Cum ne putem îmbunătăți imaginea corporală

Să îmbunătățim imaginea corporală nu înseamnă să ajustăm aspectul fizic, ci să îmbunătățim modul în care gândim despre înfățișarea noastră. Iată cum putem face acest lucru.

Citește și:

Cum ne sabotează gândirea pozitivă

Gestalt terapia: o soluție pentru anxietate

Imaginea corporală nu se referă la a fi suplă, eventual cu pătrățele pe abdomen. Nu înseamnă nici să ai nasul mai drept, sprâncenele mai ridicate ori posteriorul bombat.

Imaginea corporală înseamnă mai mult decât aspectul fizic, înglobează reprezentarea mentală a corpului (forma, greutatea) și atitudinea față de acesta (convingeri, gânduri, emoții). Percepția asupra înfățișării este puternic influențată cultural și social.

 

În căutarea perfecțiunii

Supra-valorizarea imaginii corporale, a tinereții și perfecțiunii este consecința promovării în exces a idelului formei corporale.

Tot mai multe femei au așteptări nerealiste de la propria înfățișare, și se conformează rapid tendințelor „în vogă' în materie de diete, artificii cosmetice, anti-îmbătrânire, etc. 

Beneficiarul imaginii corporale distorsionate este industria estetică. Este o diferență imensă între o imagine îngrijită și una artificială.

Participăm la un fenomen în care trăsăturile naturale sunt înlocuite de înfățișarea schimonosită și obosită ca rezultat al multiplelor intervenții chirurgicale.

Efectul este însă efemer, nevoia de perfecțiune rămâne la fel de stringentă, indiferent de numarul „ajustărilor' aduse chipului sau trupului.

Dacă nu te simti confortabil în propriul corp, consideri că ești neatractivă, observi mai degrabă defectele decât calitățile, îți este rușine cu defectele tale, simți anxietate sau dezgust, înseamnă că ai ți-ai format o imagine corporală distorsionată, ce te împiedică să percepi corect aspectul fizic.

Atitudinea de respingere față de propriul corp provoacă un efect emoțional neplacut, ce poate conduce la izolare, auto-blamare, sau depresie.

Imaginea corporală distorsionată crește riscul dezvoltării tulburărilor de alimentație (anorexia nervosa, bulimia nervosa, mâncatul compulsiv).

Comportamentul alimentar devine disfuncțional. Spre exemplu, obsesia unei greutăți scăzute și a unei forme perfecte conduce deseori la un  stil alimentar restrictiv, astfel crește probabilitatea de a „ceda' în fața presiunii, prin episoade de mâncat compulsiv, urmat de sentimente de vinovăție și deprimare.

 

Împrietenește-te cu corpul tău

Mai întâi, acceptă-ți corpul așa cum este și comportă-te cu respect față de împerfectiunile tale. Primul pas către obținerea unei imagini corporale realiste și echilibrate este corectarea percepției.

Elimină gândurile iraționale de tipul „trebuie să fiu perfectă' și revizuiește standardele.  Oprește comparațiile cu ceilalți și cu modelele preluate din mediul online sau din reviste super-editate.

Nu ajută la nimic să scoți în evidență trăsăturile tale negative. Urmatorul pas este reducerea auto-criticii. Pune în cosul de gunoi etichetările de tipul „grasă', „urâtă', „flască', „dizgrațioasă', etc.

Renunță la comportamentele care susțin imaginea incorectă:  evitarea expunerii la plajă, măsurile care previn creșterea în greutate (exericitii fizice excesive, restricții alimentare, ceaiuri sau pastile pentru slăbit, intervenții estetice, etc.), vizitele frecvente la centrele de înfrumusețare.

Este în regulă să fii preocupată de obținerea stării de sănătate și de propria îngrijire. Dacă este nevoie să pierzi cateva kilograme pentru a-ți proteja sănătatea (în condițiile unui exces ponderal), poți urma un plan nutrițional adecvat nevoilor și particularităților tale.

O optiune de luat în considerare pentru îmbunatățirea imaginii corporale este și dansul care, în plus, îți va schimba și dispoziția.

Nu este simplu să schimbi relația pe care o ai cu corpul tău și o imagine distorsionată, motiv pentru care, dacă procesul devine anevoios și greu de gestionat, poți apela la sprijinul unui psihoterapeut. Lucrurile pot sta și altfel, poți gândi pozitiv despre corpul tău și îi poți vedea mai clar și aprecia calitățile.

 

De Roxana Stoica, psihoterapeut

www.roxanastoica.ro

contact@roxanastoica.ro

Tel.: 0764.808.699

Cabinet de psihologie Str. Monetăriei 10, București

Foto: shutterstock.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum ne putem îmbunătăți imaginea corporală
Cum ne putem îmbunătăți imaginea corporală

Să îmbunătățim imaginea corporală nu înseamnă să ajustăm aspectul fizic, ci să îmbunătățim modul în care gândim despre înfățișarea noastră. Iată cum putem face acest lucru.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste