Cum să remediezi la timp sindromul burnout

Una dintre cele mai distrugătoare probleme de ordin emoțional, care afectează persoanele active, este sindromul burnout. Pornit din pasiunea și dedicarea pentru o meserie, sindromul se instalează pe fondul stresului, al oboseli, al neputinței de a gestiona timpul.

Citește și:

5 semne că este momentul să începi psihoterapia

Stima de sine scăzută și teama de respingere

Care este mecanismul burnout

Un individ pasionat de munca sa, fie că este la început de carieră și vrea să dovedescă faptul că are petențial, fie că a ajuns deja să ocupe o poziție de middle management și este nevoit să o păstreze, va înregistra multe ore suplimentare la birou, ședințe interminabile și va fi nevoit să facă față unui nivel mare de stres.

Tocmai calitățile ce împing oamenii să își forțeze și să își depășească limitele și care duc la ore suplimentare, sarcini din ce în ce mai grele asumate și o enormă și autoimpusă presiune de a reuși în toate încercările, conduc la burnout.

Odată cu suprasolicitarea apare și anxietatea care ne face să ne focusăm asupra unui sigur aspect din viața noastră și anume munca, evitând rezolvarea celorlalte aspecte care, cel mai probabil, nu funcționează așa cum ne-am dori.

Din acest motiv, cei care sunt predispuși efectului de burnout trebuie să cunoască semnele premergatoare și să se protejeze.

 

Cum știi că te apropii de burnout

Cea mai la îndemână metodă este auto-evaluarea. Există o serie de întrebări la care se poate răspunde:

Există viață după muncă?

Am devenit prea critic sau prea cinic la locul de muncă?

Îmi încep cu dificultate ziua de lucru odată ajuns la birou?

Sunt prea nervos și nerăbdător cu colegii sau clienții?

Îmi lipsește energia necesară pentru a fi productiv și realizările profesionale nu-mi mai aduc satisfacție?

Folosesc mâncare, alcool sau droguri pentru a-mi lua mintea de la probleme?

Am probleme cu somnul sau lipsa poftei de mâncare?

Dacă raspunsul la una sau mai multe întrebări este „da', burnout-ul nu este departe.

 

Cum ajungem la burnout

Sunt mai mulți factori, atât legați de viața profesională cât și de cea personală, ce favorizează apariția fenomenului burnout. Cei mai frecvenți sunt următorii:

Probleme sociale și balanța dintre job și viața personală. Deseori burnout-ul e favorizat de factori exteriori profesiei.

Problemele sociale sau lipsa unui echilibru între timpul petrecut acasă și cel la birou au tendința de a deteriora atât starea mentală a angajatului cât și relația sa cu cei din jur.

Sentimentul lipsei de control. Anumite circumstanțe profesionale pot determina aparția burnout-ului, în special cele legate de inflexibiltiatea programului, volumului de muncă, sau a naturii muncii în sine.

O comunicare defectuoasă cu șeful sau colegii. Ne petrecem mare parte din timp la serviciu și relația cu colegii și superiorii ne poate afecta la nivel psihologic.

Sarcini profesionale neclare din partea managerului sau o comunicare rece cu colegii își pun în timp amprenta asupra dispoziției unui angajat.

Un job nepotrivit. Din păcate, un caz comun este pur și simplu nepotrivirea persoanei cu jobul ales. Această nepotrivire poate fi una a principiilor și a conduitei celor două părți sau, pur și simplu, o incompatibilitate între capacitățile profesionale ale angajatului și cerințele jobului.

De asemenea, joburile aflate la extreme ca și intensitate, cele foarte monontone sau foarte haotice, tind să ducă mult mai rapid la burnout.

 

Cum ne protejăm de burnout

Primul pas este identificarea factorilor profesionali ce te îndreaptă către burnout. Odată găsiți, aceștia pot fi adresați unul câte unul.

În general, lucrul cel mai ușor de schimbat este atitudinea și comunicarea cu colegii. Acest aspect este important și în relația cu superiorul, o comunicare mai bună însemnând o idee mai clară asupra sarcinilor profesionale.

Cea mai bună preventie a sindromului burnout este ca în afara orelor de lucru să avem o viață activă și echilibrată.

O relație bună cu apropiații, timp pentru hobby-uri și pasiuni, plus somn și exerciții fizice sunt rețeta cea mai bună pentru evitarea acestei epuizări.

 

De Liviu Elefterie, psihoterapeut

atlashelp.net – prima platforma de psihoterapie online

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum să remediezi la timp sindromul burnout
Cum să remediezi la timp sindromul burnout

Una dintre cele mai distrugătoare probleme de ordin emoțional, care afectează persoanele active, este sindromul burnout. Pornit din pasiunea și dedicarea pentru o meserie, sindromul se instalează pe fondul stresului, al oboseli, al neputinței de a gestiona timpul.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste