Cum ne sunt utile emoțiile negative

Încă de mici, suntem învățați că durerea, suferința, neplăcerea sunt de evitat. Ținta noastră a fost și rămâne să alergăm după emoțiile pozitive, care se pare că ar fi cheia fericirii. Dar emoțiile negative ne sunt extrem de utile și necesare. Iată de ce.

Citește și:

Mituri despre anxietate

Ai un scenariu de viață? Află ce este și cum îți influențează alegerile

Ce sunt emoțiile de fapt? Sunt manifestări psihice de o mai mare sau mai mică intensitate și se pot observa în reacții fiziologice, nonverbale și verbale.

Emoțiile apar prin concordanța între așteptări și realitate și prin asociere. În primul caz, dacă eu mă aștept ca astăzi să nu fie aglomerat în drum spre birou și traficul se dovedește a fi intens, emoția va fi una negativă.

În același timp, asocierea funcționează în felul următor: am o prietenă pe care ori de câte ori o văd, am o experiență plăcută și mă relaxează întâlnirea cu ea.

După un timp și câteva întâlniri voi face o conexiune între întâlnirea cu ea și starea de bine și relaxare. Am asociat o persoană cu o anumită emoție.

Spuneam că ținta educată a noastră pare a fi să evităm pe cât posibil emoțiile negative pentru că am crescut într-o cultură care spune că a suferi este groaznic. Mai nou, pozitivizarea și punerea accentului pe emoțiile pozitive, le pune la colț pe cele negative, să fie uitate și îngropate!

Fii fericit, fii sănătos, fii cel mai deștept, vino cu cele mai multe idei noi, fii mai rapid, mai popular și lista poate continua la nesfârșit! Am ajuns să ne enervăm pentru că ne-am propus să rămânem calmi și nu am reușit. Ne enervăm pentru că ne enervăm!

De cele mai multe ori, intrăm într-o horă a fericirii și uităm că viața vine cu „de toate'. Cu cât suntem mai convinși că emoțiile negative sunt dușmanul, cu atât le opunem mai multă rezistență. Și rezistența naște rezistență, iar cercul vicios a început.

Emoțiile negative pot avea un rol pozitiv. Ele sunt cel mai bun mecanism de feedback pe care fiecare dintre noi îl are și după care se poate ghida cel mai bine în orice.

Gândește-te: emoția negativă, durerea fizică să spunem, apare ca urmare a depășirii unor limite. Dacă pui mâna pe aragaz, te arzi și înveți să te protejezi.

La fel se întâmplă și în relațiile de cuplu: anumite lucruri din ceea ce face partenerul ne produc emoții pozitive, altele emoții negative.

Lăsând la o parte cutumele culturale, te poți regla ușor și independent în relația în care ești. Înveți ce îți place și ce nu în funcție de emoțiile pe care acel lucru le trezește în tine. 

Există o boală numită insensibilitate congenitală la durere. Cei care suferă de această boală nu simt nici o durere fizică. O minune la prima vedere și un lucru pentru care mulți dintre noi se roagă din când în când. Și totuși, la o privire mai atentă a ce înseamnă să trăiești fără să simți nici o durere îți dezvăluie o populație care nu poate trăi foarte mult timp.

De ce? Cei care suferă de această boală nu știu când se rănesc, nu știu dacă și-au rupt vreun os, nu simt ce se întâmplă corpului lor. Neștiind dacă au pățit ceva, nici nu pot lua măsuri și pot apărea tot felul de boli și de infecții care să le aducă sfârșitul mult mai rapid decât am crede.

Emoțiile negative nu sunt „omul negru' al vieții noastre. Sunt niște trăiri care ne semnalează ieșirea din raza noastră de confort, la ce e bine să fim atenți și ce să schimbăm.

Plus că fără emoțiile negative nu le-am simți la fel de intens pe cele pozitive. Ele sunt un erou ascuns și nepremiat, care continuă să ne servească și pe care noi îl tot îndepărtăm.

Agilitatea, flexibilitatea emoțională presupune o trecere cu ușurință de la o emoție la alta, nu prin îndepărtarea ei, ci prin trăirea pe deplin.

Așa că data viitoare când ești cuprinsă de o emoție negativă, acordă-i puțină atenție, vezi ce îți spune și bucură-te că ai un permenant străjer la îndemână.

 

De Irina Doiciu, psiholog, terapeut de cuplu, consilier în carieră, consultant schimbare comportamentală a adulților

www.improving.ro

irina@improving.ro

Tel.: 0722.564.301

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum ne sunt utile emoțiile negative
Cum ne sunt utile emoțiile negative

Încă de mici, suntem învățați că durerea, suferința, neplăcerea sunt de evitat. Ținta noastră a fost și rămâne să alergăm după emoțiile pozitive, care se pare că ar fi cheia fericirii. Dar emoțiile negative ne sunt extrem de utile și necesare. Iată de ce.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste