Cum învăţăm să ne acceptăm vulnerabilităţile

Datorită temerilor, ne-am obișnuit să ne ascundem vulnerabilitățile. Iată de ce este important să le acceptăm noi înșine, în primul rând.

Citește și:

Învață să spui NU! Cum să ai un comportament asertiv

5 sentimente care ne sabotează

În zilele noastre, când competitivitatea este importantă, se întâmplă să manifestăm tendinţa de a ne ascunde sau nega vulnerabilităţile, ceea ce poate deveni însă împovărător sau chiar chinuitor pentru noi.

Putem observa acest lucru dacă ne luăm un răgaz şi facem o listă cu costurile şi beneficiile generate de ascunderea sau negarea vulnerabilităţilor.

În acelaşi timp, realizând aceasta analiză vom fi mai motivate să avem acţiuni constante în direcţia acceptării noastre ca întreg!

A-ţi accepta vulnerabilităţile înseamnă să recunoşti firescul, naturalul, să admiţi că eşti o fiinţă umană, cu părţi luminoase şi cu părţi mai întunecate.

Acest lucru poate fi ilustrat sugestiv pornind de la ceea ce spune Lucian Blaga: Un personaj alcătuit numai din lumini, fără umbre, nu are plasticitate, nu e viu. În viaţă e ca şi în desen.'

Pentru a identifica umbrele noastre, e util să ne aplecăm cu atenţie asupra acelor aspecte care nu ne plac la persoanele din jurul nostru.

Deşi la prima vedere poate părea neverosimil, am putea observa că acele aspecte ne aparţin şi nouă într-o măsură mai mare sau mai mică, într-o formă similară sau poate deghizată, manifestându-se în aceeaşi arie a vieţii sau într-o cu totul altă zonă!

De exemplu, mă supără foarte tare agresivitatea şefului meu, care ţipă la mine şi mă jigneşte. În acelaşi timp, îmi manifest şi eu agresivitatea într-o manieră pasivă, nerespectând termenele limită, prezentând „n' justificări pentru faptul că nu mi-am îndeplinit o anumită sarcină etc.

Pe măsură ce conştientizezi şi accepţi cu seninătate aceste umbre, faci paşi către creşterea ta personală!

Învăţăm să ne acceptăm vulnerabilităţile renunţând la perfecţionism. E firesc să ne dorim să facem lucrurile mai bine, să ne realizăm potenţialul deplin.

E foarte important însă să facem diferenţa între excelenţă şi perfecţionism! Şi, într-o manieră foarte concisă, am puteam spune că excelenţa presupune entuziasm, bucurie şi curajul de a fi vulnerabil.

În spatele perfecţionismului stă teama de greşeală, şi căutarea neîncetată a succesului, fără a-ţi permite luxul' de a te bucura de ceea ce ai realizat.

Perfecţionismul emoţional presupune dorinţa foarte puternică de a-ţi controla emoţiile, Dar oare o persoană puternică este aceea care caută neîncetat să deţină controlul, să pară perfectă sau este aceea care este autentică şi are curajul de a-şi accepta vulnerabilitatea?

Excelenţa în plan emoţional înseamnă să-ţi accepţi şi emoţiile negative, să le observi cu atenţie şi să vezi care este semnalul de alarmă tras de acestea. Şi presupune o bună gestionare a emoţiilor, fără teama de a fi vulnerabilă şi de a împărtăşi cu ceilalţi ceea ce simţi.

E important să observăm şi gândurile noastre, pentru că dacă acestea sunt disfuncţionale, de tipul Dacă sunt vulnerabilă, nu merit sa fiu iubită.', Trebuie să-mi controlez emoţiile, să fiu o persoană puternică', Trebuie neapărat să fiu perfectă.', atunci pot apărea emoţii intense precum furia şi vinovăţia.

Cu exerciţiu şi perseverenţă, putem înlocui aceste gânduri cu unele funcţionale. În felul acesta, ne putem permite să fim imperfecte şi vulnerabile şi în acelaşi timp să ne bucurăm de lucrurile frumoase din viaţa noastră!

 

De Daniela Stanciu, psihoterapeut cognitiv-comportamental, competenţe în terapia sistemică: cuplu, copil, familie

Tel.: 0745.089.985

office@aventuradezvoltarii.com

www.aventuradezvoltarii.com

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum învăţăm să ne acceptăm vulnerabilităţile
Cum învăţăm să ne acceptăm vulnerabilităţile

Datorită temerilor, ne-am obișnuit să ne ascundem vulnerabilitățile. Iată de ce este important să le acceptăm noi înșine, în primul rând.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste