Cum învăţăm să ne acceptăm vulnerabilităţile
Datorită temerilor, ne-am obișnuit să ne ascundem vulnerabilitățile. Iată de ce este important să le acceptăm noi înșine, în primul rând.
Citește și:
Învață să spui NU! Cum să ai un comportament asertiv
5 sentimente care ne sabotează
În zilele noastre, când competitivitatea este importantă, se întâmplă să manifestăm tendinţa de a ne ascunde sau nega vulnerabilităţile, ceea ce poate deveni însă împovărător sau chiar chinuitor pentru noi.
Putem observa acest lucru dacă ne luăm un răgaz şi facem o listă cu costurile şi beneficiile generate de ascunderea sau negarea vulnerabilităţilor.
În acelaşi timp, realizând aceasta analiză vom fi mai motivate să avem acţiuni constante în direcţia acceptării noastre ca întreg!
A-ţi accepta vulnerabilităţile înseamnă să recunoşti firescul, naturalul, să admiţi că eşti o fiinţă umană, cu părţi luminoase şi cu părţi mai întunecate.
Acest lucru poate fi ilustrat sugestiv pornind de la ceea ce spune Lucian Blaga: “Un personaj alcătuit numai din lumini, fără umbre, nu are plasticitate, nu e viu. În viaţă e ca şi în desen.”
Pentru a identifica umbrele noastre, e util să ne aplecăm cu atenţie asupra acelor aspecte care nu ne plac la persoanele din jurul nostru.
Deşi la prima vedere poate părea neverosimil, am putea observa că acele aspecte ne aparţin şi nouă într-o măsură mai mare sau mai mică, într-o formă similară sau poate deghizată, manifestându-se în aceeaşi arie a vieţii sau într-o cu totul altă zonă!
De exemplu, mă supără foarte tare agresivitatea şefului meu, care ţipă la mine şi mă jigneşte. În acelaşi timp, îmi manifest şi eu agresivitatea într-o manieră pasivă, nerespectând termenele limită, prezentând „n” justificări pentru faptul că nu mi-am îndeplinit o anumită sarcină etc.
Pe măsură ce conştientizezi şi accepţi cu seninătate aceste umbre, faci paşi către creşterea ta personală!
Învăţăm să ne acceptăm vulnerabilităţile renunţând la perfecţionism. E firesc să ne dorim să facem lucrurile mai bine, să ne realizăm potenţialul deplin.
E foarte important însă să facem diferenţa între excelenţă şi perfecţionism! Şi, într-o manieră foarte concisă, am puteam spune că excelenţa presupune entuziasm, bucurie şi curajul de a fi vulnerabil.
În spatele perfecţionismului stă teama de greşeală, şi căutarea neîncetată a succesului, fără “a-ţi permite luxul” de a te bucura de ceea ce ai realizat.
Perfecţionismul emoţional presupune dorinţa foarte puternică de a-ţi controla emoţiile, Dar oare o persoană puternică este aceea care caută neîncetat să deţină controlul, să pară perfectă sau este aceea care este autentică şi are curajul de a-şi accepta vulnerabilitatea?
Excelenţa în plan emoţional înseamnă să-ţi accepţi şi emoţiile negative, să le observi cu atenţie şi să vezi care este semnalul de alarmă tras de acestea. Şi presupune o bună gestionare a emoţiilor, fără teama de a fi vulnerabilă şi de a împărtăşi cu ceilalţi ceea ce simţi.
E important să observăm şi gândurile noastre, pentru că dacă acestea sunt disfuncţionale, de tipul “Dacă sunt vulnerabilă, nu merit sa fiu iubită.”, “Trebuie să-mi controlez emoţiile, să fiu o persoană puternică”, “Trebuie neapărat să fiu perfectă.”, atunci pot apărea emoţii intense precum furia şi vinovăţia.
Cu exerciţiu şi perseverenţă, putem înlocui aceste gânduri cu unele funcţionale. În felul acesta, ne putem permite să fim imperfecte şi vulnerabile şi în acelaşi timp să ne bucurăm de lucrurile frumoase din viaţa noastră!
De Daniela Stanciu, psihoterapeut cognitiv-comportamental, competenţe în terapia sistemică: cuplu, copil, familie
Tel.: 0745.089.985
www.aventuradezvoltarii.com
Foto: shutterstock.com
