Cum ne identificam si corectam un comportament problematic

Ne acceptam cu bune si cu rele, dar cu totii cunoastem „acel” comportament pe care am vrea sa il schimbam. Iata cum il putem identifica si intelege corect.

 

Comportament si coping

Comportamentul este modalitatea noastra de a actiona si de a reactiona in anumite imprejurari sau situatii. Astfel vorbim de conduita umana in diferite contexte si de modalitatea noastra de a actiona in diverse situatii.

Comportamentele noastre apar si se mentin datorita consecintelor pozitive sau negative ce le preced si privesc acele consecinte imediate sau viitoare.

De asemenea, propriile noastre mecanisme de coping legate de anumite contexte, pot genera un anumit tip de comportament.

Mecanismele de coping, la randul lor, pot fi pozitive sau negative. Acestea pot influenta contextul social in care ne aflam.

Ele se refera la faptul ca o persoana poate fie sa se confrunte direct sau activ cu cauzele situatiei stresante, fie sa evite, sa evadeze sau sa se retraga din fata situatiei stresante, generand astfel un anumit tip de comportament.

 

Cum alegem in situatie

Daca ne-am rezuma la cateva posibile exemple, o persoana intr-o situatie poate alege sa reactioneze in diferite moduri. Cele mai frecvent intalnite sunt urmatoarele:

Poate alege sa aiba un comportament privind o comunicare eficienta in legatura cu o situatie data. In acest caz discuta daca exista o problema si totodata isi exprima opinia si viziunea referitoare la situatia data.

O alta varianta este cautarea suportului social. Astfel, va cauta ajutor si sprijin emotional de la prieteni, familie, rude sau colegi.

O astfel de persoana simte nevoia sa exteriorizeze, sa primeasca feed-back, dar si sa asculte alte opinii legate de o situatie data.

Multi apeleaza la o reactie prudenta, luandu-si toate masurile de precautie inainte de a actiona.

Sunt acele persoane care isi controleaza impulsurile si pornirile, alegand sa aiba toate informatiile inaintea luarii unei decizii.

In egala masura, neapeland la altii, poate alege o actiune bazata pe intuitia proprie si nu pe argumente rationale.

Chiar si persoanele obisnuite sa treaca totul prin filtrul rational cautand raspunsuri si argumente, pot avea momente in care isi asculta reactiile intuitive.

Un alt comportament des intalnit este cel de evitare a contextului, persoana angajandu-se in alte activitati pentru a nu se mai ocupa de problema.

Astfel, ea se retrage si lasa lucrurile sa se rezolve de la sine. Vorbim despre persoanele care refuza confruntarea, care accepta orice rezultat, doar sa nu fie implicate. Este o fuga de responsabilitate, dar si un conflict interior aparut sub stres.

Sunt si persoane care aleg o actiune indirecta, prin care manipuleaza situatia pentru a-i face pe ceilalti sa creada ca ei detin controlul. In acelasi timp, ele rezolva problema in mod neasteptat.

In astfel de situatii se poate intampla sa aleaga o actiune antisociala, prin care isi urmareste interesele, netinand cont de parerea si emotiile celorlalti.

Iar in situatiile cele mai neplacute, o situatie dificila, poate genera o reactie agresiva pentru a da senzatia ca a preluat controlul.

 

Comportamentul problematic

In primul rand un comportament este problematic atunci cand nu ne este benefic noua sau cand cei din jur ne tot atentioneaza asupra lui.

Deseori, problema poate fi o asertivitate inteleasa gresit si manifestata cu tendinte agresive. Alteori, este un tipar pe care il tot repetam chiar daca ulterior il regretam.

Asa cum, sunt si situatii in care vrem sa corectam, fara sa stim exact cum. Asemeni tuturor schimbarilor, si cele comportamentale necesita timp, rabdare si mai ales, perseverenta.

In primul rand, pentru intelege un comportament problematic, este bine sa te intrebi: „de ce apelez la acest tip de comportament?', „ce urmaresc?' si „care este scopul final?'

Este foarte important sa urmarim identificarea cauzelor care ne-au facut sa alegem varianta aceasta. Iar acest lucru il putem face interogandu-ne pe noi insine.

Literatura de specialitate sustine faptul ca emotiile, gandurile, starile fiziologice si comportamentele reprezinta elemente ale unui tot, astfel incat o modificare a unuia dintre ele se va reflecta si asupra celorlalte.

Important de retinut este faptul ca implicarea personala si comportamentele nu sunt determinate direct de stimulii exteriori si doar de imprejurari si contexte, ci de modul in care individul le interpreteaza.

 

Cunoastere de sine

Comportamentul este mijlocul nostru de comunicare cu exteriorul. Modalitatea noastra de a actiona poate aduce consecinte pozitive sau negative pe termen scurt sau lung.

Pentru a nu mentine pe termen lung un comportament disfunctional (problematic), este indicat sa observam nu contextul care genereaza situatia ci modul in care noi privim, gandim si reactionam emotional la contextul dat.

In felul acesta, putem interveni asupra sursei interioare a reactiilor noastre. Bineinteles, acest lucru presupune, in primul rand, sinceritate cu noi insine.

Poate raspunsul descoperit nu este neaparat unul placut, dar depinde de tine sa il accepti si sa faci eforturi sa il schimbi.

O buna cunoastere de sine inseamna sa iti stii slabiciunile si greselile, sa ti le accepti si sa corectezi acolo unde este necesar.

 

De Ana Cristina Petrescu, expert psiholog in psihologie clinica judiciara, psihoterapeut

Tel.: 0722.398.231

www.selfcarecenter.ro

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum ne identificam si corectam un comportament problematic
Cum ne identificam si corectam un comportament problematic

Ne acceptam cu bune si cu rele, dar cu totii cunoastem „acel” comportament pe care am vrea sa il schimbam. Iata cum il putem identifica si intelege corect.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste