Cum poți da dovadă de asertivitate

Când vorbim despre asertivitate, ne referim la calea sănătoasă de comunicare, prin care știm să ne exprimăm opiniile fără a deveni agresivi, știm să ne susținem un punct de vedere și să ținem cont de noi înșine în interacțiunile cu ceilalți, dar și să știm să refuzăm, renunțând la sentimentele de vină sau rușine. Totuși, atunci când trebuie să punem în practică toate sfaturile bune în acest sens, ne regăsim în sintagma frecvent utilizată „da, dar…' și aducem argumente pentru a justifica limitarea asertivității sau nepracticarea ei.

Citește și:

Ce beneficii ne aduce terapia de grup

Suntem atât de dornici să nu ne copleșească emoțiile, încât le ignorăm

Asertivitatea nu are nicio legătură cu atitudinea celuilalt, ci cu a ta

Știm deja că nu putem controla ce gândesc, ce spun sau ce fac ceilalți. Chiar și asupra gândurilor proprii nu avem un control deplin, altfel ar fi extrem de simplu de pus în practică sfatul motivațional „gândește pozitiv!'.

Totuși, suntem singurii asupra cărora putem exercita control, unul care să vină în ajutorul și care să fie în avantajul nostru.

De cele mai multe ori lipsa asertivității vine din tiparele de comunicare învățate și practicate încă din copilărie. Cum răspundeau părinții la nevoile, dorințele, solicitările tale? Cum întâmpinau un refuz din partea ta? Ce ai învățat de pe urma acestor interacțiuni cu ei?

Dacă inițiativele sau nevoile și dorințele diferite de cele ale adulților ne erau sancționate (sub orice formă) atunci gândurile apărute în urma acestor evenimente s-au concretizat în „nu este frumos să faci așa', „nu este bine pentru tine să procedezi așa', „ceilalți se supără dacă procedezi astfel' sau… „mai bine taci și nu spui ce vrei'.

Nu sună prea în acord cu propriile nevoi, nu? Dar dacă revenim la ceea ce am spus, respectiv, nu îi poți controla pe ceilalți – ce simt, ce spun, ce fac – atunci cum am pune în perspectivă această dilemă?

Primul pas este să înțelegi că ceea ce tu îți dorești sau ce ai nevoie, contează foarte mult. În primul rând, pentru tine.

 

Tac sau mă înfurii, apoi simt frustrare

De câte ori ne-am spus că este mai sănătos să „lași de la tine'? Este adevărat, în anumite interacțiuni sau situații sociale, poate fi o soluție. Asta doar în măsura în care tu nu rămâi cu resentimente pe urma deciziei de a proceda astfel, nu rămâi furios sau nemulțumit de ceea ce s-a întâmplat, nu te regăsești într-un impas creeat de neexprimarea opiniei și nevoii tale.

Dacă se întâmplă toate acestea, ai nevoie de câteva exerciții pentru a găsi modalitatea potrivită ție de a exprima lucurile de care te temi că pot produce reacții nefavorabile celorlalți.

Pe scurt, amintește-ți că nu poți mulțumi întotdeauna pe cei din jur, nu trebuie și nu este posibil să te placă absolut toată lumea, iar tăcerea ta, lipsa de implicare, inițiativă sau curaj de a te exprima, doar te vor ține în umbră și vei ajunge „o părere care nu contează'. Oare asta vrei pentru tine?

Foarte mulți dintre noi alegem să suferim, să ruminăm, să fim nefericiți sau chiar furioși când ceilalți sunt invazivi, nu țin cont de noi, sunt manipulatori sau de-a dreptul agresivi cu noi, tocmai pentru că nu avem un răspuns adecvat în situație. Și nu o dată s-a întâmplat să nu știm să gestionăm chiar în situația respectivă propriile emoții și să devenim, la rândul nostru, invazivi, nepoliticoși sau agresivi verbal.

De cele mai multe ori, atunci când avem dificultăți în a ne exprima asertiv, avem o imagine de sine deformată și o stimă de sine scăzută.

Ai de ales între vulnerabilitate, rușine, sentimentul că ești lipsit de orice putere sau… lucru cu tine pentru a înțelege cum ți-ai construit aceste bariere în exprimare și cum le poți depăși.

 

Terapia de grup te ajută să exersezi asertivitatea

Unul dintre motivele pentru care îmi place să coordonez grupuri de terapie și dezvoltare personală este faptul că în grup putem exersa, pune în practică, ceea ce teoretic înțelegem foarte bine, dar emoțional găsim a fi bulversant.

Respectiv, ai mai auzit astfel de sfaturi, știi deja ce înseamnă să fii asertiv și cât de important este să știi să refuzi, dar cum aplici acest lucru?

Cum îți gestionezi emoțiile în momentul în care te regăsești în situație? Grupul terapeutic este un suport fantastic în acest sens.

Ai ocazia nu doar să exersezi cu tine aceste lucruri, ci și să asculți opiniile celorlalți, să vezi reacțiile lor, să înțelegi mai bine natura relațiilor umane și o parte dintre factorii care se interpun în aceste relații – o parte care țin de tine, o parte care țin de ceilalți.

Foarte important este să înțelegi ce ai de făcut cu ceea ce ține de tine, să te concentrezi, pe scurt, pe partea ta de responsabilitate, indiferent de ce face celălalt.

Despre toate acestea și mai mult, ai ocazia să înveți în sesiunile de psihoterapie de grup coordonate de mine. Te aștept cu convingerea că, la finalul lor, vei dobândi mai multe informații despre propria persoană și vei avea mai mult curaj și mai multă siguranță de sine în practicarea asertivității.

 

 

De Anca Maftei, psihoterapeut integrativ, psiholog clinician și specialist în psihologie organizațională

anca.maftei@gmail.com

Tel.: 0728.440.855

www.ancamaftei.ro

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum poți da dovadă de asertivitate
Cum poți da dovadă de asertivitate

Când vorbim despre asertivitate, ne referim la calea sănătoasă de comunicare, prin care știm să ne exprimăm opiniile fără a deveni agresivi, știm să ne susținem un punct de vedere și să ținem cont de noi înșine în interacțiunile cu ceilalți, dar și să știm să refuzăm, renunțând la sentimentele de vină sau rușine. Totuși, atunci când trebuie să punem în practică toate sfaturile bune în acest sens, ne regăsim în sintagma frecvent utilizată „da, dar…” și aducem argumente pentru a justifica limitarea asertivității sau nepracticarea ei.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste