Cum practicăm ascultarea empatică

Ascultarea empatică ține de disponiblitatea noastră de a fi prezenți și atenți la celălalt, fără judecăți și fără etichetări. Despre cum ne detașăm de alți stimuli și cum o putem practica, aflăm în cele ce urmează.

Citește și:

Cum ne sabotează gândirea pozitivă

Gestalt terapia: o soluție pentru anxietate

Poate că ni s-a reproșat de mai multe ori până acum că nu suntem atenți la ce ni se spune, că nu reușim să înțelegem ceea ce ni se explică, că sfaturile noastre pică deseori ca nuca în perete, că suntem prea raționali atunci când cel de lângă noi are nevoie de căldură și conectare emoțională, sau că suntem prea sensibili și nerealiști atunci când celălalt are nevoie de soluție concretă la o problemă arzătoare.

Toate acestea nu ne fac niște oameni nepăsători și răi și nici nu spun despre noi că nu mai avem vreo șansă să ne schimbăm, dacă ne dorim acest lucru. Din contră, este dovedit că, în mod normal, nu rețiem decât aproximativ 25% din ceea ce auzim.

Recunoaștem în sinea noastră că devenim din ce în ce mai gălăgioși și mai nerăbdatori în interacțiunile cu ceilalți, că ne atrag atenția, aproape exclusiv, știrile de senzație, explozive, titlurile panicante scrise cu roșu îngroșat, că ne desensibilizăm practic în fața unui fundal care devine din ce în ce mai mare și care ajunge să înghită, fără să ne dăm seama, lucruri importante pentru cei din jurul nostru, de care ne pasă.

Iată mai jos câteva sugestii despre modurile în care putem să fim mai prezenți, să înțelegem cu adevărat povestea celuilalt și să putem fi de ajutor atunci când este nevoie, cum de altfel ne dorim în mod veritabil.

În primul rând este necesar să avem intenția de a ne înțelege interlocutorul, să ne dorim să aflăm ce nevoi are acesta.

Pentru acest lucru trebuie să fim permanent conștienți de lucrurile la care alegem să fim atenți din tot ceea ce auzim, pentru că, deși trăim cu impresia că suntem atenți la tot ce spune celălalt, acest lucru nu este real.

Noi filtrăm ceea ce auzim funcție de o multitudine de criterii, printre care putem identifica valorile și credințele noastre, atitudinea de moment, așteptările și intențiile de viitor.

Iată că nu putem fi atenți la tot, dar ne putem cunoaște criteriile după care acordăm atenție și, în acest fel, data viitoare când ne vorbește cineva, putem renunța pe rând la câte unul și astfel ne putem extinde înțelegerea treptat.

De exemplu, atunci când ascultăm un discurs despre cât de minunat este traiul la sat din toate punctele de vedere, noi fiind îndrăgostiți de tot ce înseamnă o metropolă hiperdezvoltată, ne propunem, la început cu intenție, apoi ne va veni din ce în ce mai firesc, să reascultăm mental ceea ce tocmai am auzit cu filtrul  preferinței pentru oraș și fără acesta.

Oare ce vom auzi? Ce ne-a scăpat prima oară? Cum se vede situația din pozitia unui om îndrăgostit de viața la țară?

Un alt lucru pe care îl mai putem exersa este focusarea atenției pe momentele de liniște, fie că suntem singuri, sau nu.

A fi conștient, a „auzi' spațiul dintre sunete, ne va ascuți simțurile atunci când cineva ne vorbește, sau ne va înlesni concentrarea doar pe cee ace ne dorim, atunci când în jurul nostru este vacarm.

De asemenea, putem urma o schemă minimă în patru pași care ne asigură atât o înțelegere clară a celuilalt cât și încrederea acestuia că este ascultat și înțeles: primim mesajul, îl apreciem ca atare, îl sumarizăm în înțelegerea noastră împreună cu interlocutorul, iar acolo unde nu suntem siguri că am înțeles, îl întrebăm pe cel de lângă noi ce a vrut să spună.

Între lucrurile de evitat atunci când intenționăm să-l înțelegem pe celălalt, putem enumera următoarele:

Nu oferim părerea noastra decât dacă ne este cerută în mod expres.

Nu iscodim persoana cu întrebări izvorâte din curiozitate personală, ci doar dintr-un interes real de a înțelege mai bine realitatea celuilalt.

Nu ne impunem propriile valori, credințe sau păreri și nici nu împrumutam valorile, credințele și părerile celuilalt, decât dacă acest lucru este dorit de ambele părți.

Nu evaluăm, nu etichetăm povestea celuilalt, funcție de acordul sau dezacordul nostru cu ea.

Acestea au fost doar câteva exemple, însă putem practica aceste exerciții în orice situație ne dorim să înțelegem persoana de lângă noi, pentru că a fi empatic nu înseamnă a fi de acord cu cineva, ci a fi prezent, a-l înțelege pe celălalt fără a-l judeca.

 

De Elena Constantin, psiholog, psihoterapeut în formare, consilier psihologic

Tel.: 0726.622.356

counselor.studio@gmail.com

Foto: shutterstock.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum practicăm ascultarea empatică
Cum practicăm ascultarea empatică

Ascultarea empatică ține de disponiblitatea noastră de a fi prezenți și atenți la celălalt, fără judecăți și fără etichetări. Despre cum ne detașăm de alți stimuli și cum o putem practica, aflăm în cele ce urmează.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste