlalti, care, in viziunea lui, se comporta gresit, prosteste.
In general, sunt nervosi sau critici si doresc sa isi impuna punctul de vedere cu orice pret, sa detina controlul in orice situatie.
Tiparul agresiv poate fi preluat de la unul dintre parinti sau de la ambii, ori s-a format din cauza stimei de sine scazute, care face ca respectivul sa se simta amenintat de dificultati de orice fel si sa aiba astfel o reactie agresiva.
Un astfel de stil se poate forma si daca in copilarie persoana respectiva a obtinut ce a vrut prin agresiune sau nu i-au fost impuse limite atunci cand a avut o atitudine agresiva.
Stilul pasiv-agresiv
In orice situatie, pasiv-agresivul le insala asteptarile celorlalti: intarzie, uita, etc. Nu isi asuma responsabilitatea pentru ceea ce face si chiar daca si-a luat un angajament, considera ca este indreptatit sa actioneze altfel.
Se teme de confruntari si ii este frica de faptul ca va fi respins, daca va incerca sa isi sustina punctul de vedere, sa fie mai asertiv.
Copilaria celor la care predomina tiparul pasiv-agresiv a fost dominata atat de experiente pasive, cat si de experiente agresive. Au simtit nevoia de control, dar le-a fost frica de consecintele exprimarii directe.
Stilul asertiv
Asertivul este direct. Isi exprima nevoile, dorintele si sentimentele intr-un mod onest. Nu crede ca are dreptate tot timpul sau ca ceilalti vor fi de acord cu el.
Accepta parerile diferite fara sa ii respinga sau sa ii insulte pe ceilalti. Este relaxat, iar in discutii isi priveste frecvent, dar nu insistent interlocutorii.
Nevoile si drepturile lui sunt egale cu ale celorlalti, la fel si dreptul de exprimare. Considera ca toti sunt responsabili pentru ceea ce fac, nu este nevoie ca unii sa ii controleze pe ceilalti sau sa castige intotdeauna.
Are incredere in sine, iar acest lucru se reflecta in modul in care se comporta cu ceilalti.
Pentru ca multi au crescut fara a avea un model asertiv in familie, de cele mai multe ori acest stil este greu de asimilat. Nu este usor de invatat, pentru ca a fi asertiv inseamna, de cele mai multe ori, sa iesim din modul nostru automat de a face lucrurile.
Antrenamentul asertiv
Psihoterapia cognitiv-comportamentala ofera cel mai eficient tratament pentru insusirea abilitatilor de comunicare asertiva. In cadrul antrenamentului asertiv, terapeutul va ajuta clientul sa-si dezvolte aceste abilitati.
Etapele antrenamentului asertiv cuprind evaluarea modului de interactiune al clientului si selectarea situatiilor problematice. Cu ajutorul imageriei dirijate, se pot explorea unele dintre aceste situatii.
Astfel, se pot analiza si controla de la postura corpului, contactul vizual, gestica, vocea, pana la continutul mesajului.
Jocurile de rol care au loc in cabinet pot fi apoi transpuse treptat in viata reala. In acest fel, o persoana va invata treptat un nou mod de comunicare si, totodata, o mai mare siguranta de sine in diferite scenarii de viata.
Cu siguranta, ca orice nou comportament, si acesta va avea nevoie de exercitiu si perseverenta. Pe termen lung insa, rezultatele sunt benefice si contureaza o personalitate mai putin anxioasa si tematoare.
De Daniel Ivan, psiholog
www.danielivan.ro
Citeste si:
Ai un comportament pasiv-agresiv? Invata sa-l controlezi!
Foto: shutterstock.com
