Cum sa facem cele mai potrivite alegeri

Ce frumos ar fi daca atunci cand ne aflam in pragul unei alegeri importante am putea primi un semn, cat casa de mare daca se poate, care sa ne indice cu precizie alegerea corecta. Asta bineinteles si pentru ca e mai comod sa avem pe cine da vina decat sa ne asumam responsabilitatea alegerii pe care o avem de facut. Dar viata nu decurge asa.

Ce inseamna, de fapt, sa facem alegerea potrivita? A face o alegere presupune ca avem deja doua posibilitati distincte, opuse poate, ambele egal valabile si valide din punct de vedere al beneficiilor si dezavantajelor pe care le ofera.

Cu siguranta fiecare dintre noi a trait cel putin o data in viata acel sentiment care te blocheaza cand esti in pragul luarii unei decizii importante.

Pe de-o parte schimbarea pe care o aduce luarea unei decizii sperie, desi ea a aparut tocmai pentru ca situatia dinaintea luarii deciziei nu se mai potriveste cu ceea ce ne dorim.

Pe de alta parte,  desi stim ca a nu lua decizia importanta ne scuteste de teama schimbarii, tot nu putem renunta la ceva ce apare ca o nevoie pregnanta a sufletului.

Si de aici se instaleaza haosul. Impulsivitatea in luarea deciziei sau inhibitia totala a mecanismului decizional sunt doar consecinte ale zbuciumului sufletesc prin care trecem in momentele de cumpana.

Omul a fost inzestrat cu liberul arbitru, ceea ce inseamna ca intreaga noastra existenta este marcata de alegeri.

Felul in care traim, persoanele cu care ne asociem, profesiile pentru care ne pregatim, cartile pe care le citim sau principiile dupa care ne ghidam au fost la un moment dat supuse deciziilor noastre. Alegem mereu, fie ca o facem constient sau inconstient.

Daca ceea ce am ales, inconstient poate, a avut repercursiuni pozitive asupra vietii noastre atunci putem sa ne consideram binecuvantati, norocosi sau inspirati.

Daca nu ne multumeste alegerea facuta in mod inconstient e cazul sa devenim constienti de acest mecanism pentru a putea alege in cunostinta de cauza si cu simtul raspunderii.

Nu putem evita sa facem alegeri, dar putem sa ne pregatim pentru a le face pe cele potrivite pentru noi.

 

Trucuri care ne ajuta sa trecem peste momentele de cumpana

  1. Graba strica treaba! ' Nerabdarea este cea care ne conduce spre ceea ce numim  alegere pripita'. Orice decizie importanta are nevoie de timp pentru a putea fi analizata din mai multe perspective pentru a evita, pe cat posibil, eventualele surprize sau dezamagiri. A reactiona impulsiv, dupa starea de moment, este cea mai mare greseala pe care o putem face atunci cand avem de facut o alegere.
  1. La polul opus nerabdarii se gaseste amanarea. Daca unii oameni strica treaba grabindu-se, altii nici nu ajung s-o desavarseasca pentru ca nu o incep niciodata. Sigur ca orice situatie de echilibru ne ofera un anume confort, de dragul caruia putem renunta la a face alegerea si ajungem sa o amanam la infinit. Echilibrul acela poate fi chiar capcana spre cea mai dezolanta istorie de viata, cu puternica incarcatura de ranchiuna si nefericire. Amanand alegerile importante, ne amanam propria viata.
  1. Compromisul… minunata inventie a timpurilor moderne. Am fi in stare sa facem orice compromis,  numai sa nu renuntam la el. Mirajul beneficiului imediat ne poate face sa alegem calea mai scurta sau mai sigura. Intr-o alegere corecta, balanta nu trebuie sa se incline in favoarea alegerii mai simple ci a celei care rezoneaza mai puternic cu dorintele din inima noastra.
  1. In fata unei alegeri importante vocea nostra interioara ne transmite mesaje contradictorii, care ne fac sa devenim confuzi si epuizati inainte de a alege. Cum ne dam seama care rezoneaza mai puternic cu dorintele din inima noatra? Simplu. Ce simti cand te vezi in fiecare situatie pe care o presupune luarea fiecarei decizii in parte? Emotiile sunt ghidul tau de baza. Ele contin cheia unei alegeri corecte. Te simti fericit cand te imaginezi in situatia respectiva? Aceea e alegerea corecta. Sau fara a face acea alegere, mai poti fi fericit/a? Daca stii asta, stii tot ce ai nevoie pentru a alege corect.
  1. Epuizarea de care aminteam mai sus ne poate conduce spre situatii in care sa alegem doar de dragul de a concluziona. Am obosit sa ne gandim care este varianta ideala pentru noi si renuntam. Chiar daca ceea ce alegem nu este ceea ce ne dorim de fapt. Resemnarea nu este pentru cei care cauta sa faca alegerile cele mai potrivite pentru ei. Cei care recurg la resemnare traiesc viata altora, chiar daca nu isi dau seama.
  1. Neasumarea unei alegeri facute si lipsa responsabilitatii are legatura cu faptul ca inainte de a face alegerea am omis sa calculam consecintele care pot deriva din aceasta. A calcula cat mai exact toate posibilele consecinte, pozitive si negative, nu le va elimina, dar ne va pregati pentru ele si vom stii caror riscuri ne supunem in ambele cazuri.
  1. Cine ma influenteaza si in ce mod  in luarea alegerii? Lipsa dorintei sau manipularea celor din prejma noastra cu privire la alegerea pe care o cumpanim este o alta capcana in care putem pica in momentele decisive. Daca este un moment decisiv pentru mine, de  ce sa aleg dupa dorinta celorlalti? Simpla intrebarea, ceva mai greu raspunsul…
  1. Necunoscutul sperie. O alegere importanta implica deseori si o doza de necunoscut, iar necunoscutul genereaza nesiguranta si frica. Ideal ar fi sa ne dam seama care este limita acceptabila a fricii care poate exista, in doze firesti, in momentele de cumpana.

 

Intrebari pe care sa ti le pui atunci cand esti intr-un moment de cumpana

  1. Este necesar sa fac o alegere?
  2. De ce?
  3. Care sunt optiunile alegerilor mele?
  4. Care sunt avantajele si dezavantajele fiecarei alegeri in parte?
  5. Care sunt consecintele pozitive si negative care deriva din alegerile mele?
  6. Ce directie indica busola din inima mea?
  7. Cum ma simt in fiecare situatie in parte?
  8. Am suficient curaj sa imi asum controlul asupra propriei vieti?
  9. Vreau sa traiesc fericit/a in ochii celorlalti sau in inima mea?
  10. Pot trai implinit/a si impacat/a daca renunt la aceasta alegere?

 

 

Autor: Irina Anda Babau – psiholog si psihoterapeut la Psiho Center – Cabinet Individual de Psihologie si Psihoterapie, telefon: 0755 29 11 22, e-mail:  babau_irina@yahoo.com

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum sa facem cele mai potrivite alegeri
Cum sa facem cele mai potrivite alegeri

Ce frumos ar fi daca atunci cand ne aflam in pragul unei alegeri importante am putea primi un semn, cat casa de mare daca se poate, care sa ne indice cu precizie alegerea corecta. Asta bineinteles si pentru ca e mai comod sa avem pe cine da vina decat sa ne asumam responsabilitatea alegerii pe care o avem de facut. Dar viata nu decurge asa.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste