Cum sa iti accepti greselile

Si tu esti supusa greselii… dar ti-e greu sa recunosti? Constientizate sau nu, greselile intotdeauna transmit un mesaj. Iata cum le poti transforma in instrumente pentru dezvoltarea ta personala si cum sa iti accepti greselile mai usor.

 

 

Oamenii de stiinta au descoperit in creier celule nervoase care guverneaza abilitatea de invatare din propriile greseli, monitorizeaza performanta si detecteaza erorile pe care le facem. Creierul lucreaza intens pentru a duce la capat o actiune buna, fara erori, de aceea ne este destul de greu sa recunoastem greseala atunci cand o facem.

Exista doua moduri de a raspunde la o greseala: primul mod este sa cauti solutia pentru greseala pe care o identifici, iar al doilea este exact opusul. Prima varianta este o oportunitate pentru schimbare, pentru ca iti ofera sansa sa vezi ce ai gresit si cum sa indrepti greseala, pentru ca apoi sa nu o repeti in viitor.

Este o buna resursa sa-ti imbunatatesti anumite abilitati si sa devii mai buna in ceea ce faci. Pe cand a doua situatie este limitativa, deoarece nu cautam sa schimbam nimic, si astfel nu invatam nicio lectie si nici nu ne dezvoltam personal.

 

 

Negarea si responsabilitatea

Inca din copilarie invatam sa evitam greselile, in loc sa ni se dea voie sa le facem si sa le gestionam eficient. Invatam ca daca comitem o eroare sau am facut un lucru rau, ceva nu este in regula cu noi si automat simtim vinovatie sau rusine. De aceea nu suntem pregatiti sa ne acceptam greselile. Ce invatam este, de fapt, o metoda prin care evitam contactul cu emotiile pe care le-am simti daca recunoastem ca am comis o eroare. Este mai confortabil sa trecem cu vederea o greseala, decat sa ne asumam responsabilitatea pentru ea si sa incercam o schimbare in gandirea sau comportamentul nostru.

 

 

Perfectionismul

Perfectionismul are adeseori un impact negativ asupra noastra. Nu trebuie confundat insa cu perfectionismul bun care inseamna sa facem lucrurile cat de bine putem si ne motiveaza sa ne atingem scopurile. Perfectionismul in forma sa dezadaptativa conduce catre depresie pentru ca ne fixam standarde si idealuri mult peste capacitatea noastra de a le atinge.

Pentru persoanele perfectioniste standardele inalte sunt necesare, dar niciodata suficiente, iar valoarea personala este definita de rezultatele excelente. Cei care fac totul perfect nu isi permit sa comita greseli deoarece le vad ca pe niste catastrofe care le strica imaginea pe care o au in fata celorlalti.

Greselile facute in mod deliberat ne pot ajuta sa intelegem ca erorile nu sunt un lucru rau. Ba chiar, mai mult, invatam ca greselile nu ne diminueaza abilitatile sau valoarea ca oameni si nici ceilalti nu ne vor crede incapabili.

 

 

Cum sa iti accepti greselile

Le acceptam mai usor daca vedem greselile ca pe niste experiente cu parti pozitive. Desi pare simplu spus, este mai greu sa acceptam ca facem greseli si sa ne simtim impacati cu aceasta idee.

Atunci cand acceptam greselile pe care le facem, acestea devin resurse pentru crestere, dezvoltare personala si autocunoastere. Nu mai putem schimba greselile pe care le facem, nu putem da timpul inapoi, dar putem lucra la modul in care raspundem la ele. Invatarea vine din responsabilitatea pentru propriile erori.

Thomas Edison, atunci cand incerca sa inventeze becul a spus: „Nu am gresit. Ci am gasit 10000 de moduri care nu functioneaza. Ori ne deschidem catre incercare si eroare, si astfel putem experimenta mai liberi viata, ori pretindem ca nu s-a intamplat nimic si astfel ne limitam oportunitatile de crestere.

Reevalueaza-ti atitudinea in fata greselilor trecute si vezi ce ai schimba acum daca ai fi in aceeasi situatie. Aminteste-ti ca atunci ai facut ceea ce ai crezut ca e mai bine, dar astazi ai ajuns la un alt nivel de dezvoltare. Asuma-ti tot ce faci, bun sau rau. Nu te opune constientizarii faptelor tale, preia responsabilitatea propriilor greseli si vei vedea cat iti sunt de utile in evolutia personala.

 

 

 

De Valentina Dragomir, psihoterapeut de orientare integrativa, www.psihosensus.eu/ro, e-mail: office@psihosensus.eu, facebook: @psihosensus.

 

 

Citeste si:

Cum iti influenteaza emotiile orice decizie

Cum depasim nevoia de perfectionism

 

Foto: shutterstock.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum sa iti accepti greselile
Cum sa iti accepti greselile

Ti-e greu sa admiti ca poti gresi? Fie ca iti dai seama, fie ca le faci inconstient, greselile iti spun mereu ceva despre tine. Iata cum le poti transforma in experiente pozitive pentru dezvoltarea ta personala.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste